Faptul ca regimul comunist nu a pus piciorul niciodata in Grecia este usor recognoscibil imediat cum patrunzi in tara, arhitectura hidoasa (si ma refer in mod special la celebrele blocuri infecte comuniste care au distrus fatadele si esenta oraselor noastre) si care a impanzit intregul lagar de la Dresda la Vladivostock nefiind deloc prezenta. Este drept, doar cineva care a trait in lumea ex-comunista isi poate da seama de aceasta nuanta subtila.
- Insula de smarald, Thassos, o combinatie (sau fuziune?) atat de fabuloasa si greu de imaginat si, mai ales, de explicat, intre culorile verde si albastru incat iti poti da seama de acest melanj doar privind fotografiile digitale. Atunci cand esti prezent la fata locului te scufunzi in ospitalierul mediu egeean.
- Nu ai cum sa nu fii filo-elen (ma gandesc ca doar nazistii, comunistii, vegetarienii, islamistii si, eventual, adeptii corectitudinii politice ar putea ramane insensibili la farmecul batranei Elade), combinatia fatala fiind cea care se stabileste intr-un echilibru fragil dar etern, intre o natura foarte permisiva vietii si senzualitatii ei si o cultura fabuloasa care si-a lasat vestigii chiar si intr-o locatie destul de periferica lumii elene antice, caci, sa fim onesti, Thassos a fost doar o insulita de mana a doua in complicata geopolitica a Antichitatii elene, doar un furnizor de marmura pe care s-a si bazat prosperitatea insulei si, eventual, o zona tampon intre Atena si lumea orientala. Nu poti fi iubitor al umanitatii si frumosului fara sa fii sensibilizat de Grecia. “S-au intamplat lucruri minunate in Grecia- se intampla lucruri intr-adevar minunate, care nu se pot intampla altundeva pe pamant. Ca si cum El ar incuviinta, Grecia ramane sub protectia Creatorului. Se poate ca si ceilalti oameni sa aiba necazurile lor marunte, dar se simte mana magica a lui Dumnezeu si, orice ar face sau ar vrea sa faca oamenii, Grecia continua sa fie o gradina sacra- si credinta mea este ca va ramane asa pana la sfarsitul lumii” (Henry Miller in “Colosul din Maroussi”)
- Daca pana acum cativa ani elenii erau ironizati de toti europenii pentru permisivitatea comertului lor (nu prea se dadeau/eliberau chitante, statul nu prea avea ce sa impoziteze), acum, probabil si sub imperativul cutitului economic la os, cu greu mai dai de vreo taverna, magazin de suveniruri care sa nu bata la masina de marcat si care sa nu-ti ofere o chitanta, iar restul este dramuit pana la ultima moneda de 5 eurocenti. In plus, nimeni nu-ti arunca enuntul socratic “nu va suparati, aveti 60 de centi sa va dau io 4 euro?”. Greu de inteles cum unii au intotdeauna monetarul bogat, “la ei”, in timp ce in alte zone vanzatorul aproape te face sa te simti vinovat pentru ca nu ai maruntis asupra ta pentru a-i usura operatiunile mentale de matematica.
- Infrastructura este departe de a fi perfecta, asa cum ma asteptam. Cel putin in interiorul statiunilor, caci reteaua elena de autostrazi este remarcabila. Exista destule drumuri interioare peticite, sparte si reasfaltate fara har, chiar canalizari care supura, mustesc a apa statuta, trotuare vagi (pietonii mai degraba impart spatiul strazii cu masinile, insa totul se rezolva prin ne-isterizarea soferilor, nesperati de calmi, chiar si cei de autobuz care asigura legatura intre diversele sate ale insulei). Farmecul insulei este dat si de faptul ca in multe momente, admirand creasta muntoasa, pe malul Marii Egee, aveam iluzia ca in zare sunt crestele Muntilor Bucegi. Incercam sa dau de Cruce si de telecabina de la Busteni catre Babele, fara succes.
- PRO TV International, un canal care pare a fi chiar mai prost decat cel original caci din ce am observat, este o sinteza a pseudo-productiilor trustului la care se adauga reluari ale unor episoade antice, depasite, anacronice (Numai iubirea etc.) care, nu se stie de ce, se crede ca ar putea sa intereseze poporul roman aflat in afara granitelor. Doar Stirile pot reprezenta o urma de interes si aceasta in conditiile in care cineva plecat de acasa ar dori sa afle insemnatatea cloacei de care s-a despartit (amuzanta si edificatoare pentru tampirea mass-media valaha este documentarea cazurilor de sinucidere, omucidere, inec, paranghelie etc. prin intermediul retelelor de socializare- nu se pronunta niciodata Facebook pentru a nu se face reclama! Se intra pe contul lui x sau lui y pentru a afla ce a postat/care au fost ultimele sale ganduri inainte de a da ortul popii-geniala tehnic jurnalistica, nu am ce zice!) . Probabil ca reluarea acestor stiri in timp real (adica la ora 19) poate contribui la cimentarea deciziei luate de multe sute de mii de romani de a parasi o tara a carui port standard televizual ramane trustul MediaPro.
- Nu stiu ce m-a apucat, dar am avut chef sa trag o fotografie intr-unul din magazinele de suveniruri din Skala Panagia. O mucoasa grecoiaca, pe la 18 ani, plina de sine, mi-a observat delictul si a dat buzna “no photos, please”. Am ramas complet surprins, ma asteptam mai degraba sa-mi ofere o sticluta de ouzo de trei euro sau macar un magnetel cu Socrates (nu, nu este vorba despre jucatorul de fotbal brazilian). Va rog sa ma credeti ca era un magazinas complet anodin si anonim, cu aceeasi magnetei, aceleasi prosoape cu “Visit “sau “I love Thassos”, cu aceleasi bidoane din table de ulei de masline de 3 sau 5 litri, vederi pe care le mai cumpara probabil doar pensionarii germani si danezi de 70 de ani care nu au cont pe Facebook pentru a demonstra intregii lumi a pensionarilor germani sau danezi unde au fost, nimic deosebit. Evident, replica mi-a picat mult mai tarziu dar macar prin aceasta modalitate o pot reproduce. Ca in Seinfeld, cand George este obsedat de faptul ca nu are inspiratia de a plasa o replica devastatoare, la fel si eu i-as fi spus “But why, is this a Greek Museum?”
(va urma)
1 comment