Carti Carti de fictiune

Viața obișnuită în Rusia post-comunistă: „Petrovii în vremea gripei”, de Alexei Salnikov

„Petrovii în vremea gripei”, de Alexei Salnikov
Editura Paralela 45, Colecția Ficțiune fără frontiere, Pitești, 2021
Traducere din limba rusă și note de Diana Iepure

„Până la urmă, cine e el? Nu e nici mecanic auto, nici pictor, nici tată, nici soț. De fapt, parcă ar fi câte puțin din fiecare, dar, în același timp, nu e nimic pe deplin.” (pag. 295)

Un om obișnuit este, așadar, acest Petrov, în jurul căruia se învârte acțiunea meritoriului roman al lui Alexei Salnikov, un autor tânăr, născut în Estonia, și reprezentând noul val (dacă pot spune așa) al tinerilor scriitori ruși. Petrov este puțin din toate, așa cum spune el însuși, dar este un reprezentant tipic al fiecăreia dintre aceste categorisiri, împăcându-se perfect cu fiecare dintre ele. Ce ne-am dori mai mult de la un tânăr roman rusesc decât să ne povestească cum este viața unui muncitor, a unui tată și a unui soț din Rusia post-comunistă?

De altfel, din acest punct, putem pleca la încadrarea romanului „Petrovii în vremea gripei”: acesta are toate caracteristicile unei veritabile fresce sociale ale Rusiei de după desființarea URSS-ului. Nu numai Petrov este un reprezentant tipic al societății, ci toți cei trei membri ai familiei sale, ba chiar toate personajele imaginate de autor. În centru, desigur, sunt Petrovii: el, soțul mecanic auto, desenator și scriitor amator; ea, Petrova, grijulia soție, bibliotecară și cu unele accente misterioase de porniri criminale; fiul, copilul lor, Petrov junior, un băiat care nu-și dorește decât să scape de teme și de dorința părinților de a citi, astfel încât să-și petreacă timpul și viața în fața telefonului și televizorului.

Așadar, în preajma Crăciunului, îi urmărim pe cei trei trăindu-și viața. O viață  obișnuită, concretă, cu toate lucrurile sale comune, dar și cele extraordinare, colorate. Suntem într-un oraș mohorât și înghețat, în care o familie aflată în pragul disoluției (situația lor familială este destul de complicată pentru a fi explicată aici) își trăiește viața, printre toate tarele societății post-comuniste, trecând prin alcool și boală, datorie și libertate, gelozie și avort. Gripa, așa cum spune și titlul romanului, pare a fi punctul central al vieții lor, iar aventurile familiei prin simptome, doctori sau farmacii par a ne aduce aminte, fără voia autorului, de cele îndurate de noi în zilele de acum, în pandemia aflată în punctul central al vieții noastre. Și prilej de amintiri, desigur:

„Petrov încercă să-și amintească cum bolea el în copilărie, dacă se precipitau ai lui așa cum o făcea el acum cu Petrov junior, dar își amintea nu de boală în sine, ci de cât de bine era să stea acasă, cu scutire medicală, după declanșarea bolii, când nu mai mergea la școală și se ocupa cu fel de fel de nimicuri. Cum rămânea singur când părinții plecau la serviciu, cum își încălzea mâncarea, cum a decis o dată să nu mai încălzească laptele pe aragaz, ci să-l bea rece și a pățit-o, după care Petrov a tras învățăminte și a continuat să bea lapte rece, dar urmând logica mamei, turna mereu un pic de lapte în cratiță și îl punea pe foc pentru a-l încălzi puțin.” (pag. 264)

Viața literară a familiei este, de asemenea, interesantă și subiect de discuții. Petrov este pasionat de lecturi și încearcă să-i trezească acest interes și tânărului membru al familiei (cu foarte puțin succes), în vreme ce Petrova este bibliotecară și își trăiește zilele în acest mediu, fiind uimită de „succesul” cărților:

„Petrova știa, desigur, că dragostea față de lectură nu e nici pe departe un indiciu al succesului viitor în viață; iată, de exemplu, bibliotecarii: ce avuseseră de câștigat de pe urma dragostei lor pentru citit? Sau soțul ei, căruia îi plăcea de mic cititrul și avea și talent la desen, dar care ajunsese un simplu mecanic auto? Totuși, la vederea copiilor care veneau la bibliotecă, Petrova începea să-și invidieze părinții. Uneori, chiar n-avea ce invidia, unii copii erau îmbrăcați mai prost decât Petrov junior, arătau subnutriți, dar Petrova îi invidia oricum. Încercase, împreună cu soțul ei, o mulțime de metode pentru a-i cultiva fiului dragostea pentru lectură: îi citeau înainte de culcare, îi strecurau pe noptieră cărți preferate de ei (aici persevera Petrov senior, care ținea foarte bine minte ce cărți îi plăcuseră în copilărie), ei înșiși citeau mereu, oferind, cum s-ar spune, un exemplu viu – dar nimic nu funcționa. Petrov junior citise cu mare chin tot Harry Potter, și poate că ar mai fi citit ceva din același gen, dar editurile nu scoteau suficient de des asemenea cărți. În schimb, pe Petrov junior nu-l puteau dezlipi de calculator și telefon.” (pag. 144)

În tumultul acestei vieți obișnuite, plină de întâmplări și evenimente, descoperim și multe nuanțe fantastice: un criminal ce își vânează victimele; vise sau chiar coșmaruri, provocate sau nu de gripă; un personaj, Igor, pe care suntem tentați să îl credem a fi îngeresc sau diavolesc, poate chiar imaginar, dar în același timp unul dintre cele mai interesante personaje ale romanului:

„-Igor acesta măcar există sau e doar prietenul tău imaginar? (nota mea: același lucru se întreabă și soția lui Igor despre Petrov)

 

Uneori, Petrov își punea aceeași întrebare, dar nu la modul serios totuși. Avea destulă încredere în sănătate sa mintală pentru a-l considera pe Igor real și, totodată, pentru a se considera pe sine însuși real, și nu personaj din Fight Club. Nevasta și copilul însă i se păreau uneori niște plăsmuiri ale propriei sale închipuiri, într-atât de bine îi era cu ei.” (pag. 82)

Cu toate acestea, „Petrovii în vreme gripei” nu este o carte „fantastică”. Cred, mai degrabă, că este vorba despre supranaturalul din viețile noastre obișnuite sau acele elemente pe care noi le considerăm ca fiind supranaturale doar pentru că ies din tipare. În cele din urmă, Petrovii – toți sau unii dintre ei – pot fi oricare dintre noi, prinși în vâltoarea vieții și al încercării de depărtare de destin și de felul în care arată sau este construită lumea după comunism. Și despre această lume nu am vorbit mai deloc, pentru că este bine să citiți romanul lui Alexei Salnikov și să vedeți cum arată periferia orașelor rusești după plecarea lui Gorbaciov.

Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.

(Sursă fotografii: EdituraParalela45.ro, novayagazeta.ru)

Articole similare

Fiecare este suspect! – ”Pierdută în așteptare”, de Gytha Lodge

Delia Marc

Foamea, de Knut Hamsun

Jovi Ene

Radiografia politicii românești din anii 2017-2018: Orice om îi este teamă, de Radu Paraschivescu

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult