Carti Carti de fictiune

Who is who? – Oameni anxioși, de Fredrik Backman

Oameni anxioși”, de Fredrik Backman
Editura Art, București, 2020

Traducere: Andreea Caleman

”Partea îngrozitoare în a deveni adult este că ești obligat să recunoști că nimănui nu-i pasă de tine, că trebuie să te descurci singur pe cont propriu în orice, să te prinzi singur cum funcționează lumea.” (pg. 65) sau nu…

Plasată într-un oraș din Suedia, intriga romanului are la bază acțiunea unui părinte disperat care apelează la jaf pentru a face rost de bani pentru plata chiriei. Din nefericire, banca pe care a ales-o nu opera cu numerar, iar jaful nu mai are obiect. În încercarea de a fugi de poliție, antieroul intră accidental într-o clădire de apartamente din apropiere și întrerupe o vizionare, luându-i ostatici pe potențialii cumpărători. Întreaga acțiune se soldează cu un atacator absent și o baltă de sânge pe covor.

O pereche de polițiști tată-fiu se angajează în elucidarea acestei operațiuni ciudate, prilej pentru Fredrik Backman să-și etaleze pana scriitoricească într-o serie de interviuri înnebunitoare cu martorii: agentul imobiliar ridicol; un cuplu mai în vârstă care renovează și vinde apartamente pentru a se menține ocupați; un cuplu tânăr mereu în conflict care așteaptă primul copil; o femeie înstărită interesată doar de vederea din balcon a unui pod semnificativ din viața ei și un actor îmbrăcat ca un iepure angajat pentru a perturba spectacolul și a reduce prețul apartamentului.

Principala țintă a scriitorului este aceea de a demonstra cum un eveniment poate deturna cursul evenimentelor din viața mai multor persoane cu multiple probleme particulare. În ciuda anxietății profunde evidențiate ca element comun, personajele sale nu reacționează deloc cum ne-am aștepta, iar parcursul este diferit pentru fiecare. Naratorul este sinuos și un cititor neatent pierde rapid din vedere cursul evenimentelor, alunecând în poveștile particulare. Personajele sunt conturate în special prin dialog, avem mai degrabă de-a face cu o narațiune-scenariu. Pe măsură ce avansează, povestea câștigă energie și siguranță, dezvăluind perspective și conexiuni stranii, toate ambalate într-un comic rafinat ce face deseori apel la afectiv.

Unul dintre atuurile romanului Oameni anxioși este organizarea neconvențională la care face apel Backman, alternând nu numai personajele, fiecare cu bagajul său emoțional instabil, dar și planurile temporale. Lipsa liniarității, salturile, flashback-urile îngreunează lectura, dar stilul simplu și pertinent al scriiturii salvează în final textul. Echilibrul dintre umor și seriozitate creează doza perfectă pentru a elabora itinerariul personajelor sale excentrice, în tandem cu alegerea unor capitole scurte, care facilitează tranziția.

Fiecare personaj e supus interogatoriului, iar dialogurile induc mai degrabă confuzie decât lămuresc. Lipsa de coeziune creează până la un punct suspans, schimbă perspectiva personală și apelează la alteritate pentru a face inteligibile experiențele personajelor. Povestea principală este văzută prin multiple oglinzi (cu subtilă trimitere la câteva elemente cheie din «Alice în Țara Minunilor»)  în încercarea de a evidenția gradul de conexiune dintre oamenii care participă la același eveniment, dar care se raportează diferit la el. O pledoarie pentru gradul de neobișnuit din cotidian, pe lângă care trecem deseori cu foarte mare neglijență.

Oameni anxioși este și o încercare de a reduce distanța dintre participanți, punându-i să vibreze pe aceleași note. Backman surprinde momentele mici, în defavoarea lucrurilor pe care le luăm de-a gata. O lecție de compasiune și o invitație la reflecție, la regândirea perspectivei în care singurătatea nu este o opțiune viabilă, pentru că deseori depindem de cei de lângă noi.

”… toată viața încercase să le convingă să nu fie prințese. Își dorea ca fiicele sale să fie războinice. Pentru că își iubeau mama, fetițele au ascultat-o, sau cel puțin s-au prefăcut. Dar în secret au făcut exact invers, pentru că asta e meserie de copil – să nu-ți asculți părinții. Fiica cea mare primise temă la școală să compună o poveste, așa că scrisese «Prințesa cu două regate».” (pg. 447)

Fără a pierde din vedere adevărurile mai puțin plăcute ale vieții, Oameni anxioși creează cadrul ipotetic perfect pentru o analiză în care Domnul K este multiplicat și în care joacă deopotrivă rolul de agresor și victimă. Registrul psihologic este abordat pe un ton jovial, dar ferm, nu pentru a elucida, ci pentru a sonda. Rezultă un volum tragi-comic stufos care trebuie citit pe îndelete, în doze mici, pentru a putea înțelege fiecare personaj în parte, căci niciunul nu este ce pare a fi.

Puteți cumpăra cartea: Cartepedia.ro.

(Sursă fotografie: editura-art.rotheathletic.co.uk)

Articole similare

Povestea unui personaj

Jovi Ene

Tradiții și obiceiuri moldovenești, în limbaj modern sau arhaic: romanele lui Cezar Amariei și Ovidiu Pecican

Jovi Ene

Jurnalul unei iubiri imposibile, de Kaya de Vos

Bianca Burada

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult