Indignari saptamanale

Despre inegalitatea de şanse în România (II)

Completare la “Despre inegalitatea de sanse in Romania

Citind serialul „Mostenitorii sistemului” pe care ziarul Adevarul a avut inspiratia sa-l publice si in care sunt dezvaluite cititorilor figure tinere, aparent proaspete ale politicii romanesti am descoperit si povestea unui deputat de Prahova care a ajuns in Parlament la nici 25 de ani. Remarcabil, ati afirma, nu-i asa? Da, ar fi, dar am uitat sa precizam un detaliu, poate lipsit de important, poate esential: tatal lui a fost seful filialei acestui mare partid social-democrat. Ceea ce s-a intamplat ulterior nici nu mai conteaza, are un aer melodramatic vadit, chiar daca real (tatal lui s-a sinucis, dar el a reusit sa mai obtina un mandat, avand pofta pentru al treilea, se subintelege etc.) In plus, moda pare mai degraba a se extinde si la nivelul nostru stramt, de departament, unul din cele 40 ale Romaniei. „Majoritatea tinerilor parlamentari sunt fiii baronilor locali sau ai unor puternici oameni de afaceri. Toţi se jură că n-au avut niciun interes şi că au intrat în Parlament hotărâţi să mute munţii din loc, dar sistemul încremenit le-a cam tăiat din elan. Se îmbracă în costume perfect tăiate pe corp şi combină demagogia comunistă cu mesajele pozitive şi insipide din mediul corporatist.”(Adevarul)

Din aceasta perspectiva, consideram ca apele se impart in doua in mod net: exista oameni care se construiesc pe ei insisi si alti oameni care sunt construiti nu numai de sistem in sine (cine nu este influentat de aceasta? doar nu traim pe Marte), ci de reteaua familiala din care fac parte. Constructia unui traseu uman, a unui destin unic se aseamana izbitor de mult cu constructia unei case (iar cei care au ridicat una stiu cat de complicat este intregul proces!). Un destin uman se construieste de la fundatie (cei sapte ani de acasa), primele ziduri (scoala primara), placa de la parter, poate chiar grinzile (gimnaziul, liceul), continuand uneori cu facultatea (poate scara de acces catre etaj?).

Am lasat intentionat la o parte etapa cea mai dificial: obtinerea avizelor. Atunci cand se planuieste nasterea unui copil nu este (inca) nevoie de asa ceva. Poate ca etajul reprezinta ceea ce vei face cu adevarat in viata. Diferenta intre cei care aleg sa-si conduca singuri existenta si cei care din comoditate si interes prefera sa-si lase parintii sa le traseze caldutul viitor este data de ridicarea unuia sau mai multor etaje. Prima categorie o face cu rabdare, cu minutiozitate, uneori dand inapoi, alteori, de multe ori, esuand dar macar incercand, in timp ce cea de a doua categorie, cea a protejatilor, primesc trei-patru etaje la cheie. Si nu numai la rosu, ci gata utilate, cu retelele de utilitati trase, parchet gros de culoarea mahonului acoperind dusumelele, fotolii si canapele moi de calitate, tablouri scumpe sau doar sisteme home cinema performante, piei de urs si de bizon. Colectia intreaga Ionita sau Salam. Garaje pline. Masserati aspiratorul de gagici. Lux.

Departe de noi ideea existentei unei egalitati absolute sau ca orice munca ar trebui rasplatita cu aceeasi suma de bani. Ne place piata libera, ar trebui sa indragim concurenta. Nici macar in comunism nu s-a reusit o astfel de egalizare. Din pacate, din ce in ce mai mult, conditia reusitei in Valahia rezida in a te naste bine sau a te incuscri cat mai bine (cazul acelui jun deputat de Olt care, incuscrindu-se cu Geoana, prin 2008 a reusit sa ajunga in Parlamentul Romaniei). De altfel sistemul nas-fin reprezinta un barometru perfect al oamenilor puternici din tara. Cu cat un om are mai multi fini cu atat este mai bogat, detinand  mai multa avutie/putere (cea simbolica a fost inlocuita de cea fizica bruta insa ambele confera la stabilirea unui statut social de prim ordin). Din aceasta perspectiva terre-a-terre, societatea valaha nu a depasit feudalitatea, existand in continuare relatiile de vasalitate (suzeran-vasal).

Sufocarea tocmai a acestei aerisiri si circulatii  sociale reprezinta un simptom ingrijorator care nu prevesteste nimic bun pentru (nici)o tara chiar daca la final, fiind constient de stramtul, neterminatul etaj pe care l-ai ridicat tu, prin propriile tale forte de-a lungul unei vieti, poti fii mult mai fericit si mandru decat cele patru primite cadou de la mama si tata!

Articole similare

The New Russia, de Dorothy Thompson (III)

Codrut

Orange Order. A Contemporary Northern Irish History, de Eric P. Kaufmann (I)

Codrut

Aromânii. Istorie, limbă, destin

Codrut

1 comment

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult