Visages villages (2017) – Chipuri, locuri
Regia: JR, Agnès Varda
„Visages villages” (titlul în engleză este „Faces Places”) este ultimul film pentru marile ecrane regizat în 2017 de Agnes Varda în colaborare cu fotograful și artistul mural JR. Până la moartea ei în 2019 avea să mai realizeze încă un film TV dedicat operei și carierei sale proprii. Poate că a fost planificat, poate că nu a fost, dar cele doua filme finale formează un duet. La vârsta de 89 de ani, „Visages villages” este un final artistic al carierei ei de regizoare, în timp ce „Varda par Agnes” reprezintă finalul documentar, în care regizoarea își comentează calea în viață și cinematografie. Îmi displace când filmele sunt numite „testamente”. Presupun că nici lui Agnes Varda nu-i plăcea această etichetă. „Visages villages” este un film frumos, un documentar care vorbește despre Franța, locurile și oamenii săi, dar mai mult decât orice despre cei doi realizatori ai filmului, din care una este o doamnă bătrână și micuță de stat, cu vederea slăbită și având uneori nevoie de baston, cu părul vopsit puțin caraghios, dar sigur ca al nimănui alta pe fața planetei, dar în mod sigur o doamnă care iubea viața, arta și oamenii și care era decisă să trăiască intens și să creeze până la ultima suflare. Și așa a fost.
Filmul este un ‘road movie’ cu artă și despre artă. JR o invita pe Agnes Varda la o călătorie prin satele Franței folosind camioneta sa transformată în studio fotografic și de producție a unor postere uriașe pe baza fotografiilor făcute de cei doi. Suntem în era telefoanelor inteligente, dar ei folosesc încă tradiționalele aparate de fotografiat Leika. Posterele sunt apoi lipite de clădiri, ruine, structuri industriale, stânci, trenuri sau trasportoare auto. Mulate pe formele obiectelor ele încep o viață nouă dublă – structuri sau mașini utilitare și lucrări de arta. Acest stil de creație original practicat de JR se întâlnește cu arta cadrajului imaginilor mișcătoare a carei maestră a fost Agnes Varda. Efectul artistic este dublu. Alb-negrul fotografiilor devine un element în paleta de culori a imaginilor lui Varda, care filmează cu pasiune în orizonturi deschise care amintesc de ‘Sans toit ni loi’, unul dintre cele mai frumoase filme ale sale. Personajele fotografiate mărite la dimensiuni peste cele din viață devin martori gigantici ai propriilor lor vieți.
„Visages villages” este un film aparte în filmografia lui Agnes Varda, însă și o continuare a unora dintre temele stilistice și sociale ale filmelor sale, ca și a unor momente biografice. Subiectele fotografiate sunt, ca în multe dintre filmele precedente, oameni din ‘Franța adâncă’ – o chelneriță la un bar, muncitorii din cele două schimburi ale unei uzine chimice, ultimii locuitori ai unei așezări miniere abandonate, un crescător de capre fară coarne și un militant contra tăierii coarnelor caprelor, soțiile hamalilor sindicaliști din portul Le Havre. Apar – în imagine sau în amintire – și câțiva dintre oamenii și artiștii ale căror traiectorii s-au intersectat cu viața lui Agnes: fotografia unui prieten vechi din prima tinerețe va fi lipită pe un bunker german prăbușit pe o plajă din Normandia, cei doi vor vizita casa scriitoarei Nathalie Sarraute și mormintele fotografului Henri Cartier-Bresson și al soției sale, și își vor da întălnire cu Jean-Luc Godard. În fine, Agnes însăși și JR, tovarășul ei de călătorie și creație, devin personaje. Suntem martori la înfiriparea prietenei dintre ei, la dialogurile lor despre artă și despre oamenii care o fac, despre vârstă și despre moarte. „Visages villages” este un documentar frumos și mai mult decât atât. Cred că la sfârșitul filmărilor JR era puțin îndrăgostit de Agnes. Și noi.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Baz-art.org)
