Filme Filme europene

Generația 1965: Masculin féminin (1966)

Masculin féminin (1966)
Regia: Jean-Luc Godard
Distribuția: Jean-Pierre Léaud, Chantal Goya, Marlène Jobert

Cel mai bun omagiu pe care-l putem aduce unui cineast care nu mai este printre noi este să-i vedem filmele. Să le discutăm cu prietenii pasionați de cinema. Să scriem despre ele. Dispariția lui Jean-Luc Godard a creat prilejul de a vedea sau revedea câteva dintre filmele sale celebre. Am văzut cu aceasta ocazie – pentru prima data! – ‘Masculin féminin’ realizat în 1966. WOW! Mărturisesc că Godard m-a enervat de multe ori în ultimele decenii. Nu am înțeles sau nu am rezonat cu unele dintre filmele sale mai noi. Nu am fost de acord cu unele dintre opiniile sale politice. Uitasem deja, poate, ce mare cineast a fost. ‘Masculin féminin’ m-a impresionat profund și pe mai multe planuri. Și ca stil, și ca execuție, și ca idee. Este filmul generației 1965, și a-l viziona după mai bine de jumătate de secol înseamnă o întâlnire cu generația tinerilor acelor vremuri. Sinceritatea și stilul direct al Noului Val face ca filmul să fie un document. Dar este mult mai mult decât atât.

Acțiunea din ‘Masculin féminin’ este o poveste de dragoste văzută cu ochii unui bărbat. Paul este descris în distribuție drept ‘un tânăr instabil’, dar instabilitatea sa este o mai degrabă legată de felul în care interacționează cu lumea din jur. În realitate el știe destul de bine ce dorește (fete frumoase și apoi O Fată Frumoasă) și este și implicat politic cu convingeri bine formate, poate și rezultat al stagiului militar de doi ani pe care tocmai îl terminase. Paul o cunoaște și se îndrăgostește de Madeleine, descrisă drept ‘o mică cântăreață’. Și această caracterizare trebuie primită cu rezerve, căci Madeleine reușește să scoată un prim disc, acesta se bucură de succes local și international, și poate că este pe cale de a deveni ‘o mare cântăreață’. Paul (sfătuit și de prietenul sau Robert – ‘un sindicalist’) folosește trucuri din arsenalul băieților parizieni pentru a cuceri inima lui Madeleine. Dialogurile dintre cei doi băieți și cele trei fete (Madeleine și prietenele cu care locuiește) orbitează în jurul acestui echilibru ‘masculin – feminin’ descris în titlu, la vârsta ieșirii din adolescență, dar ele abordează și problemele politice și fenomenele culturale ale zilei în care trăiesc eroii. Totul este de o prospețime și de o sinceritate cuceritoare.

Povestea ar fi probabil o mică și banală melodramă dacă nu ar fi filmată de Godard. Scenariul trasează liniile directoare ale acțiunii și actorii – care aparțin generației și mediului eroilor – fac restul. O parte din acțiune se petrece în afara câmpului vizual al camerei de filmat, căci ceea ce contează nu sunt neapărat evenimentele ci reacțiile eroilor la aceste evenimente. Montajul dă în permanenta senzația de colaj, sunt evitate cizelările excesive și este folosit sunetul captat direct de pe străzile și din cafenelele pariziene. Împărțirea în ‘capitole’, care avea să fie folosita mai tărziu de mulți regizori (Woody Allen printre ei) joaca aici rolul de comentariu, adăugând o dimensiune parții vizuale.

Jean-Pierre Léaud și Chantal Goya sunt excelenți în rolurile principale, iar una dintre prietenele eroinei este jucată de Marlène Jobert, o actriță care îmi place enorm, pentru care acest film a fost începutul consacrării. Eroii filmului își trăiesc iubirile și despărțirile, micile plăceri și marile dezamăgiri într-o atmosferă politică încărcată și în plina revoluție culturala pop. Acestea sunt însă prezentate fară ostentație și asta doar amplifică efectul. Nu lipsesc nici înțepăturile la adresa monumentelor culturale ale ‘establishment’-ului epocii, de la De Gaulle la Ingmar Bergman. Daca ar trebui să aleg un singur film care să reprezinte Franța mijlocului anilor ’60 și generația tânără a acelor vremuri, generația care avea să iasă în stradă și pe baricade în 1968, acesta ar fi ‘Masculin féminin’.

Disponibil pe Mubi.com.

Nota: 9/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, https://posteritati.com/poster/18363/masculin-feminin-1966-us-scene-card)

Articole similare

Love During Wartime (2010): Festivalul de Film Evreiesc-24 iunie (II)

Delia Marc

Două femei lunatice pe drum: La pazza gioia (2016)

Dan Romascanu

Le dernier métro (1980)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult