Filme Filme europene

The History of Love (2016) – Povestea iubirii

The History of Love (2016) – Povestea iubirii
Regia: Radu Mihăileanu
Distribuția: Gemma Arterton, Derek Jacobi, Sophie Nélisse, Elliott Gould
Scenariu: Radu Mihăileanu și Marcia Romano, ecranizare după romanul cu același nume de Nicole Krauss

Radu Mihăileanu rămâne cineastul meu de suflet! Am vizionat toate filmele lui și nu pot decât să sper că o minune va avea loc și deci, va reuși să regizeze cel puțin un film pe an. Rămân în continuare uimită de capacitatea extraordinară de a îmbina tragicul cu comicul, individualul cu globalitatea, evenimente dintr-o istorie ce mai pică adesea sub vălul ignoranței cu aspecte atât de simple la o primă vedere din viața omului modern. Iar aici nu fac referire doar la ultimul său film, ecranizarea romanului Istoria iubirii de Nicole Krauss, ci la tot parcursul său cinematografic. Train de vie (1998) a dat startul unui apetit ce cu greu a fost apoi satisfăcut, Va, vis et deviens (Trăiește! – 2005) spune totul prin frumusețea titlului din franceză, Le concert (2009) a reprezentat încununarea unei lupte, iar La sources des femmes (2011) nu a făcut decât să confirme candoarea regizorului. Și când credeam că ideile de bază regăsite în cinematografia lui Mihăileanu nu mai puteau fi reinventate, surpriza a venit prin ecranizarea acestei cărți mult apreciate (Istoria iubirii a fost desemnată Cartea anului de Amazon.com și s-a numărat printre cărțile finaliste la Orange Prize, Prix Femina Étranger și Prix Médicis Étranger, fiind recompensată cu William Saroyan Prize for International Literature și Prix du Meilleur Livre Étranger), carte transpusă pe marele ecrane în ipostaza unui basm, a unei lumi fantastice ce-și face loc în marele New York, demonstrându-ne încă o dată că, într-o lume damnată, iubirea supraviețuiește peste mări și țări, sau în fața războaielor mai vechi sau mai noi.

Romanul a fost tradus în peste 30 de tari, printre primele ediții numărându-se și cea în limba română, publicată în colecția „Raftul Denisei“, în versiunea regretatei Antoaneta Ralian. Lansat în 2016 în Franța respectiv, Belgia, filmul este adus pe meleaguri românești în cadrul festivalului TIFF 2017, ocazie cu care a apărut și o nouă ediție a cărții, având afișul filmului pe copertă, apărută simultan cu premiera filmului din cadrul Festivalului. La București, prima vizionare a filmului s-a transformat într-un eveniment de gală și într-o întâlnire cu regizorul, actorul principal Derek Jacobi, precum și alți membri ai echipei.

Filmul a fost bine recepționat de către public. În cadrul festivalului de la Deauville, Franța, spectatorii au identificat filmul drept bulversant, cu personaje superbe și cu o profunzime extraordinară, un film în același timp prudent, ținând cont în special de atenția pe care scenariul îl acordă personajelor și de lentoarea pe care desfășurarea evenimentelor o adoptă. Dar iubirea este un sentiment înălțător care-și răsfrânge rădăcinile de-a lungul și de-a latul, geografic și temporal vorbind, așadar e de înțeles dorința scenariștilor de a oferi fiecărei secvențe suficient timp pentru a se manifesta.

Universalitatea sentimentului de iubire, precum și a suferințelor ce însoțesc acest sentiment, sunt mărci puternice ale creației regizorului de origine română. Însă, optimismul este cel care câștigă, mesajul fiind în favoarea vieții și trăirii fiecărui moment, fie el mai bun sau mai puțin fericit. Regizorul consideră că ultimul său film este unul american datorită faptului că acțiunea are loc la New York și este un film european deoarece finanțarea proiectului este realizată de către instituții din Franța, Belgia sau România, prin urmare identitatea filmului poate să fie una internațională. Regizorului îi place enorm de mult să călătorească, prin urmare filmele sale incorporează acest aspect multicultural, global, cu mențiunea ca acest pretutindeni să nu fie trădat. (Sursa: Allocine.fr)

Cinematografic vorbind, m-a încântat faptul că Mihăileanu nu a trădat stilul cinematografic european, chiar dacă filmările au avut loc și în New York: realitatea nu a fost sucombată de către stilul bombastic american. Sunetul este viu, personajele sunt reale, ca spectator te regăsești în ele. Ironic, de data aceasta fantasticul e mai degrabă prezent în Europa, personajele dinainte de război fiind mai feerice. Cât despre începutul de basm, cu accente de Harry Potter sau The Lord of the Rings, m-a amuzat și m-a încântat în același timp. Încântarea a venit din vocea personajului, misterioasă și gravă, precum și din limbajul folosit, particular prin traducerea lui în engleză.

Un rol aparte l-au avut personajele de basm modern sau tradițional. Indiferent de alegere, ei rămân eroi porniți pe calea probelor și a împlinirii! Distribuția a fost una pe măsura succesului de care s-a bucurat romanul. Cred că deja toată lumea cunoaște gingășia Gemmei Arterton, care a renunțat de vreo doi ani la rolurile de blockbuster pentru a se focusa pe proiecte mai mici și de suflet. Un rol în care mi-a plăcut și care o apropie de rolul Almei este cel din filmul Gemma Bovery (2014). Un personaj impunător prin profunzimea sentimentelor și a viziunii asupra vieții este cel al lui Leo Gursky, interpretat de către Derek Jacobi care apare pe ecran cu o forță și o vitalitate nespecifică vârstei de care se bucură. Dar poate exact contractul dintre forța de viață respectiv, vârstă, este ceea ce îl face mai atrăgător publicului. Din nou, dragostea nu are limite!

Nu am citit romanul Istoria iubirii, dar peste tot observ doar recomandări, deci pasul următor e firesc să fie lectura acestei cărți. Rămân de analizat atunci diferențele și asemănările dintre cele două lucrări. Ecranizarea o văd ca pe o încununare a muncii și succesului autoarei. Dar mult mai important, pentru mine acest film rămâne un nou pas în cariera cinematografică a regizorului Radu Mihăileanu, o filă de poveste cu specific vintage, o reprezentare diferită a unor idei cu care ne-a obișnuit deja, idei precum întrepătrunderea originilor și a culturilor diferitelor civilizații, a parcursului pe care îl reprezintă viața, de la copilărie până la maturitate și mai departe, sau dintr-un colț al globului într-un altul. Totul, de data aceasta, se realizează prin prisma iubirii. Și, ca de fiecare dată, există lumină și speranță, indiferent de încercările de basm ce viața le mai presară de-a lungul vieții. În sfârșit, cu toții suntem niște eroi porniți în propria călătorie!

Nota: 10/10

 

Articole similare

Retrospectiva Ruth Beckermann la One World Romania 12: The Waldheim Waltz (2018)

Delia Marc

Filmul care a făcut închisoare: Skrivánci na niti (1990)

Dan Romascanu

One World Romania 2018: Close Relations (2016)

Delia Marc

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult