Carti Literatura romaneasca Recomandat

Agenția, de Cristian Ardelean

Agentia”Agenția”, de Cristian Ardelean

Editura Cartea Românească, București, 2013

Moto: ”Doar atât a înțeles ea din toată relația asta. Că pariurile sportive sunt jocuri de noroc. Ce tâmpenie, câtă superficialitate! Pariurile nu țin niciodată de noroc. Niciodată. Nu o fi știință exactă, dar n-are nici cea mai mare legătură cu șansa, ci doar cu lipsa ei. Dacă ești om cu capul pe umeri, nu pierzi la pariuri pentru că n-ai avut șansă, ci pentru că ai avut ghinion.”

Așa cum scriam și pe Facebook, atunci când am bifat și această carte la cele citite în 2013, dacă cititorul a jucat vreodată la pariuri sportive, cu această carte sigur i se face dor să mai pună o variantă. Cu atât mai mult eu, cel care sunt pasionat de meciurile de orice fel (tenis, fotbal, baschet, handbal), am avut din prima înclinarea să intru într-o ”agenție”, să urmăresc cotele și ecranele colorate, să mizez în speranța deșartă că voi câștiga, asemănător cu eroul din simpaticul roman construit de Cristian Ardelean.

Există mai multe specii de pasionați de pariuri sportive: oamenii care lucrează într-o firmă în care s-au plafonat de mult și speră în marele câștig; șomerii care își cheltuie ultimii bani pe un pariu pe care ei îl speră a fi norocos și care își petrec toată ziua în spatele geamurilor fumurii din agențiile de profil; oamenii care trec doar ocazional pe acolo și care au un simț instinctual pentru un anumit rezultat, într-o anumită zi; cei care intră în toate din aceste categorii, dar în același timp, în niciuna, fiind un solitar și care lasă o aură de mister pentru cei din jurul său, din agenție; și mai sunt șmecherașii, cei care conduc ițele pariurilor murdare, cei care îi urmăresc cu atenție pe cei din primele categorii.

Cristian Ardelean
Cristian Ardelean

Într-o astfel de junglă, profesorul suplinitor de franceză pare a face parte din categoria plafonaților, deși el pare a nu spera în marele câștig, ci este deja dependent în ale pariurilor, știe tot mersul, când, cât și cum poate paria și până unde poate merge cu această pasiune. Are noroc periodic, pentru ca în alte perioade să piardă, fiind conștient că un câștig cu adevărat mare poate veni doar dacă l-ar agăța pe Dumnezeu de picior. Știe, cum spuneam, aproape totul:   ”Pariatul era singurul meu viciu, una dintre puținele mele plăceri adevărate. Era modalitatea mea de a-mi petrece timpul liber, de a-mi goli mintea. Nu făcusem avere, nici nu pierdusem sume fabuloase. Nu m-am obosit vreo clipă să pun pe hârtie câștigurile și pierderile, dar cumva cred că ar fi ieșit ușor pe plus. Și când spun ușor, chiar asta înseamnă. O balanță imensă, în care singurul lucru cu adevărat pierdut era timpul.”

Un alt personaj-cheie în această agenție dintr-un orășel necunoscut este nea Curcubete, moșneagul ”cumul de vicii”, care însă îi schimbă viața personajului principal: sinuciderea lui lasă urme, pentru că pe măsuța din sufragerie, el găsește viitoarele pariuri ale acestuia, cum nu se poate mai exacte, pentru câteva luni în avans, prilej pentru eroul nostru să se îmbogățească, să fie racolat de mafia locală a pariurilor, să plece în vacanțe exotice și chiar să se îndrăgostească. Numai că, indiferent dacă persoana de lângă el merită mai mult, merită chiar să o iubească, există ceva care e mai important: ”Sunt atât de viciat, încât las o femeie frumoasă în planul secund al preocupărilor mele. Și nici măcar nu pun cariera pe primul loc, cum fac o mulțime de alți oameni infestați cu virusul mileniului trei. Nu, eu pun niște pariuri. Adrenalina pură și lupta cu nonsensul, nu atât câștigul de pe bilete.”

Autorul, Cristian Ardelean, are doar 24 de ani și este avocat stagiar, profesie care, la prima vedere, nu are nimic de-a face cu agențiile de pariuri. Sunt curios însă cât din acest roman, câștigătorul Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediția 2012, este ficțiune pură și cât din el este realitate, trăită sau ”împrumutată” de autor de la apropiații săi. Și asta pentru că, deși cartea nu are un subiect profund, pare foarte reală, dezvăluind o lume care nu trăiește după alte reguli decât cele ”imaginate” de Cristian Ardelean. Iar mâine mă duc să pun, cum spuneam, o variantă de pariu la meciurile din campionatul… Japoniei.

Puteți cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Cartea Românească sau de aici, în ediție electronică.

Articole similare

Prin blogosfera literară (9 – 15 aprilie 2018)

Jovi Ene

Prin blogosfera cinefilă (25 – 31 mai 2015)

Jovi Ene

The Country Girl (1954)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult