Filme Filme americane

Spielberg se întâlnește cu Bernstein: West Side Story (2021)

West Side Story (2021)
Regia: Steven Spielberg
Distribuția: Ansel Elgort, Rachel Zegler, Ariana DeBose, David Alvarez, Rita Moreno

Istoria cinematografiei este (și) o istorie a filmelor ‘remake’, și în aceasta istorie reluarea unei teme celebre cum este cea din ‘West Side Story’ este un eveniment, mai ales că versiunea 2021 este regizată de însuși faimosul Steven Spielberg, care la 75 de ani se află la prima sa încercare în genul musical. Noul ‘West Side Story’ este însă mult mai mult decât o întâlnire dintre două genii, cel muzical al lui Leonard Bernstein și cel cinematografic al lui Spielberg. Să nu uitam că însăși musical-ul scris pentru Broadway adapta o carte care era și ea un ‘remake’ al unei capodopere care aparține unei alte arte. Este vorba despre cine-știe-a-câta prelucrare a piesei lui Shakespeare ‘Romeo și Julieta’.

Povestea este arhicunoscută. Un băiat iubește o fată. Cei doi provin din două tabere care se dușmănesc de moarte. Își jură iubire eternă în pofida inamiciției celor din jurul lor. Băiatul nu poate evita însă implicarea într-un conflict cu consecințe tragice. În lupta inegală dintre dragoste și dușmănie, șansele celor doi îndrăgostiți sunt fără speranță. Sfârșitul fiind cunoscut, diferențele constau în descrierea mediilor istoric și social și în talentul cu care actorii redau pasiunea celei mai triste povești de dragoste din istorie. Pentru Spielberg termenul de comparație este nu numai piesa lui Shakespeare ci și montările pentru Broadway și adaptarea pentru ecrane realizată cu 60 de ani în urma, care ambele avuseseră girul și participarea înseși ale lui Bernstein. Cum se compară noul film cu montarea din 1961? Câtă noutate aduce noua versiune? Se justifică efortul depus în geneza unei producții noi și scumpe?

La ultima întrebare probabil că este ușor de răspuns. ‘Remake’-urile filmelor de succes (sau ale adaptărilor pieselor de teatru celebre) nu prea au nevoie de justificare. Fiecare generație de cineaști și spectatori își merita propriul său ‘West Side Story’ sau ‘Romeo și Julieta’. Succesul de casă este în mare măsură garantat. Rămâne ca și cel artistic să fie pe măsură. ‘West Side Story’ al lui Spielberg încearcă în același timp să fie și revoluționar în abordare și extrem de respectuos față de muzică, dans și față de textul inițial, sau cel puțin față de intenția acestuia. Unele scene sunt aproape citate – dansul care deschide filmul, scena balconului. Apar însă și situații noi, care merită o examinare atentă. Maria, adică Julieta porto-ricană are o poveste de viață inexistentă în carte sau în filmul intial. Ea nu este o proaspătă imigrantă, ci se afla de mai mulți ani în New York, unde îl îngrijise timp de mai mulți ani pe tatăl bătrân și bolnav.

Și Tony / Romeo are o poveste modificată, în mod destul de discutabil în opinia mea. Reticențele sale de a se implica în violențe sunt determinate de influența pozitivă (chiar așa!) a unei perioade de detenție pentru o crimă violentă. Extinderea pozitivă și interesantă este cea a personajului Valentina, care combină figura doicii din piesa lui Shakespeare cu o căsnicie mixtă, care ar putea fi o referință de conviețuire. În fine, cartierul din partea vestică a Manhattanului este surprins în momentul în care buldozerele intra în acțiune pentru a dărama fosta aglomerație de case ale imigranților săraci și a face loc blocurilor cu apartamente de lux și fabulosului Lincoln Center.

Nu toate aceste invenții funcționează la fel de bine pe ecran. Tensiunile sociale și rasiale nu mi s-au părut mai bine puse în evidență de actualizările din scenariu. Noua poveste atribuită lui Tony mi s-a părut necredibilă, și nu a fost compensată de jocul actoricesc al lui Ansel Elgort, înțepenit într-o singură atitudine în majoritatea scenelor. Debutanta (in cinema) Rachel Zegler este în schimb o Marie cuceritoare, proaspătă și ingenuă. Ambii cântă splendid. De altfel partea muzicală și cea coreografică sunt punctele tari ale acestei ediții a musical-ului lui Bernstein. Apariția Ritei Moreno în rolul Valentinei este remarcabilă, mult mai mult decât un frumos omagiu și un simbol de continuitate relativ la producția din 1961, în care o jucase și cântase pe Anita și primise un premiu Oscar pentru rol secundar. În noua producție Rita Moreno are un rol consistent, cântă excelent și rostește una dintre replicile memorabile din film – ‘Viața este mai importantă uneori decât dragostea’. ‘West Side Story’ al generației noastre nu este o producție ultimativă, este un film inegal, însă cu multe momente frumoase. Paradoxal, regizorul ‘debutant’ în musical Steven Spielberg reușește aproape perfect în părțile muzicale și de dans. Măcar pentru ele recomand vizionarea.

Nota: 8/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, pagina de Facebook West Side Story Movie)

Articole similare

Prin blogosfera literară (16 – 22 decembrie 2019)

Dan Romascanu

Normalitatea răului: Il conformista (1970)

Dan Romascanu

Apocalipsă genetică: Bugday (2017)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult