Indignari saptamanale

Consideratii despre iresponsabilitatea economica

Esuez sa inteleg cum s-au putut gandi economistii si finantisitii lu` peste care, by the way, sunt platiti regeste de toate guvernele europene si americane sa imagineze solutia iesirii din criza economica prin preluarea “activelor toxice bancare” de catre datoria publica a statelor. Ca si cum datoria imensa a statelor ar fi fost una utopica, aflata in spatiu. Acesti indivizi au uitat ca statele sunt niste conventii realizate de niste milioane de cetateni foarte reali. Nu poti sa inghiti borcane cu gem stricat fara ca la un moment dat sa ti se faca rau. Cazul Irlandei este relevant. Enervant este ca statul a preluat datoriile unor actori privati, care faceau afaceri foarte banoase din specula imobiliara, statul devenind astfel nu numai interventionist dar si putin socialist. In buna traditie a interventionosmului de stat socialist iata ca unul dupa altul guvernele europene din zona euro nu mai stiu ce sa faca pentru a calma pietele. A fost Grecia, a aparut Irlanda, stau la coada Spania si Portugalia. Marea Britanie nu se simte nici ea prea bine indiferent cat de mare (mai) este.

Bilantul sec al Uniunii Europene este pur si simplu inspaimantator chiar si pentru cineva prea putin avizat:

“În 2009, cele mai mari deficite din Europa, ca procent din PIB, au fost înregistrate în Grecia (-15.4%), Irlanda (-14.4%), Marea Britanie (-11.4%), Spania (-11.1%), Letonia   (-10.2%), Portugalia (-9.3%), Lituania (-9.2%), România (-8.6%), Slovacia (-7.9%), Franța (-7.5%) și Polonia (-7.2%).   Cele mai mici deficite au fost înregistrate în Luxembourg (-0.7%), Suedia (-0.9%) și  Estonia (-1.7%). După ultima revizuire a Eurostat, care va valida odată pentru totdeauna cifrele privind deficitul Greciei în 2009, acesta va fi de peste 15 procente’, a subliniat ministrul grec de Finanţe la finele lunii trecute. La finalul lui 2009, cele mai mici datorii publice au fost înregistrate în Estonia (7.2%), Luxembourg (14.5%), Bulgaria (14.7%), Romania (23.9%) și Lituania (29.5%).  Nu mai puțin de 12 state europene au avut datorii mai mari de 60% din PIB. Acestea sunt: Grecia (126.8%), Italia (116.0%), Belgia (96.2%), Ungaria (78.4%), Franța (78.1%), Portugalia (76.1%), Germania (73.4%), Malta (68.6%), Marea Britanie (68.2%), Austria (67.5%), Irlanda (65.5%) și Olanda(60.8%).“

In mod paradoxal, comparand cifrele Romaniei cu cele ale surorilor de suferinta vom constata ca nu suntem chiar ultimii asa cum facil ne place sa ne consideram, dimpotriva. O alta constatare: tarile cele mai atinse de criza sunt tocmai cele care jonglau cu afacerile imobiliare, Irlanda, Spania, Grecia, Romania de ajunsese un metru patrat de pamant in Baneasa sau in maidanul din Pipera cat unul de pe faleza de la Cannes.

Putem trage cel putin doua lectii din toata aceasta poveste : economia capitalista pedepseste mai devreme sau mai tarziu smecheria caci bula nu are cum sa se sparga. In capitalism nu merge precum in comunism, bagam mizeria sub pres si ne facem ca nu-i simtim duhoarea. Acesta este si motivul pentru care economia de piata a perdurat celei comuniste de altfel caci economia socialista, planificata, de stat implodeaza sub presiunea mizeriilor ascunse sub covor in timp ce cea de piata se autoregleaza. Guvernantii care au dorit cu disperare sa salveze o banca sau alta aflata in dificultate s-au trezit ca dupa ceva timp se afla in postura de a cauta sa salveze insusi statul care salvase bancile. Ceea ce nu e onest caci intr-o banca sunt implicati doar diverse interese particulare si nu interesul general care ar trebui sa fi apanajul statului. Pentru cateva interese particulare punem cruce interesului general.

Cea de a doua lectie : tarile mai putin atinse de criza economica, cele care au cifre bune sunt tocmai cele mai echilibrate, germanice dar nu numai (Polonia) care nu s-au aruncat sa faca cine stie ce cheltuieli faraonice, au incurajat de secole productivitate si au un adevarat cult al economisirii/reciclarii. Nu am iluzia sa cred ca cei care au spart banii au invatat ceva din dureroasa experienta prin care trecem cu totii insa daca UE va rezista acestei furtuni o va face doar pentru ca cei responsabili ii tin in brate pe cei iresponsabili. Acesta este dulcele destin al germanilor…

Articole similare

Soțul meu, Michael, de Amos Oz

Codrut

Simona Halep ne-a fost confiscată!

Jovi Ene

Lumea secreta a nomenclaturii, de Vladimir Tismaneanu – 2

Codrut

1 comment

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult