Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefilă (2 – 8 octombrie 2017)

-Adrian Georgescu scrie pe blogul său un articol despre 5 filme bune și puțin cunoscute cu călătorii în timp. Dintre acestea, am reținut prezentarea sa despre ”Coherence” (2013): ”Foarte interesant e modul în care a fost turnat. A fost o peliculă cu buget foarte mic, aproximativ 50.000 dolari. Cu excepția unei scene, s-a filmat cu doar două camere de umăr, care se mișcă destul de smucit, căci actorii au primit libertatea de a se deplasa oriunde voiau în respectivul spațiu unde are loc acțiunea. Regizorul, James Ward Byrkit, a vrut să filmeze la el acasă. Cum soția sa era în apropierea sorocului de naștere, a trebuit să se facă totul în doar 5 zile. Totul a fost filmat în ordine cronologică; actorii  primeau doar câte un bilețel în care scria doar în mare ce aveau de jucat și doar în următoarea scenă, astfel încât să se mențină permanent efectul-surpriză. Ca urmare, dialogurile din film sunt în mare parte improvizate. Uneori, regizorul le dădea indicații care să băteau cap în cap, pentru a introduce mai multă tensiune la filmări. De pildă, la o scenă, pe bilețelul unui actor scria: „Ieși din casă!”, iar pe cel primit de cea care o interpreta pe soția sa: „Oprește-l să iasă din casă!”.

-Când aflu că am ratat vreun film de-al lui Philip Seymour Hofman, mă grăbesc să îndrept această greșeală. Astfel, după ce am citit articolul lui Marius Oliviu de pe blogul CeFilmeVad despre filmul ”Jack Goes Boating”, l-am pus pe lista scurtă: ”Cei trei joacă astfel ca și cum s-ar cunoaște de multă vreme, ca niște prieteni vechi din clasa de mijloc. Jack (Philip Seymour Hoffman) este un şofer de limuzină taciturn, laconic în exprimare dar nu la fel de simpatic precum șoferul de autobuz din Paterson, interpretat de Adam Driver. Jack este un tip lipsit de dezinvoltură, ce iubeşte muzica reggae şi se învârte doar în cercul său de apropiaţi, format din colegul Clyde şi soţia acestuia Lucy, apariții episodice având și unchiul lui, șeful firmei de închiriat limuzine.”

Delia a scris foarte frumos de Octav (vezi linkul mai jos), așa că e momentul să citim ce scriu și alții. Printre ei, Saramon pe Bloguldecinema.ro: ”Sunt multe metafore și multă filosofie, sunt replici pe care nu te-ai aștepta să le auzi de la un copil; uneori, ți se poate părea prea mult, dar apare la un moment-dat o scenă în care Octav e învățat de tatăl său, prin intermediul muzicii, care e rostul vieții și al amintirilor, și atunci realizezi că tot ce se întâmplă pe ecran e doar o convenție, o înțelegere tacită între tine, ca spectator, și regizor/scenarist pentru a experimenta emoția nostalgiei.(…) Probabil că nu va prinde la publicul tânăr și nu cred că e un film pe care să-l vezi într-o sală de mall cu punga de popcorn în mână și paharul de cola lângă tine, dar vă recomand să-l vedeți, în liniște și întuneric, fără să vă lăsați perturbați de nimic din jur. Va fi o experiență cel puțin interesantă.”

-Tot despre Octav scrie și Ștefan Apostol, pe MovieNews.ro: ”Este un film cu multe mesaje ”printre rânduri”, cu multe elemente dureroase, frustrante și adevărate puncte marcante din viața unui om, că până la urmă despre asta este vorba în film, despre viața unui om și despre cutumele trecutului și rezoluțiile de dinainte de finalul cert, concret al fiecăruia dintre noi, și anume moartea. Odată ajunși la o anumită vârstă, dacă facem aceeași călătorie, în trecut, ca și Octav, ”întorcându-ne acasă”, vom trăi aceeași experiență ca și personajul principal, retrăind bună parte din momentele marcante ale copilăriei, adolescenței și tinereții noastre, alături de familie, prietenii din copilărie și întâmplările frumoase sau mai puțin frumoase. Marcel Iureș reușește să aducă în construcția acestui personaj bagajul propriu de experiențe acumulate de-a lungul vieții.”

-Hakagure scrie despre cel mai recent film al Sofiei Coppola, ”The Beguiled”: ”Partea buna e ca toate personajele din casa de sclavi sunt in egala masura infecte, pana si fetitele alea mici. Partea morala a lucrurilor fiind astfel rezolvata, filmul isi vede de treaba in a construi atmosfera aia de care aparent inca e capabila Sofia Coppola. Imaginile sunt toate undeva intr-un impresionism gotic de plantatie, lumina din cadre de obicei abia daca face lucrurile vizibile si totul e undeva intr-o zona moale si difuza. Cam atat speram de la filmul asta, iar la capitolul imagine de secolul 19 livreaza destul de frumos.”

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Octav(2017)

End of Watch(2012)

Articole similare

No Strings Attached (2011) – 2

Jovi Ene

Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în iunie 2021

Jovi Ene

Noaptea, de Elie Wiesel

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult