Filme Filme asiatice Recomandat

Gake no ue no Ponyo (2008)

Gake no ue no Ponyo (2008) – Ponyo
Regia: Hayao Miyazaki
Voci: Jôji Tokoro, Yuria Nara, Hiroki Doi, Frankie Jonas

Astazi m-am hotarat sa incerc o productie animata japoneza recenta, intamplator realizata de Hayao Miyazaki, geniul creator al studiourilor Ghibli, Disney-ul japonez.

Am vizionat un film frumos, amuzant, redand perfect povestea Micii sirene a lui Andersen din punctul de vedere al unui copil de 5 ani, cu multa duiosie si bun gust.

Este o productie japoneza ancorata si in realitate, prezentand scene din viata unui oras port, unde personajul principal merge la gradinita de langa azilul unde lucreaza mama sa. In acelasi timp este si un film cu un profund mesaj ecologic, insa scenariul este scris din perspectiva unui copil si urmarind logica copilului.

“Ponyo” ne spune povestea unui vrajitor al marilor, numit Fujimoto, a carui voce este redata de Liam Neeson preocupat sa mentina echilibrul marilor si oceanelor, mereu in lupta cu “acesti oameni abominabili” care polueaza cu deseuri si gunoaie apele care pentru el reprezinta “acasa”. Actiunea se precipita cand unul din pestisorii aurii, copii vrajitorului, fuge de sub supraveghere si este gasit de un baietel de cinci ani, Sosuke. Nevoit sa conlucreze cu oamenii in incercarea de a-si aduce copilul magic inapoi in adancul oceanului, Fujimoto mai trebuie sa treaca si peste intristarea ca fiica sa- pestisorul auriu-Ponyo numita astfel de catre Sosuke, este hotarata sa renunte la viata acvatica si sa ramana alaturi de noul ei prieten. Vedem in actiune fortele apelor reunite in incercarea de a distruge omenirea, aceaste fiinte de neinteles care “iti trateaza caminul ca pe propriile suflete intunecate” contrabalansata de puterea magica a lui Ponyo care face minuni asupra lui Sosuke dar si asupra lumii lui. Ponyo decopera sunca si ochiurile, Sosuke descopera ca Ponyo poate transforma lucrurile si imblanzi apele.

Desi nu se ridica la nivelul artistic al marilor productii Disney, “Ponyo” este incantator si fantezist, pe gustul si intelesul celor mici pentru care un pestisor transformat intr-o fetita este la fel de natural si de obisnuit ca magica introducere a basmelor ” a fost odata ca niciodata”. Este un film vesel, o poveste imbinata cu mult realism adresandu-se si copiilor si adultilor in acelasi limbaj direct, fara intelesuri duble, fara mesaje si povesti separate.

Sunt imagini minunate, fantastice care va vor face sa treceti peste logica subiectului si veti fi captivati de povestea de dragoste a eroilor principali (asa cum e vazuta dragostea la 5 ani). Pentru ca exista si aceasta dragoste care trece peste diferentele culturale si fizice si care poate reuni un baietel si un pestisor cu sentimente. Este poate cea mai frumoasa scena aceea in care Ponyo incepe sa-si piarda puterile magice transformandu-se intr-o fiinta ciudata, jumatate om jumatate peste, noul chip diform nereusind sa alunge sau sa faca sa dispara sentimentele si devotiunea lui Sosuke care a reusit sa vada dincolo de aparente.

Pe de alta parte, dincolo de sentimentul profund care o uneste cu Sosuke si de forma umana pe care a reusit sa o ia, Ponyo isi constientizeaza diferenta si unicitatea fata de oameni in scena in care intalneste un cuplu cu un sugar. La randul ei copil, Ponyo decopera emotionata o etapa prin care n-a trecut si nu o cunoaste – aceea de sugar, atat de proprie, comuna si naturala evolutiei umane – fata de care are nevoie de explicatii pentru a o intelege.

Avem parte de scene infricosatoare precum cea a furtunii care se abate asupra oraselului, insa lumea din care vine Ponyo este lipsita de rautate si de personaje sinistre, copii se comporta copilareste si nu ca niste adulti, adultii sunt responsabili, seriosi si cultivati, pana si vrajitorul este preocupat atat de fiica sa cat si de echilibrul natural al apelor.

Lumea apelor este orbitoare prin frumusete si complexitate prin comparatie cu lumea terestra care este redata foarte realist cu aceeasi bogatie a detaliilor. Sosuke traieste intr-o casa cocotata pe o stanca, este fascinat de apa si poarta un dialog permanent cu marea, uneori sub forma mesajelor luminoase pe care le transmite tatalui sau, capitan de nava. Mama lui Sosuke, Lisa,este o mama obisnuita, mai mereu singura datorita meseriei sotului vesnic plecat pe mare, este suprasolicitata si stresata de viata pe care o duce insa isi face cu pasiune atat “meseria” de mama cat si cea de lucratoare la caminul de batrani.Viata ei este putin data peste cap de aparitia lui Ponyo si de puternica relatie dintre aceasta si fiul ei, insa abordeaza cu curaj si inventivitate lupta metaforica intre cele doua lumi.

Vizionati-l daca vreti sa redescoperiti incantarea micilor minuni ale copilariei, cand lumea este plina de fantastic si magie tocmai pentru ca avem incredere ca totul este posibil.

Nota: 7.5/10

Articole similare

Anii ye-ye-ului: Cherchez l’idole (1964)

Dan Romascanu

Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole (2010)

Mihaela

Trailer “Mar Nero”

Jovi Ene

1 comment

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult