Filme Filme europene

În inima himerei pe care o lași să te ucidă cu Josh O’Connor și puțin capitalism italian

La chimera (2023)
Regia: Alice Rohrwacher
Distribuția: Josh O’Connor, Carol Duarte, Vincenzo Nemolato

În data de 15 aprilie, de la ora 20.30, Cinema Elvire Popesco a avut loc premiera în România a filmului Himera/ La Chimera, filmul recent al cineastei Alice Rohrwacher, distribuit de Independența Film, a cărui lansare a avut loc în 2023. Un film care se bucură de recunoaștere internațională, nominalizat în cadrul Festivalului de Film de la Cannes pentru Palme d’Or și la International Cinematographers’ Film Festival Manaki Brothers. Urmărim o interpretare inedită a lui Josh O’Connor, pe care l-am putut vedea și în alte roluri, în serialul The Crown de pe Netflix sau în filme ca Tărâmul binecuvântat, alături de Isabella Rossellini, Carol Duarte, Vincenzo Nemolato și chiar Alba Rohrwacher.

Filmul mi s-a părut că este un fel de mozaic antic, etrusc, referință tocmai bună, pentru că suntem martorii profanării unor morminte etrusce și dezgropării unor artefacte de aceeași sorginte. Urmărim parcursul inedit al protagonistului, un englez, fost arheolog, stabilit în Italia, interpretat de Josh O’Connor, care jefuiește morminte antice ajutat de gașca lui de bandiți. Acțiunea se insinuează destul de greoi, aprope neobservat, suntem foarte bine ancorați în peisajul Toscanei (comuna italiană Riparbella) din anii `80, perioadă în care capitalismul italian creează  anomalii precum jaful mormintelor antice, obiectele colectate din ele fiind vândute pe piața neagră străinilor.

Sărăcia și lipsa de idealuri par că se reflectă în tot, de la modul în care arată casele și străzile, până la modul în care se îmbracă și comunică oamenii. Totul este foarte bine conectat, fiecare element fiind un simbol al sensibilității și al rațiunii protagonistului. Comedia fantastică a lui Rohrwacher abundă în ironii, din cele mai subtile sau poate „grosolane”, umor negru și duble semnificații. Arthur este ființa complexă în jurul căruia se țes toate intrigile, este cel care pare să alimenteze fanteziile tuturor, prin alimentarea propriilor sale fantezii. O convinge pe bătrâna aristocrată Flora (Isabella Rossellini) că fiica ei, fosta lui iubită, Beniamina (Yile Vianello) este încă în viață, amicii lui sunt convinși că toată vânătoarea lor de comori îi va putea îmbogăți peste noapte, himera care le mută privirea spre un orizont luminos, care lasă în umbră realitatea.

Himera (care în mitologia greacă este o creatură compusă din mai multe animale de gen feminin, întâlnirea cu ea fiind de rău augur) lui Arthur reprezintă capacitatea de a descoperi, mai bine zis de a simți, existența sau prezența mormintelor antice. Un talent care îi asigură existența lui și a prietenilor săi, aceștia contribuind la partea mai puțin spirituală, de a scoate obiectele valoroase, nu înainte de a le separa în bucăți mai mici, fiind refăcute de arhelogul în rezervă. Tot el este cel care a găsit și piața de desfacere, un dealer pe nume Spartaco. Expert(ă) în crearea de documente prin care se atestă proveniența artefactelor, reușind să-și convingă clienții că fac parte din moștenirea familiei sale. 

Arthur pare că s-a pierdut la marginea unui fost imperiu, care prin degradarea lui a reușit să dezechilibreze axul valoric al oamenilor, bâjbâie fără scop, tot ceea ce îl mai ține într-o țară străină este amintirea unei povești de iubire. Beniamina devine himera, a cărei revederi, vom descoperi că nu este neapărat de bun augur, se insinuează în spatele fiecărei umbre, redimensionează realitatea lipsită de sens a fostului ei iubit. Inerția existențială este înlocuită de o nouă iubire pentru scurtă vreme, Italia (Carol Duarte), aceasta amintindu-i că există lucruri care nu sunt destinate privirii profane a omului. O trezire care nu îl recompune, păstrându-și acea dorință  de a descoperi alte forme ale sacralității și continuității vieții pe pământ, o himeră care îl conduce unde își dorește de fapt.

Nu este un film ca oricare altul, cu acțiune care nu urmărește un patern comercial, l-aș asemui mai degrabă unui film de artă, nu este neapărat filmul la care te relaxezi cu un popcorn. Aspecte pe care trebuie să le luați în seamă atunci când vă spun că este un film de nota 10.

Nota: 10/10

Articole similare

Comoara naivă (2018)

Delia Marc

Mama (2013)

Delia Marc

The Professor (2018). Să se ducă totul naibii!

Corina Moisei-Dabija

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult