Filme Filme europene

Pasiunea pentru perfecțiune – Degas: Passion for Perfection (2018)

Exhibition on Screen: Degas – Passion For Perfection (2018)
Regia: David Bickerstaff 

Motto: „Arta nu este ceea ce vezi, ci ceea ce îi faci pe alții să vadă.” (Edgar Degas)

Arta în perioade complicate a reprezentat întotdeauna o salvare pentru cei ce o apreciază, o admiră, o iubesc. Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie de artă în viața noastră, de frumos, de estetic. Avem nevoia de a ne fi îndreptată atenția spre orice altceva, numai spre tragedie și urâțenia cotidiană nu. Sunt aspecte importante pentru existența fiecăruia din noi, mai ales dacă vrem ca această existență să continue și să se dezvolte armonios în viitorul apropiat și nu numai. Fie că e vorba de artele spectacolului, de muzică, de arte vizuale, oricare dintre ele ne poate aduce un plus de frumusețe, speranță în ziua de mâine și puțin zâmbet pe figurile triste și îngrijorate.

Astfel, pentru a ne mai reduce ridurile frunții, Happy Cinema din București a inițiat un program online lăudabil – a creat un catalog de filme și documentare ce pot fi văzute din fața PC-ului ori a laptopului, din confortul propriului cămin. Printre titlurile cu care vă puteți delecta se numără și câteva dintre cele dedicate unor mari artiști vizuali – picturi și sculptori ce au modificat arta și au transformat-o în ceea ce o știm astăzi. Fie că e vorba de marii maeștri italieni, de misteriosul Da Vinci sau de eleganții pictori ai secolului al XIX-lea, Happy Cinema a pregătit câte ceva pentru fiecare. Și cum eu întotdeauna am fost impresionat de frumusețea și puterea artei impresioniste nu am putut să aleg altceva decât documentarul dedicat lui Edgar Degas, rafinatul observator și reproducător al vieții muzicale și ale celei a baletului parizian de acum două secole.

Pornind de la o expoziție temporară ce a avut loc la Cambridge, la The Fitzwilliam Museum (acel Luvru în miniatură – așa cum le place curatorilor să-l numească), documentarul Passion for Perfection este o foarte bine gândită și structurată discuție asupra metodei lui Degas, trecând în revistă nu doar momente biografice importante, dar sondând și personalitatea sa complicată și incomodă și punând toate aceste aspecte în legătură cu creația sa. Iar astfel se dezvăluie unul din cei mai interesanți, complecși, dar și neînțeleși artiști nu doar ai secolului al XIX-lea, ci de oricând și de oriunde. Un maestru mereu în căutarea perfecționării operei sale, unul din puținii artiști care nu a creat pentru plăcerea altora, ci pentru a căuta adevăratul sens al artei – căci a vândut puține lucrări în timpul vieții, doar atâtea câte au fost necesare pentru a supraviețui. Fiind un descendent al unei familii din nobilimea negustorească, nou apărută în Europa acelei perioade, Degas (pe numele său real de Gas, formă mult prea sofisticată pentru el și la care a renunțat odată cu maturizarea, revenind la forma inițială a numelui) avea conștiința valorii sale atât ca și creator, cât și ca bărbat. Ceea ce reușește documentarul este să nu îndulcească deloc portretul pictorului, prezentându-l în toată splendoarea sa uneori grosolană și subliniind atitudinea sa față de colegele lui din artă (în special celebra Mary Cassatt), pe care le desconsidera din pura rațiune a faptului că așa stăteau lucrurile în societatea burgheză și nobiliară a secolului al XIX-lea.

Un aspect remarcabil și de apreciat pe care îl aduce pelicula Passion for Perfection este legat de faptul că prezintă vizual numeroase lucrări ale pictorului din perspectiva vizitatorului muzeului, alternând prim-planurile detaliate cu planurile generale, necesare unei aprecieri complete a picturilor. De asemenea, viteza cu care trece camera prin fața acestora este reglată astfel încât să ai posibilitatea de a privi îndeaproape și îndeajuns operele lui Degas. De altfel, așa cum spune unul din cei intervievați, un tablou nu este ca un film – nu ești obligat să îl privești pentru o anume perioadă de timp; îl poți admira câteva minute, după care poți pleca și mai poți reveni după 20 de ani. Desigur, această perspectivă se potrivește de minune celor care doresc să înțeleagă arta în adevăratul ei sens, privind-o din mai multe perspective, la vârste diferite, când procesele cognitive, rațiunea și conștiența se modifică. O asemenea modalitate de a observa arta este de recomandat în orice ramură a sa – literatură, muzică, artele spectacolului. De fiecare dată când o operă de artă este revizitată, ea capătă noi valențe, o nouă însemnătatea personală pentru fiecare privitor în parte. Poate că de aici a venit și dorința lui Degas de a se auto-perfecționa, de a crea lucrarea cea mai aproape de starea imposibil de atins, pe care doar zeii o dețin. Nu pot să nu amintesc o frază care mi-a rămas în memorie în urma acestui documentar: „Ca să ajungi un mare pictor, trebuie să îi copiezi pe maeștri iar și iar și iar și iar.

După ce te-ai dovedit un bun copiator, atunci poate îți poți permite să desenezi o ridiche din natură.” O gândire pe care o avusese și Boileau, marele critic literar, cu 200 de ani înaintea lui Degas, emițând deja celebra frază „polissez-le sans cesse et le repolissez;/ Ajoutez quelquefois, et souvent effacez.” De altfel, aici rezidă puterea unui artist de atinge perfecțiunea – în aceea că este capabil să-și vadă opera ca neterminată și imperfectă și că poate să o distrugă pentru a o reface mereu din ce în ce mai bine. Este, desigur, un nivel greu de atins chiar și pentru cei mai mari dintre artiști, dar iată că Edgar Degas a fost unul dintre aceștia. Mai mult, el a fost și unul dintre cei care au schimbat fața picturii de până la el, alegând să fie un independent (termenul de impresionist l-a detestat și s-a dezis de el). Lucrările sale celebre studiind mișcarea corpului uman prin reproducerea siluetelor balerinelor de la Opera din Paris (loc pe care îl frecventa cu furie de mai multe ori pe săptămână) sau prin redarea voluptății carnale a prostituatelor din cartierele rău famate ale capitalei franceze reprezintă pași importanți pe care i-a făcut pictura în înțelegerea trupului care este reprodus pe pânză ori hârtie. Și, cu toate că vederea i s-a înrăutățit odată cu vârsta, Degas nu a încetat să găsească noi provocări și să vină cu inovații în domeniul artelor vizuale, realizând sculpturi din ceară ori turnate în bronz, cărora le-a adăugat elemente din materiale diferite (panglici și bucăți de tutu), apropiindu-se din ce în ce mai mult de secolul al XX-lea și ale sale colaje ori opere de artă precum cele ale suprarealiștilor, care utilizau diverse materii prime spre a crea un tot unitar artistic.

Așadar, iată câte aspecte importante și de neratat pentru iubitorii de artă oferă vizionarea documentarelor pe care Happy Cinema, cu generozitate, le pune la dispoziția celor ce își doresc să se întoarcă la originile picturii și sculpturii, spre a da uitării momentele incomode prin care trece omenirea astăzi.

Puteți viziona acest documentar pe platforma online Happy Cinema.

Nota: 9/10

(Surse foto: https://incandescere.com/https://commons.wikimedia.org/, https://www.amazon.co.uk/)

Articole similare

One World Romania 2011 – 1. 16 martie

Delia Marc

Mirajul fals al celebrității. Artist versus om: Allen vs Farrow (HBO, 2021)

Tudor-Costin Sicomas

Pentagonul iubirii: Carne trémula (1997)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult