Filme Filme europene

În derivă, în spațiu: Aniara (2018)

Aniara (2018)
Regia: Pella Kagerman, Hugo Lilja
Distribuția: Emelie Garbers, Bianca Cruzeiro, Arvin Kananian

‘Aniara’, filmul realizat în 2018 de suedezii Pella Kagerman și Hugo Lilja, are ambiția de a fi o saga cosmică de proporții, un film în care au fost investite mult talent, energie și speranțe. Acțiunea se petrece în totalitate pe o navă spațială, dar nu explorarea spațiului i-a preocupat pe cei doi autori (scenariști și regizori) ai filmului. Chiar dacă s-a investit destul de mult în construirea unui model de nava spațială care concurează cu cele similare din filmele americane, și chiar dacă decorurile și recuzitele reușesc să creeze o lume imaginară interesantă, este clar că atenția autorilor s-a concentrat pe destinul câtorva dintre eroi și pe felul în care aceștia se confruntă cu o situație extremă, în care planurile de viitor sunt anulate sau în cel mai bun caz amânate, iar prezentul devine o infinită călătorie printr-un spațiu pustiu. ‘Aniara’ este în același timp o saga, dar și o poveste despre reacțiile oamenilor și evoluția relațiilor dintre ei în condiții extreme.

Povestea filmului se petrece în viitorul apropiat și previzibil în care Pământul a devenit fie neîncăpător, fie nelocuibil, și o parte din populație colonizează planeta Marte. ‘Aniara’ este un fel de ‘Titanic’ al acelor vremuri, un uriaș transportor spațial de lux, cu tot confortul necesar celor trei luni de călătorie. Eroina principala a filmului, Mimaroben (sau MR – Emelie Garbers) este operatoarea unui salon cibernetic (caut un termen potrivit) numit MIMA care combină realitatea virtuală cu inteligența artificială pentru a oferi pasagerilor experiențe personalizate care le amintesc ambianța naturală a paradisului terestru pierdut. Voiajul este perturbat brusc de un incident cauzat de ‘gunoi cosmic’ în care pachebotul spațial își pierde capacitatea de a controla traiectoria. Pasagerilor li se spune că în loc de trei luni călătoria va dura doi ani, dar de fapt și această informație este inexactă, căci în realitate nava spațială este pur și simplu în derivă în oceanul cosmic infinit. Miile de pasageri și de membri ai echipajului află doar treptat adevărul și conștientizează faptul că voiajul lor s-ar putea să dureze o eternitate. Ambianța socială care combina eficiența turistică cu civilitatea scandinavă se destramă treptat. MIMA se transformă din divertisment escapist în drog halucinatoriu și obiect de cult. Cât vor rezista mașinile? Cât vor rezista oamenii? Ce se întâmplă cu civilizația noastră când este scoasă pentru totdeauna din ambianța în care ne-am născut?

Ce mi-a plăcut. Filmul ridică multe probleme interesante și deschide discuții demne de urmat. Emelie Garbers interpretează excelent rolul principal, cu meandre și întorsături de destin care combină experiența colectivă cu cea personală. Construcția narativă este solidă, chiar dacă deznodământul este oarecum previzibil. Decorurile superbului ‘mall cosmic’ călătorind prin spațiu care se degradează pe măsură ce speranțele se spulberă, civilizația se destramă și violența, disperarea și superstițiile pun stăpânire pe supraviețuitori sunt prezentate gradat și interesant. Ce mi-a plăcut mai puțin. Cu excepția lui MR, restul personajelor sunt fie construite în mod schematic (căpitanul expediției interpretat de Arvin Kananian) fie insuficient justificate psihologic (partenera eroinei – Bianca Cruzeiro). Există și un filon poetic (filmul se bazează pe un poem al unui poet suedez celebru) care se pierde, și metafora sistemului MIMA (inspirată poate și din Solaris a lui Stanislaw Lem și Tarkovsky) nu reușește să convingă.

‘Aniara’ este un proiect ambițios care oferă o saga spațială diferită de filmele de acțiune, cu mai puține efecte speciale și cu mai multe idei și direcții de gândire și discuție. Eroii filmului nu sunt exploratori ai spațiului, ci pasageri, oameni obișnuiți ca noi, confruntați subit cu problemele existenței și supraviețuirii. Chiar dacă execuția nu este perfectă, chiar dacă multe dintre firele de acțiune se întrerup brusc sau nu duc nicăieri, este un film interesant pentru amatorii de science-fiction și nu numai pentru ei.

Nota: 6/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, Youtube.com)

Articole similare

Snow White and the Huntsman (2012)

Mihaela

Prin blogosfera cinefilă (11 – 17 noiembrie 2019)

Dan Romascanu

À deux c’est plus facile (2009)

Iulia Dromereschi

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult