Filme Filme europene

Roțile mici ale istoriei: The Legend of Rita (2000)

The Legend of Rita (2000) – Die Stille nach dem Schuß
Regia: Volker Schlöndorff
Distribuția: Bibiana Beglau, Richard Kropf, Martin Wuttke

A doua jumătate a anului trecut a însemnat pentru mulți, mai ales pentru cei care am trăit în jumătatea de Europă căzută sub controlul dictaturilor comuniste impuse de fosta Uniune Sovietică, aniversarea a 30 de ani de la căderea Cortinei de Fier și a Zidului Berlinului. Evenimentele au fost celebrate și rememorate cu filme documentare și cu discursuri ale politicienilor, dar cu această ocazie am putut observa cât de puțini își mai aduc aminte despre ceea ce a însemnat lumea dinainte de 1989, Europa împărțită, polarizarea ideologică, Războiul Rece, și mai ales viață cenușie și fără speranță din țările blocului comunist. Unii, cei tineri sau cei care au trăit în Vest nu au cunoscut-o. Alții par să dorească să uite.

Revederea unor filme cum este ‘Legenda Ritei’ (titlul în limba germană este ‘Die Stille nach dem Schuß’ – ‘Liniștea de după împușcătură’) poate aduce o contribuție împotriva uitării. Filmul realizat în anul 2000 de regizorul german Volker Schlondorff reia după 25 de ani de la marele său succes ‘Onoarea pierdută a Katharinei Blum’ tema terorismului din Germania anilor ’70, prezentând-o din perspectiva celor la un moment sau altul au fost rotițe in mecanismele istoriei, și care trebuie să trăiască restul vieților lor consecințele actelor lor din tinerețe și a aderării la o ideologie ucigașă.

Hanna Arendt scria despre ‘banalitatea răului’. Se poate spune că Schlondorff merge mai departe în acest film și că execută un fel de ‘umanizare a răului’. Cele două personaje principale din ‘Legendei Ritei’ sunt Rita Vogt, o tânără din vestul Germanei, implicată în jafuri și atacuri armate încheiate cu moartea unor nevinovați și Erwin Hull, un birocrat comunist aflat în sjujba serviciilor de securitate Stasi din estul Germaniei. Ambii sunt executanți într-un mecanism terorist totalitar. Ea este o teroristă anarhistă, el este un agent al terorismului de stat. Pe de-o parte ambii slujesc ideologii anti-capitaliste prin mijloace violente fără a manifesta prea multe scrupule morale, pe de altă parte ambii aspiră la o normalitate în contradicție completă cu scopurile organizațiilor și sistemului pe care le slujesc. Îi absolvă Schlondorff de vină? Nu cred, deoarece se vede foarte clar în film că tot ceea ce se întâmplă în jur contrazice presupusele idealuri umaniste ale sistemului. Se poate spune că cele două personaje sunt singurele în film care mai cred în ideologie, care nu înțeleg sau nu acceptă schimbările care se petrec în jur. Refuzul de a-și asuma orice responsabilitatea personală pentru acțiunile săvârșite în numele ‘cauzei’ este și rădăcina eșecurilor lor personale.

Între un prolog care prezintă activitățile teroriste ale Ritei la mijlocul anilor ’70 și epilogul care se petrece imediat după căderea Zidului Berlinului, cea mai mare parte a filmului descrie încercarea eroinei principale de a-și clădi o nouă viață, sub acoperire, într-un program de protejare a activiștilor anti-occidentali sponsorizat de Stasi. Împotriva cursului istoriei, ea parcurge drumul invers celui făcut de sute de mii de est-germani care în perioada războiului rece s-au refugiat în vest. ‘Legenda Ritei’ face parte din categoria filmelor germane care reconstituie viața din Republica zisă Democrată Germană, fiind un fel de variantă mai sobră al excelentului ‘Good Bye Lenin!’. Cei doi actori care interpretează rolurile principale (Bibiana Beglau și Martin Wuttke) ca și întreag echipă din jurul lor mi s-au părut excelenți. Performanța regizorală este remarcabilă atât la nivelul detaliilor de ambianță, cât mai ales al psihologiei personajelor. Încercările Ritei de a-și reface viața reușesc să emoționeze și crează empatie, poate nemeritată, față de personaj. Nici fericirea personală, și nici liniștea sufletească nu sunt posibile pentru cei care se compromit colaborând cu un sistem strâmb. Schlondorff nu evită controversele, intenția lui pare mai mult de a deschide discuția, dar ideea principală mie mi s-a părut clară.

Nota: 8/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, Wikipedia)

Articole similare

O bijuterie cinematografică subevaluată: The Place Beyond the Pines (2012)

Dan Romascanu

Acasa, pe Cimpia Armaghedonului, de Marta Petreu

Dan Romascanu

“Fericirea se decontează!”: Secretul fericirii (2018)

Delia Marc

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult