Ballon (2018)
Regia: Michael Herbig
Distribuția: Friedrich Mücke, Karoline Schuch, David Kross
Cred că filme ca ‘Balon’ sunt extrem de necesare. Au trecut 30 de ani de la destrămarea Cortinei de Fier, căderea Zidului Berlinului și prăbușirea guvernelor comuniste din Europa de Răsărit. O generație întreagă s-a născut după această perioadă, a crescut și a ajuns acum în plină maturitate, o generație care nu a cunoscut comunismul în țările Europei de Răsărit sau războiul rece în Europa de Vest și restul lumii. Istoria represiunii și a lipsei de libertate trebuie cunoscută, căci comunismul poate a dispărut, dar totalitarismul persistă sub forme diverse.
‘Balon’ regizat de Michael Herbig este o docu-dramă care reconstituie pe ecran un episod care s-a petrecut în 1979, cu zece ani înainte de căderea Zidului Berlinului. Povestea adevărată celor două familii din sudul Germaniei ‘Democrate’ care au evadat spre libertate cu ajutorul unui balon cu aer cald a fost foarte mediatizată la vremea ei, familiile au avut parte de o celebritate meritată după reușita acțiunii lor, și li s-a dedicat și un film la Hollywood. Filmul lui Michael Herbig reia povestea având avantajul cunoașterii mai de aproape a istoriei și a realităților vieții de zi cu zi din Germania comunistă a perioadei. Din acest punct de vedere filmul este o reușită, nu numai prin prezentarea atmosferei cenușii a vieții dominate de teamă și de propagandă a majorității populației, dar și prin faptul că prezintă cele două familii în mod ne-idealizat, nu ca eroi ci ca oameni care ezită firesc trebuind să ia o decizie grea, riscând închisoarea și chiar și moartea pentru a scăpa de traiul sub dictatură. Sunt folosite numele reale ale personajelor, ceea ce indică faptul că ceea ce vedem pe ecran dorește să fie o reconstituire apropiată de adevărul faptelor petrecute acum 40 de ani.
Nu pot fi evitate însă clișeele și nici simplificarile. Episodul încercării de a contacta ambasada americană din Berlinul de Răsărit este confuz și se termină neconcludent. Personajele agenților Stasi sunt schematice și caricaturale. Finalul fiind cunoscut, episoadele de acțiune nu pot crea suficient suspens în ciuda străduinței scenaristilor și a regizorului. Interpretarea actoricească este corectă, dar și ea cam uni-dimensională. Citind biografiile reale ale familiilor după ce au reușit să ajungă în Germania de Vest, am aflat că cei doi bărbați s-au certat și înainte de acțiunea lor îndrăzneață și la scurt timp după ce au ajuns în libertate și nu și-au mai vorbit până la sfârșitul vieții. Confruntarea cu libertatea nu este ușoară pentru cei care au trăit toată viața sub dictaturi. Poate că aici era o poveste interesantă, care merita să fie explorată, sau poate că este vorba despre subiectul unui alt film.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: Cinematerial.com, IMDb.com)