”92 de povești cu cărți”, de Ștefan Caraman
Editura Herg Benet, București, 2012
Prima impresie, la un contact cu o carte, este infatisarea… la fel ca si in cazul oamenilor… si nu acea infatisare frumoasa in termeni vehiculati traditional… ci cea care trezeste ceva atractie/rezonanta anume…
Mai apoi, in cazul cartii, daca deschizand-o, ea iti vorbeste imediat si pe sufletul tau … v-ati imprietenit … cum se spune, lipeala e gata.
Si iata ca sub cele doua comandamente de mai sus, importante pentru mine, “lipeala” s-a produs.
Un volum realizat intr-o conditie grafica de exceptie, cartonat cu grija, cu o coperta superba, din care nu lipsesc elemente romantic invaluite in nuante aburite cuminti de griuri-vinetii: o banca, o bicicleta, un felinar si un turn Babel oranduit din carti ce urca spre inaltimi. Iar tu te afli acolo sus, plutind cu o carte in mana, deasupra lumii.
Si daca deschizi pentru prima data cartea, la pagina 36, la Povestea 27 si citesti
“NATURA MOARTA CU
oameni citind carti, ca sa rama-
na vii”
acest volum este al tau si tu esti al lui!
Perle, absolut perle, 92 de perle insiruite cu multa daruire, de la suflet catre suflet, de la minte catre minte, de la un om care iubeste viata si cartea care i-o intovaraseste pas cu pas, catre oamenii pregatiti intru a intelege viata si cartea.
Fantezie, imaginatie… rolul trist sau tragic sau amuzant al cartii in viata simpla sau in viata complicata a stiutorului sau nestiutorului acestui fel de iubire si de daruire.
Fiecare pagina ni se deschide cu cate o poveste numerotata cuminte in ordinea celor 92 promise pe coperta. Ni se deschide intr-o prezentare grafica subtila, coborata din basme vechi sau din cronici vetuste… Personaje diverse, momente de viata diverse … tragedii, bucurii, senzatii, vise, sperante, melancolii … si intelegi ca “pentru totdeauna, pentru totdeauna” si tu “esti poveste”, poate esti povestea din “cartile care nu s-au scris”.
Acestei grafici deosebite de prezentare a paginii i se adauga stilul conceptual al redactarii textului si editarii lui. Cuvantul scris este redactat precum cuvantul gandit, intr-o alunecare ghidata doar de virgule, mici virgule care ghidoneaza naratiunea si intelesurile ei. Nu exista alte semne de punctuatie … exclamari, interogari ,,, punct si de la capat. Intoarcerea la cronica este subliniata si de prezentarea paginii in doua coloane si de titlul povestii redactat cu litere capitale si scurgand firesc ca logica, in primul cuvant din coloana stanga. Nu stiu a cui inspiratie a fost aceasta prezentare, a lui Stefan Caraman sau a editurii. Mi-as dori sa stiu! Pentru ca e un stil extrem de original, de inspirat, de perfect in ton cu materialul scris …si concluzia este ca mie, una, volumul mi s-a lipit de suflet si de minte.
Va semnalez … offf, destul de greu sa aleg , Povestea 53, de la pagina 71, pentru unda de umor amar. Si imi permit sa o redau, in speranta ca voi trezi interesul cititorilor nostri, de a se apleca asupra acestei mici casete de bijuterii cu 92 de perle.
A VRUT UN SCAUN, UN BALANSOAR “SA MA
Dau in el toata ziua, fiule, ca te mai astept mult? Vreau sa
nu prea ma’am ce sa fac”, te- ma intind in balasoarul meu,
ai dus, ai cautat peste tot, nu vreau, spre seara, trecand pe
ai gasit, ai comandat unul la langa librarie, te-ai gandit, ai
tamplarie, tamplarie de ro- intrat, ai cumparat o carte, de
mani, se misca prea mult in fapt doua, ai cerut doua carti
spate, ametesc, te-a dojenit la fel, nu te-a inteles, ai mers
tata, ce balansoar prost mi- singur la raft, ai ales doua
ai adus, vreau unul bun, am carti de aceeasi grosime, de la
crescut un baiat sa faca si el Polirom, a doua zi l-ai vizitat,
ceva ca lumea, te rog fa ceva uite, tata, sa incercam asta,
ca lumea, te-ai lasat pe vine, ai pus o carte sub o patina, o
ai privit obiectul, nu ai avut carte sub cealalta patina, tata
idei, tata te-a dat la scoala, ai s-a lasat putin pe spate, insa foar-
invatat carte, in concluzie nu te putin, a zambit, a aprins o
stii sa faci nimic, l-ai rugat tigara, “de aia ii inveti carte,
sa te lase sa gandesti, te-ai de aia …”
gandit cateva zile, te-a sunat,
1 comment
🙂