Filme Filme europene

Un mare artist, un destin tulbure – Clara Haskil : Le mystère de l’interprète (2017)

Clara Haskil : Le mystère de l’interprète (2017)
Regia: Pascal Cling, Pierre-Olivier François, Prune Jaillet

Tocmai am văzut documentarul TV „Clara Haskil: Le mystère de l’interprète”.

Documentarul aduce în atenția iubitorilor de muzică viața și cariera uneia dintre marile pianiste ale secolului XX – Clara Haskil. Calea dificilă în viață a femeii evreice singure din România care a luptat împotriva sănătății fragile și a răsturnărilor politice ale vremurilor sale este redată cu ajutorul documentelor, câtorva secvențe filmate (Chaplin era prieten) și a scrisorilor sale către prieteni și familie.

Ce viață tulburată a avut. S-a născut la București în 1895 într-o familie evreiască sefardă. Copil minune, a fost trimisă să studieze la Amsterdam și Paris (cu Gabriel Fauré și Alfred Cortot). A absolvit Conservatorul la 15 ani cu un Mare Premiu la pian, dar și la vioară și violoncel. Cariera ei a fost scurtată de boală și a petrecut șapte ani în ghips intre 1913 si 1920 pentru a opri progresia scoliozei. Cariera ei dintre războaiele mondiale a fost încetinită de boală și de trac de scenă. Când a izbucnit războiul al doilea război mondial, prietenii au ascuns-o în Marsilia. În cele din urmă Elveția i-a acordat o viză și a plecat din Marsilia cu o zi înainte ca germanii să ocupe sudul Franței. Abia în ultimul deceniu al vieții ei, după ce i s-a acordat cetățenia elvețiană, a fost recunoscută drept unul dintre marii pianiști ai vremii sale, s-a bucurat de succes și de o viață relativ confortabilă. În 1960 a murit din cauza rănilor primite la o cădere pe scările unei stații de metrou din Bruxelles.

Documentarul este destul de bine realizat, deși câteva lucruri ar fi meritat mai multe detalii (una dintre scrisorile citite era adresată lui Dinu Lipatti, un alt pianist genial din România – fapt care cel puțin merita menționat). Și mai multă muzică – din păcate, nu există concerte filmate ale ei. Din fericire, ne-au mai rămas multe înregistrări. Una dintre ele, Concertul nr. 23 în La major K. 488 de Mozart, poate fi auzită aici. Ascultând atingerea clapelor, ritmul, sensibilitatea ei este o experiență fantastică, este ca și cum am auzi pentru prima dată piese muzicale pe care poate le-am ascultat de o sută de ori.

Nota: 9/10

(Sursă fotografii: Youtube.com, Francemusique.fr)

Articole similare

Prin blogosfera literară (19 – 25 iunie 2017)

Dan Romascanu

Prin blogosfera cinefila (31 octombrie – 6 noiembrie 2011)

Jovi Ene

Pierderea credinței: Leviathan (2014)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult