Carti Literatura romaneasca Recomandat

92 de povești cu cărți, de Ștefan Caraman

92-de-povesti-cu-carti-stefan-caraman”92 de povești cu cărți”, de Ștefan Caraman

Editura Herg Benet, București, 2012

Prima impresie, la un contact cu o carte, este infatisarea… la fel ca si in cazul oamenilor… si nu acea infatisare frumoasa in termeni vehiculati traditional… ci cea care trezeste ceva atractie/rezonanta anume…

Mai apoi, in cazul cartii, daca deschizand-o, ea iti vorbeste imediat si pe sufletul tau … v-ati imprietenit … cum se spune, lipeala e gata.

Si iata ca sub cele doua comandamente de mai sus, importante pentru mine, “lipeala” s-a produs.

Un volum realizat intr-o conditie grafica de exceptie, cartonat cu grija, cu o coperta superba, din care nu lipsesc elemente romantic invaluite in nuante aburite cuminti de griuri-vinetii: o banca, o bicicleta, un felinar si un turn Babel oranduit din carti ce urca spre inaltimi. Iar tu te afli acolo sus, plutind cu o carte in mana, deasupra lumii.

Si daca deschizi pentru prima data cartea, la pagina 36, la Povestea 27 si citesti

“NATURA MOARTA CU

oameni citind carti, ca sa rama-

na vii”

acest volum este al tau si tu esti al lui!

Perle, absolut perle, 92 de perle insiruite cu multa daruire, de la suflet catre suflet, de la minte catre minte, de la un om care iubeste viata si cartea care i-o intovaraseste pas cu pas, catre oamenii pregatiti intru a intelege viata si cartea.

Fantezie, imaginatie… rolul trist sau tragic sau amuzant al cartii in viata simpla sau in viata complicata a stiutorului sau nestiutorului acestui fel de iubire si de daruire.

 Ștefan Caraman
Ștefan Caraman

Fiecare pagina ni se deschide cu cate o poveste numerotata cuminte in ordinea celor 92 promise pe coperta. Ni se deschide intr-o prezentare grafica subtila, coborata din basme vechi sau din cronici vetuste… Personaje diverse, momente de viata diverse … tragedii, bucurii, senzatii, vise, sperante, melancolii … si intelegi ca “pentru totdeauna, pentru totdeauna” si tu “esti poveste”, poate esti povestea din “cartile care nu s-au scris”.

Acestei grafici deosebite de prezentare a paginii i se adauga stilul conceptual al redactarii textului si editarii lui. Cuvantul scris este redactat precum cuvantul gandit, intr-o alunecare ghidata doar de virgule, mici virgule care ghidoneaza naratiunea si intelesurile ei. Nu exista alte semne de punctuatie … exclamari, interogari ,,, punct si de la capat. Intoarcerea la cronica este subliniata si de prezentarea paginii in doua coloane si de titlul povestii redactat cu litere capitale si scurgand firesc ca logica, in primul cuvant din coloana stanga. Nu stiu a cui inspiratie a fost aceasta prezentare, a lui Stefan Caraman sau a editurii. Mi-as dori sa stiu! Pentru ca e un stil extrem de original, de inspirat, de perfect in ton cu materialul scris …si concluzia este ca mie, una, volumul mi s-a lipit de suflet si de minte.

Va semnalez … offf, destul de greu sa aleg , Povestea 53, de la pagina 71, pentru unda de umor amar. Si imi permit sa o redau, in speranta ca voi trezi interesul cititorilor nostri, de a se apleca asupra acestei mici casete de bijuterii cu 92 de perle.

              A VRUT UN SCAUN, UN BALANSOAR “SA MA

Dau in el toata ziua, fiule, ca                        te mai astept mult? Vreau sa
nu prea ma’am ce sa fac”, te-                       ma intind in balasoarul meu,
ai dus, ai cautat peste tot, nu                       vreau, spre seara, trecand pe
ai gasit, ai comandat unul la                        langa librarie, te-ai gandit, ai
tamplarie, tamplarie de ro-                          intrat, ai cumparat o carte, de
mani, se misca prea mult in                         fapt doua, ai cerut doua carti
spate, ametesc, te-a dojenit                          la fel, nu te-a inteles, ai mers
tata, ce balansoar prost mi-                          singur la raft, ai ales doua
ai adus, vreau unul bun, am                         carti de aceeasi grosime, de la
crescut un baiat sa faca si el                         Polirom, a doua zi l-ai vizitat,
ceva ca lumea, te rog fa ceva                        uite, tata, sa incercam asta,
ca lumea, te-ai lasat pe vine,                        ai pus o carte sub o patina, o
ai privit obiectul, nu ai avut                         carte sub cealalta patina, tata
idei, tata te-a dat la scoala, ai                       s-a lasat putin pe spate, insa foar-
invatat carte, in concluzie nu                       te putin, a zambit, a aprins o
stii sa faci nimic, l-ai rugat                           tigara, “de aia ii inveti carte,
sa te lase sa gandesti, te-ai                           de aia …”
gandit cateva zile, te-a sunat,

Puteți cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Herg Benet.

Articole similare

“Un om (încă) în căutarea sinelui”: Un om la locul lui (2018)

Delia Marc

Iubire și război într-o „Iarnă cu fulgi însângerați”, de Gabriel Chiriac

Corina Moisei-Dabija

”În fiecare zi priveşte lumea ca şi cum ai face-o pentru prima oară”: lansare de carte “Razbunarea iertarii”, de Eric-Emmanuel Schmitt

Delia Marc

1 comment

stefan caraman 26 aprilie 2013 at 14:42

🙂

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult