Mâini.Gesturi.Artă. (2015) – Il gesto delle mani – Hand Gestures
Regia: Francesco Clerici
Distribuția: Elia Alunni Tullini, Nicolae Ciortan, Mario Conti, Luigi Contino, Simion Marius Costel, Ilaria Cuccagna, Lino de Ponti, Tommaso Rossi, Caled Saad, Velasco Vitali
Milano este orașul care găzduiește una dintre cele mai vechi și cunoscute turnătorii în bronz din Italia, Fonderia Artistica Battaglia, înființată în 1913, în care se folosește vechea tradiţie a sculpturii în bronz, neschimbată din secolul al VI-lea î.e.n. Regizorul Francesco Clerici, aflat la primul lung metraj, după ce în 2010 a realizat primul său scurt-metraj, Storie nel cemento/Cement Stories (28min.), preia una dintre sculpturile artistului italian Velasco Vitali (pentru care lucrează ca manager de proiect), și anume statuia de bronz a unui câine, prezentându-ne întregul process de creație, din momentul în care vedem o figură de ceară și până în momentul în care aceasta prinde viață și pornește spre lumea mare.
Documentarul are caracter observațional. Camera este mută, ea doar observă diferitele spații în care ia naștere și se dezvoltă sculptura, materialele și uneltele folosite în proces, pereții plini de istorie, resturile ce vorbesc de la sine despre nenumăratele sculpturi create în acel spațiu. Intruziunile omenești sunt rare, voci îndepărtate ale lucrătorilor combinându-se cu muzica ce se aude de la radioul pierdut printre moloz, ziare vechi și unelte ponosite. Camera este calmă și răbdătoare, urmărește uneori cu enorm de multă răbdare procesul de creație care este, bineînțeles, unul meticulos. Dar, fără o ieșire din ritmul nebun al lumii actuale și o întoarcere la timpul de mult apus, creația, care presupune suflu de viață, nu ar fi posibilă. Mâinile se mișcă încet, cu atenție, viața din mâinile creatorului trecând încet în sculptura de bronz care, la sfârșit, exprimă, metaforic, procesul îndelungat ce i-a conferit viață. În acest sens, imaginea sculpturii în portbagajul mașinii rămâne una memorabilă.
Etapele procesului de creație se combină cu imagini din arhivele turnătoriei, regizorul punctând continuitatea procesului artistic de-a lungul timpului. Pendularea trecut-prezent blochează spectatorul într-un ritm propriu filmului, diferit de al lumii de afară, propice visării și reîntoarcerii la origini.
Regizorul se joacă destul de mult cu cadrele; chiar dacă povestea este una lentă, fără dialog sau răsturnări de situație, multiplele imagini din diferite colțuri ale turnătoriei oferă o anumită dinamică. De asemenea, filmul câștigă și la categoria imagine și sunet prin intensitatea culorilor folosite și prin sunetele gingașe, precum cel oferit de stropii de ploaie ce se sparg de ciment sau prin sunetul fluid oferit de către bronzul fierbinte turnat în formele dinainte pregătite.
Documentarul Mâini.Gesturi.Artă. a fost proiectat în premieră mondială în cadrul secțiunii FORUM a Festivalului Internațional de Film de la Berlin în 2015 și a fost distins cu premiul FIPRESCI.
În încheiere, consider că Giacomo Manzù, sculptor italian, sintetizează foarte bine povestea sculpturii: Sculptura nu este un concept. Sculptura este un gest al mâinii, un gest de iubire. În gesturile corpului nostru putem defini relația noastră cu lumea, modul în care o vedem, o simțim, modul în care ea ne aparține. Cât despre povestea documentarului, Mâini.Gesturi.Artă. este povestea trecutului ce încă mai răzbate în anumite colțuri din lumea aceasta, dar și povestea unei meserii, a unui proces realizat de mai multe persoane ce își îndeplinesc responsabilitățile zilnice la locul de muncă (chiar dacă regizorul nu a subliniat acest aspect).
Nota: 10/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=Fjm2Es6oQqQ’]