Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefilă (4 – 10 decembrie 2017)

-Un nou film românesc prin cinematografe, Ghinionistul, în regia Iurei Luncașu, este recenzat de Angela pe Cineamator.ro: ”Stiti filmele alea care ne prezinta o zi din viata unui personaj, unul „pricopsit” doar cu ghinioane si care, oricat ar incerca, nu scapa de belele, ba chiar pare ca se incurca din ce in ce mai mult si toti comploteaza impotriva lui? Le stiti ca nu sunt putine: Bicycle Thieves, Groundhog Day, Magnolia. Sunt doar cateva dintre cele mai bune exemple pe tema asta. Acum nu o sa spun ca Ghinionistul 2017, versiunea mioritica se apropie de cele numite, ca pana la urma vorbim de un public diferit. As aduce productia mai aproape de Just My Luck, asta ca sa ma duc pe alte taramuri. Pe teritoriul asta asociez umorul cu cel din Las Fierbinti sau din Doua Lozuri, una dintre cele mai recente si extraordinare comedii romanesti.”

Cristian Drăgan semnează un articol pe IstoriaFilmului.ro despre ”metacinemaul lui Peter Greenway”: ”Marca lui Peter Greenaway rămâne acest metadiscurs pe care îl extinde cu fiecare nou proiect al său. Acesta este de fapt insolitul filmelor sale: posilibitatea de a nu putea niciodată trasa margini clare asupra unui subiect anume. Oricare temă, personaj, imagine, obiect trebuie neaparat urmărit(ă) de-a lungul și de-a latul întregii sale creații – o manieră rizomatică de parcurgere a unui întreg ce nu ți se dezvăluie decât treptat pe măsură ce înaintezi prin acesta. A trece, fie și fugar, prin corpus-ul operei sale se aseamănă cu parcurgerea unei întinse galerii de artă.

Ionuț Mareș semnează pe ZiarulMetropolis.ro lista cu cele mai bune documentare ale anului. Pe primul loc, Le concours, de Claire Simon: ”Cunoscuta regizoare franceză Claire Simon filmează concursul de admitere la prestigioasa şcoală pariziană de film Fémis, însă nu din perspectiva celor care aspiră să facă cinema, ci în primul rând din poziţia membrilor comisiilor de evaluare. Un film simplu, emoţionant şi proaspăt, impecabil montat, care porneşte de la un fragment de realitate bine definit pentru a oferi în cele din urmă o meditaţie universală despre dorinţe, vise, speranţă, competiţie, viziune, alegeri, talent, prestigiu, excelenţă, artă – arta vorbirii şi arta cinematografică.”

(Jovi)

Despre ‘Turnul intunecat’, western de science-fiction inspirat de un roman al lui Stephen King, a scris Sacha T. la ‘Raftul cu idei’: ‘Turnul intunecat este un film fantasy mediocru, cu cateva scene de actiune bunicele, potrivit pentru o seara de duminica in care nu stii la ce sa te uiti. Stilul lui Stephen King lipseste, dar filmul m-a lasat cu o mare dorinta de a citi seria cu acelasi nume.’

Anca Muresan de la liternet.ro comenteaza versiunea recenta a unei alte ecranizari, cea a ‘Crimei din Orient Express’ dupa romanul Agathei Christie: ‘Sînt sigură că cei mai supăraţi după ce vor vedea această versiune din 2017 a Crimei din Orient Express vor fi fanii împătimiţi ai Agathei Christie. Filmul păstrează (în mare măsură) spiritul romanului, dar se abate (pe alocuri destul de evident) de la litera lui. Unele personaje au numele şi biografia schimbate, sînt introduse aluzii rasiale şi scene care nu apar în carte. Mă număr printre cei nemulţumiţi de aceste modificări. Nu ţineam morţiş să revăd pe ecran, cuvînt cu cuvînt, povestea care m-a fascinat pe vremuri aşa de tare că întîrziam la şcoală (pentru că nu puteam lăsa cartea din mînă), dar nici nu înţeleg ce rost are să bagi în 2017 aluzii la negri, la culpa Germaniei sau la Stalin într-un film ce trebuia să aibă un singur rol: acela de a mă face să plonjez în dezlegarea unui mister şi să admir labirintul psihologic creat de evenimente şi de dialog. Apoi urmăririle şi scenele cu bătaie. Haida de! Nu pentru aşa ceva a fost numită Agatha Christie „regina crimei”! Însă pe astea, chiar dacă am bombănit, le-am înţeles. Rostul lor este să facă filmul mai atractiv şi pentru cei obişnuiţi doar cu super-eroi sau super-acţiune. Treacă de la noi, nu-s aşa de multe încît să deranjeze excesiv. Nici încrîncenarea unora care au comentat negativ noua înfăţişare a lui Poirot nu ar trebui să vă alunge din sală. E drept că nu e Kenneth Branagh cel mai arătos sau şarmant dintre detectivi, dar nici de lepădat nu e. Singura obiecţie făcută de alţii înaintea mea, şi la care subscriu amuzată: cum să suprapui două mustăţi, de lungimi diferite, una peste alta, şi să nu te critice fanii faimosului Hercule Poirot?’

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Ma loute(2016) – Slack Bay

Articole similare

Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în august 2019

Jovi Ene

Săptămâna Pedro Almodovar: ¡Átame! (1990)

Jovi Ene

Peste graniță: El Traspatio (2009)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult