„Învingătorii iau totul. Cum ne înșală elitele pretinzând că vor să schimbe lumea”, de Anand Giridharadas
Editura Art, Colecția Sapiens, București, 2021
Traducere: Gabriel Tudor
Învingătorii iau totul, volumul publicat de Anand Giridharadas în 2018 și tradus la editura Art în 2021 conține capitole povești în care autorul încearcă să expună pe pe scurt modul în care persoane extrem de bogate au preluat conducerea eforturilor de îmbunătățire a bunăstării maselor. Cartea însă gravitează în jurul ideii că aceste practici susțin și chiar sporesc diferențele dintre clasele sociale, iar puterea elitelor crește. Anand Giridharadas face analize ale acțiunilor unora dintre ei care sunt conectați la lumea elitelor sau fac parte din ea și critică modul în care schimbările propuse de bogați mențin centrul de greutate tot în cercul acestora și sunt folosite pentru a menține status quo-ul și pentru a le spori câștigurile. În ciuda așa ziselor fapte bune ale elitelor, inegalitatea crește alarmant în multe state din SUA, pe când salariile s-au plafonat, iar diferența de avere este tot mai mare.
Lumea progresează rapid, progresele tehnologice și productivitatea îmbunătățesc lucrurile pentru toată lumea. Putem afirma că viața multora dintre noi a devenit mai ușoară astăzi în multe feluri, dar beneficiem cu adevărat de toate avantajele acestora? Și câți dintre noi, de fapt, o fac? Nu cumva elita este cea care absoarbe aproape tot binele potențial care provine din creșterea societății?
Cum se schimbă lumea? Metoda preferată de argumentare are la bază istorii ale unora dintre aceste persoane super bogate, iar prima dintre ele este Hilary Cohen, o studentă idealistă care este inițial influențată de retorica unor corporații precum Goldman Sachs și grupul de consultanță McKinsey. După ce lucrează o perioadă pentru McKinsey, Cohen începe să nu mai rezoneze atât de mult cu ele și să observe problemele din interior, însă nu părăsește acest mediu, ci alege ulterior un post în cadrul Fundației Obama. Face parte dintr-un mecanism pe care nu îl înțelege cu totul, dar își dă seama că probabil sistemul este cel care generează unele dintre problemele pe care are pretenția că le poate rezolva.
Toată lumea câștigă se axează pe efortul elitelor de a promulga schimbări sociale de anvergură. Soluțiile care oferă ajutor direct indivizilor, fără a se aștepta la profituri, sunt caracterizate de fapt ca fiind „win-lose”. Deci soluțiile pe care elitele le vor prefera întotdeauna sunt doar cele care generează profit. Analiza are la bază inițiativa antreprenorului Stacy Asher de a crea o platformă caritabilă numită Portfolios with Purpose, idee care a pornit după o experiență revelatoare în Africa. Având la bază teoria revărsării bunăstării de sus în jos, elaborată de Adam Smith, și implicit că bogații servesc, involuntar, binele comun, este și ea criticată. Tendința unor astfel de afaceri ca cea a lui Stacy Asher este antreprenoriatul să devină sinonim cu umanitarismul, însă lucrurile nu au mers nicidecum în direcția acesta, căci relațiile cu sumă zero nu există, de fapt, aici. Mentalitatea armoniei ca progres este destul de repede respinsă.
Giridharadas analizează în capitolul trei, Stăpâni rebeli cu berete amenințătoare tactica unora dintre oamenii care fac parte din elita de a se considera experți în materie de problemele sociale, dar și nonconformiști, dacă ne raportăm la abordările tradiționale, și pune în lumină ideea că astfel de lideri susțin că promovează mai eficient binele în lume. concluzia este că avem de-a face cu o retorică goală. În final este vorba tot despre statu-quoul celor bogați.
Criticul și liderul de opinie examinează câteva idei ale unora dintre cei care pot promova schimbarea socială. Autorul demonstrează însă că ideile lor răspund așteptărilor și preferințele elitelor, nefiind supuse unor dezbateri libere și deschise tuturor. Piromanii sunt cei mai buni pompieri, spune poveștile unor persoane care s-au implicat în lumea schimbărilor sociale conduse de elite, printre care miliardarul George Soros. Acesta a pus bazele unui program de promovare economică bazată pe piață, care ar determina ulterior schimbarea socială.
Capitolul Generozitate și dreptate îl are în centru pe Darren Walker, născut în condiții foarte dezavantajoase. De-a lungul timpului însă a depășit multe provocări și ca director al uneia dintre cele mai mari agenții filantropice din lume s-a găsit într-o postură dificilă: contradicție cu practicile filantropiei moderne, care favoriza în mod evident elitele. Anand Giridharadas examinează câteva dintre acțiunile pe care Walker a decis să le întreprindă pentru a elimina o parte dintre probleme.
Ultimul capitol din volum, Tot ceea ce funcționează în lumea modernă se axează pe implicarea unora dintre politicieni în rezolvarea unor probleme sociale având la bază tot modele preluate din lumea elitelor. Epilogul, Ceilalți oameni nu sunt copiii tăi încearcă să propună câteva variante care nu iau în calcul deloc lumea afacerilor.
Câteva dintre concluziile care se desprind la finalul cărții sunt acelea că elita controlează progresul social, care nu este totdeauna în beneficiul nostru; inegalitatea este de fapt galopantă deoarece atitudinea „win-win” este folosită pentru a acoperi planurile bogaților de a avea grijă doar de ei înșiși; oamenii puternici își neagă uneori influența, un gest aproape de rebeliune, dacă nu am analiza în profunzime situația, căci rezultatul este, în mod ironic, consolidarea statutului. În parte încercare de a propune idei pentru justiție socială, parte istorie economică și volum biografic, cartea lui Anand Giridharadas cred că merită parcursă în primul rând pentru informațiile pe care le conține, pentru faptul că pune sub lupă unele dintre evenimentele care au clătinat piețele și pentru analiza nu foarte vastă, dar concisă și coerentă, a unora dintre modelele propuse de oameni influenți din societatea în care trăim.
Puteți cumpăra cartea: Editura Art/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: editura-art.ro, theguardian.com)
