Carti Carti de istorie

Teroriştii nu trebuie lăsaţi niciodată să câştige: ”Tunelurile terorii. Războiul dintre Hamas și Israel”, de Alan Dershowitz

”Tunelurile terorii. Războiul dintre Hamas și Israel”, de Alan Dershowitz
Editura Corint, Colecția Corint Istorie, București, 2018
Traducere din limba engleză de Dragoş Zetu
Prefaţa de Claudiu Degeratu

Salutara initiativa Editurii Corint de a aduce in fata cititorilor din Romania acest volum (chiar si dupa 4 ani de la aparitia lui in editia originala la Rosetta Books, USA) al “celui mai vizibil (…) aparator al Israelului, principalul avocat al statului evreiesc in fata opiniei publice” (citat din Prefata semnata de Claudiu Degeratu, Cercetator stiintific, Intitutul National pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane).

Si ca preambul al acestei recenzii, mai citez din aceeasi Prefata:

Cartea poate fi citita ca un bilant de aproape 12 ani de implicare activa a autorului, de atenta monitorizare si de reflectie la aspecte politice complicate, la toate acele fire nevazute care leaga Washingtonul de Ierusalim si de Ramala

si

Prioritatea autorului este ca militantii Hamas sa fie obligati sa nu mai foloseasca scuturi umane, iar autorul se exprima categoric in ceea ce priveste rolul ONU de a facilita aceasta stratagema imorala si criminala.”

Exprimarea lui Alan Dershowitz privind aceasta solutie suna astfel: ”Singura modalitate de a ne asigura ca nu va mai fi intrebuintata la nesfarsit stratagema miscarii palestiniene de a folosi scuturi umane pentru a mari numarul victimelor din randul civililor este ca intreaga comunitate internationala, mai ales reprezentantii ONU, sa nu o mai incurajeze, asa cum procedeaza in prezent.”

Cercetatorul Claudiu Degeratu selecteaza cea de-a doua solutie desprinsa din volum, respectiv aceea care “vizeaza schimbarea atitudinii presei, care preia, fara spirit critic, toate informatiile fabricate de Hamas.”

Si a treia solutie care transpira din materialul dens al acestei carti ar fi  aceea selectionata tot de catre Cercetatorul Claudiu Degeratu in Prefata sa, solutie care “ii vizeaza pe sustinatorii Hamas din lumea civilizata, iar Alan Dershowitz nu se sfieste sa puna semnul egal intre sustinerea cauzei Hamas si antisemitism”.

Autorul acestei Prefete incita cititorul, semnalandu-i “finalul surprinzator“ al cartii si spunand “las cititorului placerea de a lectura unul dintre cele mai interesante finaluri ale unei carti, unul in care autorul demonstreaza, pe deplin, ca merita sa fie numit <unul dintre cei mai importanti avocati ai Statului Israel>”.

Si aici insist sa spun – fara partinire – ca cel mai bun avocat nu este acela care prin dexteritatea sa profesionala reuseste sa dovedeasca nevinovatia clientului sau, indiferent de vina sau nevina acestuia, ci este acela care adauga ca plus-valoare pregatirii sale profesionale si simtul moral, deontologia – atitudinea verticala fata de dreptate si valorile umanitatii. Acesta din urma fiind si cazul lui Alan Dershowitz.

Tunelurile terorii, acele gauri de viermi si trasee pornite din zone civile din Gaza si iesite la lumina tot in zone civile din sudul Israelului, prin care “echipe ale mortii” – luptatorii Hamas – ies la lumina si fac victime inocente din randul populatiei civile sau rapesc liceeni sau soldati, sunt realizate la nivel inalt de tehnologie militara in constructii, energetica, transporturi. Sunt realizate si puse in functiune cu sprijin financiar si logistic din partea tarilor arabe, ba chiar si cu alte ajutoare europene-asiatice cu interese majore economice si politice in mentinerea conflictului.

Savantii si expertii militari israelieni au cheltuit milioane de dolari in efortul lor de a dezvolta tehnologii cu ajutorul carora sa poata descoperi traseele subterane si gurile de iesire ale tunelurilor, care se afla, uneori, la adancimi de peste 30 m, insa nu au reusit sa gaseasca o solutie perfecta pentru rezolvarea acestei probleme”.(afirmatie deja depasita).

Surprinzator insa este faptul ca, desi “singura modalitate de a opri aceasta spirala a mortii este de a considera aceasta stratagema a Hamas drept ceea ce este: o dubla crima de razboi ale carei victime sunt civilii, copiii, femeile si barbatii folositi drept scuturi  umane (…) Israelul a fost condamnat pe nedrept (…), ceea ce i-a incurajat pe membrii Hamas sa continue sa isi foloseasca stratagema condamnabila si infama, aceea a <<bebelusului mort>>”. A victimei civile inocenta.

Alan Darshowitz si-a organizat materialul in Parti si capitole edificatoare in dezvoltarea istorica, politica si morala a conflictului  alimentat de Hamas si celelalte forte de pe glob care sustin interesele lor alaturi de aceasta organizatie.

Astfel, in Partea I – Preludiul operatiunii “Protective Edge”, care debuteaza cu Cap. 1 – Operatiuniea “Protective Edge” – context istoric, autorul apeleaza la truismul filozofului George Santanayana – “Cei care nu isi amintesc trecutul sunt condamnati sa il repete” si face o trecere in revista a operatiunilor care au avut loc in zona dupa 11/09/2001, cand “Presedintele Bush anunta ca Statele Unite sustin crearea unui stat Palestinian. Decizia a reprezentat o piatra de hotar pentru cauza palestiniana (…) Anuntul a fost cu atat de remarcabil in conjunctura americana si dupa cateva luni de cand Yasser Arafat respinsese o oferta de creare a unui stat, venita din partea prim ministrului Ehud Barak si a predecesorului lui Bush, Bill Clinton.”. Raspunsul  a fost prima racheta, apoi atacurile cu mortiere si rachete din Fasia Gaza catre Israel. Retragerea Israelului din Gaza in 2005, parasirea a 21 de comunitati dezvoltate, case, agricultura… rezultatul? Hamas si celelalte organizatii teroriste au dat foc serelor, au distrus cladiri din Gaza si au atacat cu rachete orase din sudul Israelului, Ashkelon, Sderot. Si luptele intestine din Gaza, dintre Fatah – care controla ramura executiva a statului si Hamas – puterea legislativa… guvern de coalitie… apoi lovitura de stat… la putere Hamas … nimic din toate aceste tulburari interne nu au oprit atacurile asupra Israelului. Cand este vorba sa ucida israelieni, factiunile se inteleg perfect.

In iunie 2008, Barack Obama, pe atunci candidat la prezidentiale, a vizitat orasul Sderot din Israel si dupa ce a vazut resturile de rachete si s-a intalnit cu localnici, a declarat:<< Nu cred ca exista vreo tara care sa accepte ca anumiti cetateni ai sai sa fie atacati cu rachete. Prima datorie a oricarui stat national este sa isi apere cetatenii (…) si ma astept ca si israelienii sa faca acelasi lucru>>”.

Cap. 2 al Partii I se numeste “Argumente impotriva Raportului Goldstone si de ce mai conteaza acesta inca”. Raportul, “realizat sub auspiciile unei misiuni de investigatie a ONU (…) 575 pagini, realizat la cererea United Nation Human Rights Council al ONU, autori Richard Goldstone, Hina Jilani, Christine Chinkin si col. Desmond Travers (spune Dershowitz), nu numai ca a falsificat trecutul, dar a avut si o influenta nefasta asupra viitorului, incurajandu-I pe membrii Hamas sa comita din nou o dubla crima de razboi, caci, pe de o parte, ei au lansat rachete asupra civililor israelieni din spatele scuturilor umane palestiniene, iar, pe de alta parte, au continuat sa ucida sau sa rapeasca nestigheriti civili si soldati israelieni, folosindu-se de tunelurile terorii”.

Dens si logic si plin de durere este Cap.2, caci afirmatiile se pot demonstra. Cel mai dureros este faptul ca “mai graitoare decat prezentarea concluziilor gresite este utilizarea unei metodologii vadit partinitoare, mai ales in felul in care au fost folosite si evaluate dovezi similare in moduri diferite, in functie de gradul in care acestea ar fi favorizat fie organizatia Hamas, fie armata israeliana.”

Trebuie citit cu multa atentie Cap.4 – Goldstone trebuie sa isi retracteze concluziile in lumina noilor probe – 11 ianuarie  2011, pentru ca apoi, in Cap.5, numit “Cum anume face Goldstone ca pacea sa devina si mai dificila”, pentru ca “de fiecare data cand se fac eforturi pentu a se ajunge la o solutionare pasnica a conflictului ditre Israel si Palestina, principala solutie care se iveste si nu poate fi ignorata este… Richard Goldstone.” Si Goldstone chiar spune pe 1 aprilie 2011 ca “daca as fi stiut atunci ceea ce stiu astazi, Raportul Goldstone ar fi fost un document cu totul diferit.

Dureroasa si afirmatia ca “Israelul este singura tara democratica din lume acuzata de crime de razboi atunci cand poarta un razboi defensiv pentru protejarea cetatenilor sai.” Si subliniez: atunci cand ofera ajutoare medicale si alimentare celor in nevoie, din Fasia Gaza.

Autorul se refera la situatia razboiului Rusiei impotriva Ceceniei, sau la civilii ucisi in Rwanda, Darfur si in alte parti ale lumii…spunand ca “aceeasi universitari radicali care acuzau Israelul de crime sangeroase, mai ales cei din Anglia, nu au cerut tribunalelor internationale sa investigheze crimele de razboi ale Rusiei… si nici nu am vazut sa se organizeze mitinguri uriase, ca acelea impotriva Israelului… Nu, nu, aceste intolerante festivaluri ale urii ii sunt rezervate numai si numai Israelului (…) care este standardul, cand scopul IDF a fost doar de a-si proteja proprii cetateni?

Dezvoltand teoria “bebelusului victima a Israelului”, autorul subliniaza ca: “de fiecare data cand este publicata fotografia cadavrului unui bebelus palestinian, trebuie prezentata si stratagema folosita pentru a-i provoca moartea pruncului, anume ca Hamas lanseaza, in mod intentionat, rachete din zone in care locuiesc inclusiv copilasi, zone pe care Israelul trebuie sa le atace pentru a se asigura ca propriii bebelusi nu vor fi omorati. Poate parea o cruzime sa sustii ca Hamas vrea ca pruncii palestinieni sa moara in cadrul acestei stratagem de calomniere a Israelului, insa existenta acestui fenomen nu poate fi contestata. In plus a fost recunoscuta si de lideri ai Hamas orecum de Fathi Hamad, care a declarat:

<<Pentru poporul Palestinian moartea a devenit o adevarata meserie in care exceleaza femeile, dar si toti oamenii din aceasta tara. Exceleaza si batranii si mujahedinii, pana si copiii. Iata de ce au format scuturi umane din femei, copii, batrani si mujahedini pentru a provoca masina de razboi sionista. E ca si cum i-ar spune dusmanului sionist: noi dorim sa murim la fel de mult cat doriti voi sa traiti.>>”

Nu vorbesc despre o incheiere a cartii, caci asa cum ne indeamna cercetatorul stiintific Claudiu Degeratu, trebuie sa va rezervati timp sa cititi cu atentie capitolul dedicat dezbaterii dintre Alan Dershowitz si John Dugard, dar sa nu omiteti capitolele despre Miscarea BDS – miscarea de boicot antiisrealiana, capitolul dedicat ISIS care reprezinta pentru SUA – si nu numai – ceea ce Hamas reprezinta pentru Israel.

Trebuie sa analizati cu atentie intreg materialul si sa va puneti intrebari precum… “Israelul castiga razboiul pe campul de lupta, in timp ce Hamas castiga razboiul in fata opiniei publice internationale. Apoi Hamas se regrupeaza si se reinarmeaza, in timp ce Israelul sufera din cauza loviturilor grave aduse reputatiei sale pentru ca face ceea ce ar face orice stat democratic si inca intr-o maniera care provoaca mai putine victime in randul civililor in comparatie cu alte tari. Asa ca, de ce nu ar folosi Hamas aceeasi stratagema castigatoare la nesfarsit?”

Tunelurile terorii se incheie cu pogramul in 12 pasi, “care garanteaza repetarea atacurilor organizate de Hamas impotriva Israelului si in spatele civililor palestinieni folositi drept scuturi umane, dintre care multi vor muri”, versus un program scurt, in doi pasi, “pentru reducerea posibilitatii ca militantii Hamas sa mai lanseze vreodata rachete din zone civile palestiniene si sa mai foloseasca din nou tunelurile impotriva civililor israelieni”.

O carte pe care ii sfatuiesc pe toti sa o citeasca cu mintea deschisa, chiar si pe aceia incremeniti in ura, nationalism, antisemitism, populism si alte isme, gata sa sara intru apararea uneia dintre parti, fara a cunoaste istoria, trecutul si realitatea prezentului, in speranta unui viitor corect.

Solutia nu este “cele trei refuzuri devenite faimoase: <<nu pacii, nu negocierilor, nu recunoasterii>>”. Dar pentru a gasi Solutia, trebuie sa ai cu cine sa stai la masa tratativelor!

Informații despre Alan Dershowitz puteți descoperi pe situl său.

Puteți cumpăra cartea: Editura Corint.

(Sursă fotografii: EdituraCorint.ro, RosettaBooks.com, FoxNews.ro)

Articole similare

Gandhi. Şi India va fi liberă! (volumul II), de José Frèches

Jovi Ene

Ocolul Pământului în șapte luni și o zi. Jurnalul de călătorie al Principelui Carol (vol. 1), de General C. Găvănescul

Jovi Ene

Concurs: Soundtrack-uri celebre (18)

Delia Marc

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult