Minions (2015) – Minionii
Regia: Kyle Balda, Pierre Coffin
Voci: Sandra Bullock, Jon Hamm, Michael Keaton, Allison Janney, Geoffrey Rush, Steve Carell
Din 10 iulie, pe ecranele romanesti, aghiotantii lui Gru transformati in vedete mult iubite de cele doua animatii “Despicable me” sunt scosi in lumina reflectoarelor intr-o productie proprie. Personajele secundare, create pentru detensionarea prin umor, pentru fractionalizarea intrigii si evadarea din complotul principal, sunt inzestrate. insa rareori cu complexitatea necesara protagonistilor unui lungmetraj.
Animatia regizata de Pierre Coffin si Kyle Balda incearca sa ne demonstreze ca minionii au mai multe de spus, retrasand originea creaturilor galbene in negura timpurilor, de la organisme unicelulare pana in 1968 sau, mai bine zis, 42 i.G. (inainte de Gru). Misiunea lor de a fi slujitori ai celor mai ticalosi stapani, urmata cu sfintenie, are insa, mereu, acelasi final regretabil, caci micile creaturi se dovedesc incapabile sa invete din greseli sau sa se schimbe. Un Tyrannosaurus Rex, un om al cavernelor, un faraon, Dracula si Napoleon in persoana se afla pe lista ghinionistilor stapani de minioni, asa cum aflam din prezentarea gen documentar sustinuta de povestitorul Geoffrey Rush.
Adevarata intriga incepe cu protagonistii refugiati intr-o pestera inghetata din Antarctica, in urma, cum altfel, unui alt dezastru, incercand sa vietuiasca fara lider. Izolati, in lipsa provocarilor, iubitorii de banane se lupta cu depresia, pana in ziua in care lui Kevin ii vine ideea abandonarii zonei de confort si isi anunta plecarea in cautarea urmatorului stapan. De buna voie si siliti de imprejurari, rebelul adolescent Stuart si simpaticul Bob se alatura minionului cu initiativa si impreuna se aventureaza in lumea larga. Nu dupa mult timp ii regasim in New York cerand indicatii de la sugari, orientandu-se dupa postere si afise de pe ziduri, fascinati de Nixon, hidranti, apoi de chitara lui Jimmy Hendrix si show-urile de noapte.
O reclama ii scoate din impas si le indica destinatia salvatoare – VillainCon in Orlando, Florida si stapanul perfect – Scarlett Overkill (Sandra Bullock), cea mai rea dintre cei rai. In compania unei familii racolate pe drum, marea intalnire are loc, insa nu este lipsita de provocari. Pentru a intra in gratiile noii sefe cei trei aventurieri trebuie sa mearga in Anglia sa fure, nici mai mult nici mai putin decat coroana reginei Elisabeta.
Perpetiile si aventurile continua, personaje diverse si situatii remarcabile interactioneaza cu piticaniile galbene indeajuns cat sa le puna in valoare si sa confere complexitate actiunii, basmele se amesteca si avem chiar si o sabie blocata in piatra cu rol important in destinul protagonistilor. Cu exceptia poate, a spectaculoasei Scarlett, non-minionii nu se ridica, insa, la nivelul tic-tacilor in salopete. Nici Herb, sotul lui Scarlett, nici regina, nici grupul de rai rivali nu reusesc sa se remarce, sa se impuna spectatorului, sunt doar aparitii sterse, de context.
„Minionii” duce lipsa unui complot convingator, a candorii si emotiei pe care am regasit-o in „Despicable me”. Inceputul promitator lasa loc unei povesti inconsistente care ii pierde din vedere chiar pe protagonisti. Animatia devine o succesiune de gaguri punctate cu umor mai infantil sau mai subtil (vezi trimiterile la Beatles, Nixon, aselenizarea).
Asta nu inseamna ca nu va avea succes la publicul tinta. Cei mici si foarte mici sunt deja molipsiti de „minionita”, iar 90 de minute de actiune inocenta si discutii purtate in celebra limba a creaturilor galbene – o combinatie de cuvinte reale, dintr-o multime de limbi, cu expresii inventate sau denaturate, le vor aduce fericire. Adultii nu se vor plictisi, ba chiar sunt garantate cateva chicoteli, insa „Minionii” nu este nici pe departe explozia de inventivitate si umor care promitea sa fie.
Nota: 6/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=P9-FCC6I7u0′]
