American Murder: Gabby Petito (2025) – Cazul Petito: Omucidere în SUA
Regia: Michael Gasparro, Julia Willoughby Nason
Există documentare care te informează și există documentare care te zdruncină. Miniseria Netflix „Cazul Petito: Omucidere în SUA” aparține celei de-a doua categorii. Lansată internațional pe 17 februarie 2025, această producție în trei episoade reconstituie una dintre cele mai mediatizate tragedii din istoria recentă a Statelor Unite: dispariția și uciderea lui Gabrielle „Gabby” Petito, o tânără de 22 de ani care visa să exploreze America cu o dubă și cu iubitul ei, Brian Laundrie.
La suprafață, povestea părea desprinsă dintr-un catalog de visuri mileniale: doi tineri frumoși, cu o relație aparent fericită, străbătând drumurile nesfârșite ale Americii, documentându-și călătoria pe rețelele sociale sub hashtag-ul #vanlife. Dar sub această imagine idilică se ascundea o relație disfuncțională, marcată de control, anxietate și semnale subtile de abuz. În septembrie 2021, Gabby a fost dată dispărută. Câteva săptămâni mai târziu, trupul ei neînsuflețit era descoperit într-o zonă izolată din Wyoming. Brian, singurul suspect, se sinucidea o lună mai târziu.
Documentarul regizat de Julia Willoughby Nason și Michael Gasparro nu își propune doar să reconstituie evenimentele, ci să le ofere o încărcătură umană, emoțională, aproape confesională. Accesul privilegiat la familia Petito – părinții, frații, prietenii – oferă o dimensiune profund personală acestei povești. Interviurile, imaginile de arhivă, înregistrările bodycam ale poliției și fragmentele din jurnalele lui Gabby se împletesc într-o narațiune care are mai puțin din sobrietatea jurnalistică a unui dosar penal și mai mult din intimitatea unei scrisori de adio.
Cea mai controversată alegere a realizatorilor este folosirea inteligenței artificiale pentru a recrea vocea lui Gabby, pe baza scrierilor sale personale. Deși familia și-a dat acordul, decizia a stârnit dezbateri aprinse: este această tehnologie un instrument de apropiere, sau o formă de intruziune? Este reconfortant să o „auzi” pe Gabby citindu-și propriile gânduri, sau e neliniștitor faptul că vocea nu îi aparține cu adevărat? Mama ei a descris experiența drept „ciudată și greu de ascultat”, dar necesară. Iar aici intervine întrebarea esențială: cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a aduce o poveste la viață?
Din punct de vedere factual, documentarul este remarcabil de riguros. Cronologia evenimentelor este respectată cu fidelitate, iar detaliile cheie – incidentul cu poliția din Moab, textele suspecte trimise în numele lui Gabby, revenirea lui Brian acasă fără ea, găsirea rămășițelor și descoperirea caietului în care Brian își recunoaște fapta – sunt prezentate cu acuratețe. Materialele video, în special cele de pe camerele body cam, adaugă o dimensiune tulburătoare poveștii: vedem o Gabby speriată, plângând, minimalizând conflictul, în timp ce Brian pare calm, articulat, cooperant. Este o imagine emblematică a modului în care victimele violenței domestice pot fi adesea trecute cu vederea chiar și atunci când cer, implicit, ajutor.
În același timp, documentarul reușește să expună, fără a cădea în melodramă, rolul ambiguu al rețelelor sociale. Ele au creat o iluzie: un cuplu fericit, liber, inspirator. Dar au și contribuit la descoperirea adevărului, prin mobilizarea comunității online și apariția unor martori care au recunoscut furgoneta sau comportamentul suspect al lui Brian. Această dublă fațetă a digitalului – construirea și demascarea minciunii – este unul dintre cele mai interesante fire narative ale documentarului.
Ce lipsește, poate, este vocea celeilalte tabere. Familia Laundrie nu participă, iar Brian rămâne o figură fantomatică. Documentarul este, fără îndoială, partizan – și nu e greu de înțeles de ce. Dar acest dezechilibru ridică întrebări legitime despre obiectivitate. E un omagiu? E o anchetă? E un act de justiție simbolică? Poate că este puțin din toate.
Până la urmă, „Cazul Petito” nu este doar despre o crimă, ci despre o societate întreagă care a privit, a distribuit, a comentat și – poate – a învățat ceva. Este o producție cu un impact emoțional considerabil, care nu îți oferă răspunsuri clare, ci te provoacă să-ți pui întrebări incomode. Cum recunoaștem semnele abuzului? Cum diferențiem realul de înscenat în era social media? Când intervenim și ce riscăm dacă nu o facem?
Netflix oferă, prin acest documentar, nu doar o reconstituire, ci un avertisment. Nu este un material de consum rapid, ci unul care cere reflecție, poate chiar disconfort. Este o mărturie dureroasă a faptului că, în spatele fiecărei imagini perfecte, poate exista o dramă nevăzută. Și că tăcerea – a autorităților, a prietenilor, a celor care „n-au vrut să se bage” – poate costa vieți.
Într-un peisaj media saturat de povești senzaționale, „Cazul Petito: Omucidere în SUA” reușește ceea ce puține documentare de gen mai reușesc: să nu fie doar despre moarte, ci despre viețile care ar fi putut fi salvate. Un apel la luciditate, empatie și, mai ales, la vigilență.
Disponibil pe Netflix.
