Maigret tend un piège (1958)
Regia: Jean Delannoy
Distribuția: Jean Gabin, Annie Girardot, Olivier Hussenot
Jean Delannoy a trăit o sută de ani și a regizat vreo 40 de filme de lungmetraj în peste șase decenii de carieră. A fost contemporan cu cinematografia clasică franceză, cu regizorii Noului Val și cu cei care au venit pe urmele lor și până la serialele și producțiile dramatice de televiziune. A fost una dintre țintele preferate ale criticilor și ironiilor regizorilor jurnaliști teoreticieni ai Noului Val. A avut însă întotdeauna succes la public sau cel puțin la o parte din public. A fost primul câștigător de Palme d’Or, la ediția numărul 1 (1946) a Festivalului de la Cannes. În fine, cele două filme ale sale despre comisarul Maigret sunt considerate cele mai reușite ecranizări ale romanelor lui Georges Simenon care-l au că erou pe polițistul parizian cu pipă.
‘Maigret tend un piège’ (1957) este primul dintre aceste filme. Îmi amintesc bine că l-am văzut pe cel de-al doilea, cel din 1959, dar pe acesta nu mi-l aminteam deloc. S-ar putea să fi fost prea dur pentru cenzura comunistă, sau poate eu eram prea mic și părinții mi-au amânat vizionarea (cu peste 60 de ani). De uitat nu cred să fi putut să-l uit. Maigret anchetează o serie de omoruri ale unor femei care par a fi victimele unui asasin în serie. Locul în care se petrec asasinatele este cartierul parizian Marais și chiar Rue des Rosiers care avea să devina faimoasă cu 25 de ani mai târziu în împrejurări tragice. Arma unuia dintre asasinate este furată dintr-o măcelărie aflata aproape de locul crimei, și ancheta se concentrează asupra măcelarului (repede dovedit nevinovat) și a celor care sunt legați într-un fel sau altul de clădirea în care se află măcelăria. Printre aceștia se afla familia Maurin – el este designer și pictor, ea este o soție tânără și infidelă, iar mama este proprietara clădirii. Pentru a rezolva cazurile, Maigret trebuie întâi să descurce firele încurcate ale relațiilor dintre membrii acestei familii.
Jean Gabin este actorul perfect pentru a intepreta rolul lui Maigret. După ce am văzut celălalt film din diptic, am citit poate zeci de romane avându-l că erou și niciodată nu mi l-am putut imagina altfel decât l-a reprezentat Gabin. Îl ajută și dialogurile excelente, printre cei care semnează adaptarea după Simenon aflându-se Michel Audiard. Mi-a plăcut faptul că doamna Maigret, personaj secundar în multe dintre romanele lui Simenon are și ea un rol în acțiune. Tânăra doamnă Maurin este interpretată de Annie Girardot. Prezenta pe ecran a lui Gabin și Girardot dă ocazia câtorva momente de maximă tensiune psihologica. Întreaga distribuție este excelentă, iar fanii lui Lino Ventura au ocazia să-l vadă pe acesta într-un rol secundar, cu câțiva ani și câteva filme înainte de celebritate. Văzut astăzi, la 67 de ani de la producție, ‘Maigret tend une piege’ nu mi s-a părut deloc demodat. Dimpotrivă. Jean Delannoy nu ezita să iasă să filmeze pe străzile Parisului, mai ales noaptea, cu aparatul de filmat în mână, așa cum o făceau și tinerii săi critici și rivali. Finalul filmului este excelent, cu o înfruntare intre caractere și o tensiune psihologica în genul lui Hitchcock, regizorul adulat de Truffaut și nu numai de el. Fascinația pentru personajele feminine și misterele lor amintește și ea de filmele lui Hitchcock. A face un film polițist de calitate, care să placa publicului, nu este un păcat. Asta aveau să învețe după vreun deceniu de revolte și experimente și mai tinerii săi critici. Posteritatea l-a recuperat și l-a reabilitat pe Jean Delannoy.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)