Filme Filme europene Recomandat

Late Bloomers (2011)

Late Bloomers (2011)
Regia: Julie Gavras
Distributia: William Hurt, Isabella Rossellini, Doreen Mantle

‘Late Bloomers’ este un film despre imbatranire, despre impacarea cu aceasta, despre felul in care te apropii de varsta de 60 de ani. Marturisesc ca sunt indragostit de Isabella Rossellini de cand mi-am dat seama ca Ingrid Bergman avea o fiica si vazand acest film mi-am dat seama ca aceasta poveste despre oamenii intrati in criza atingerii pragului de 60 de ani imi spune multe tocmai pentru ca eu insumi ma apropii de 60. Asadar faptul ca mi-a placut acest film este de asemenea un semn de imbatranire? Poate, dar cand actrita mea favorita si splendidul sau partener din film William Hurt fac parte din aceeasi generatie cu mine, inseamna ca imbatranim cu totii frumos si ne distram facand filme si vizionand filme despre cum ne apropiem de 60 de ani. Viata e frumoasa!

O scena frumoasa din film rezuma totul si explica de ce acest film merita. Cei doi eroi (el este un fost arhitect faimos, ea este fosta lui sotie dedicata) decid sa se desparta temporar ca parte a crizei varstei. Ei se intalnesc la inaugurarea unei expozitii de arta a fiului lor cel mic, unul dintre evenimentele zgomotoase care au loc intr-o galerie supraaglomerata cu muzica data tare care ucide realitatea sunetelor si cu efectele de lumina care distorsioneaza realitatea vizuala. Ei sunt departe unul de celalalt, abia se pot zari, ei nu aud nimic din cauza muzicii. Nu au nevoie de nimic din toate acestea, pentru ca prin privirile in ochii celuilalt si prin cateva gesturi isi spun unul altuia ce s-a intamplat in saptamanile sau poate lunile de cand s-au despartit. Aceste saptamani sau luni sunt nimic comparat cu cei peste 30 de ani petrecuti impreuna si nicio despartire nu le poate distruge dragostea, si cuvintele nu sunt necesare pentru a comunica.

Desigur, scena se bazeaza pe talentul actoricesc superb al celor doi interpreti, Rossellini si Hurt. Asa cum se intampla in cazul intregului film. Regizoarea Julie Gavras (da, fiica lui Costa Gavras) a avut in mainile sale un scenariu a la Woody Allen, cu o atingere mai mare de dulceata sau cu mai putin cinism. Ea a hotarat sa puna deoparte sau sa minimalizeze multe dintre temele sau personajele adiacente (precum dilema arhitectului in fata proiectului care pare sa ii depasesca aptitudinile, drama celor trei copii majori ai cuplului in fata riscului separarii parintilor dupa o viata petrecuta impreuna, sau povestile romantice secundare care sunt neglijate pana la punctul de a le face pe cele doua personaje care intra intr-o relatie cu eroii nostri doar niste pioni) si s-a concentrat pe povestea atingerii varstei a treia, cu toate consecintele ei dulci si amare. Rezultatul e incantator si aceasta in principal datorita interpretarii superbe si unei coloane sonore foarte inspirate.

‘Late Bloomers’ nu este o capodopera, ci un film minor care reuseste sa genereze emotie sincera si nu doar sa faca spectatorii sa se simta bine. Aproape necunoscut de public, prea putin distribuit, ignorat de critici (doar cinci recenzii pe IMDb la aproape un an de la premiera de la Festivalul International de Film de la Berlin!), ‘Late Bloomers’ poate fi cel mai bun film necunoscut de mai nimeni al anului 2011 .

Nota: 7/10

Articole similare

Tinker Bell and the Great Fairy Rescue (2010)

Mihaela

Chapter 27 (2007)

Jovi Ene

Credință și teatru: Jésus de Montréal (1989)

Jovi Ene

7 comments

Laura Trisca (Meleaca) 24 februarie 2012 at 11:13

O sa il vad, m-ai convins! 🙂 Multumesc pentru recomandare!

Reply
Delia Marc 24 februarie 2012 at 15:09

L-am vazut saptamana trecuta si spun ca nu este un film de ocolit! La orice varsta, inveti ceva despre viata!

Reply
roberts 5 martie 2012 at 15:31

mi-a palcut cum ai scris despre un film caruia i-ai dat nota 7 – adica mediocru. dincolo de asta, m-ai convins sa-l caut…in plus, imi place si William Hurt!

Reply
Jovi 5 martie 2012 at 16:40

Pentru a te edifica in legatura cu metoda de notare a lui Dan, poti citi comentariile de la articolul “The Ides of March” https://filme-carti.ro/filme/the-ides-of-march-2011-15880/
Acolo a explicat de ce o nota de “6/10” nu este asa de mica 😉

Reply
roberts 5 martie 2012 at 15:31

scuze, mi-a placut….

Reply
roberts 5 martie 2012 at 16:50

eu nu citisem comentariile de la Ides of March. Nu vreau sa sune a critica, dar pentru un nou-venit pe Filme Carti, notele acordate sunt intelese ca la scoala: 10 e maximul si restul in ordine descrescatoare….oricum citesc recenziile cu atentie, dupa ele ma orientez in alegerea filmelor si a cartilor, notele ceva mai putin. oricum, multumesc pentru precizare.

Reply
Jovi 5 martie 2012 at 17:02

Da, era doar o precizare pentru notele puse de colegul meu, Dan.
In timp, te vei obisnui cu modalitatea de notare a fiecaruia dintre noi.

Multumim si noi pentru vizite si comentarii…

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult