Filme Filme europene

Întrupările credinței: Corpus Christi (2019)

Corpus Christi (2019) – Boze Cialo
Regia: Jan Komasa
Distribuția: Bartosz Bielenia, Aleksandra Konieczna, Eliza Rycembel  

‘Corpus Christi’ (2020), filmul regizorului polonez Jan Komasa, se petrece în Polonia contemporană. Tematica sa se încadrează într-o clasă de filme provenite din statele foste comuniste din Răsăritul Europei, care redau în forme diverse renașterea religioasa și rolul crescând pe care îl joacă bisericile naționale în viețile oamenilor și în structura socială și spirituala a societăților din aceste țări. În același timp, filmul aduce în discuție probleme universale despre capacitatea de iertare a oamenilor, despre reintegrarea socială și spirituala a celor care și-au ispășit pedepsele pentru crime din trecut, și despre cei care sunt sau pot fi liderii spirituali ai comunităților. Este un film despre credință și ispășire, dar în același timp un film brutal și destul de pesimist. Experiența cinematografică este însă, în opinia mea, puternică.

Eroul filmului este un personaj descins parcă din romanele lui Dostoievski. În el se află simultan binele și răul, Dumnezeu și Diavolul, Dr. Jekyll și Mr. Hyde, delicventul juvenil Daniel și părintele Thomas. Ieșit din mediul toxic al închisorii în care a avut totuși răgazul să studieze teologia și să urmărească dacă nu chiar să oficieze slujbele religioase, tânărul Daniel (extraordinarul Bartosz Bielenia) este repartizat într-un sat îndepărtat din Polonia, dar în loc să se angajeze la fabrica de cherestea, ajunge, mai mult sau mai puțin din întâmplare, să fie confundat cu un tânăr preot, proaspăt absolvent al seminarului teologic. Visase să devina preot, are vocație și carismă, dar nu-și putuse atinge țelul din motive de cazier cu antecedente penale. Nu refuză ocazia de a se sui la amvon atunci când preotul local îl roagă să-i țină locul în timp ce el își tratează boala. În scurtă vreme, tânărul și neconvenționalul ‘preot’ devine conducător spiritual al unei mici comunități rurale care se confruntă cu probleme specifice tranziției Europei de est (lipsa de interes și mai ales de credință a enoriașilor, tineret dezorientat și fară viitor căutând refugii în alcool și droguri), dar și cu trauma unui accident de mașină în care șapte locuitori ai satului au pierit într-o clipită, accident care a îndoliat familiile și a segmentat comunitatea care o ostracizează pe văduva presupusului vinovat. Câștigându-și treptat încrederea sătenilor, ‘părintele Thomas’ intra în conflict cu baronul local, deținătorul puterii politice (este și primar al satului) și economice (ca proprietar al fabricii de cherestea). Amenințarea este dublă. Thomas este ros de propriile îndoieli, și știe că mai devreme sau mai târziu ceea ce în ochii autorităților (bisericești, legale) este o impostură va fi descoperit. Chemarea și binele făcut în numele Domnului vor fi suficiente pentru a-l salva?

Nefiind un om religios sau bun cunoscător al riturilor catolice îmi este greu să apreciez cât de credibile sunt detaliile acestei povești, care își are originea în fapte diverse reale. Dincolo de aspectele să le zicem tehnice, filmul pune câteva întrebări valabile în orice alte credințe sau sisteme morale. Poate un păcătos, un criminal deveni un făptuitor de bine, un conducător sau mentor al unei comunități? Pot faptele bune absolvi pe cei care le comit de greșelile trecutului? Sutana îl face pe preot sau faptele sale și felul în care își inspiră enoriașii? Daca există un mesaj al acestui film care reușește în unele momente să fie sublim și emoționant, și în altele pesimist și brutal, el ar fi că răspunsurile date acestor întrebări de sistemul juridic conform scalei de valori sociale și chiar și de instituția bisericii sunt diferite de cele pe care le da credința și inimile celor care cred. Filmul este excelent scris și realizat, povestea are ritm și cursivitate, cinematografia este expresivă. Succesul de care s-a bucurat ‘Corpus Christi’ acolo unde a fost văzut până acum se datorește însă în mare parte interpretării de excepție a lui Bartosz Bielenia, actor de mare talent și expresivitate, care reușește să redea întreaga complexitate a personajului, cu contradicțiile și focurile sale interioare. Meritul regizorului Jan Komasa este că reușește să pună întrebări incitante și ne lasă să judecam și să răspundem pe noi, spectatorii. ‘Corpus Christi’ este plin de detalii legate de viața bisericească dar nu trebuie să fii catolic sau credincios pentru a rezona cu dilemele și trăirile eroului său. Precum predicile și vorbele părintelui Thomas se adresează tuturor locuitorilor satului, credincioși sau nu, și filmul lui Jan Komasa se adresează tuturor spectatorilor.

Nota: 8/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, Vertigoreleasing.com)

Articole similare

Prin blogosfera cinefilă (20 – 26 aprilie 2015)

Jovi Ene

Focul care a șocat România: colectiv (2019)

Dan Romascanu

Favoritii nostri la Premiile Oscar 2011: dialog (II)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult