Recenzii despre filme si carti. 
Elocventa in politica
Toate bune si frumoase si perfect valabile, pana in cazul in care avem de a face in postura unui om politic, cu tipul Dinu Paturica.
Ciocoiul Nou ne comunica “elocvent” un maidan cutremurator de ganduri, de idei si de idealuri. Elocventa discursului sau politic se rezuma la comunicari precum “cine mi-e dusman mie – e dusman intregii tari”, “cine nu imparte cu mine prada lui – nu e demn sa stea in fruntea tarii” si culmineaza cu gratularea contracandidatului sau cu epitete precum “mos, cocosat, chel, chior, betiv, taranoi”!
Aici se termina, inainte de a incepe, elocventa discursului politic al ciocoiului nou inobilat cu titlul de “baron”.
Uita domnii Dinu Paturica, ca tara nu este o prada ce trebuie impartita intre membrii haitelor de lupi. Uita domnii Dinu Paturica ca oameni politici precum Roosevelt, Chirchill, Golda Meir si multi altii nu au fost nici tineri, nici frumosi, nici perfecti fizic insa s-au devotat util tarilor lor.
Si mai uita Domnii Dinu Paturica ca epitetul de taranoi nu poate fi considerat jignitor in fond – din moment ce radacinile fiecaruia dintre noi – ca si ale domniilor lor – se trag din tarina strabuna.
Indiferent ce nume poarta azi domnii de tip Dinu Paturica, ca ar fi Gigi sau ca ar fi – absolut intamplator -chiar Dinu aceste nume, ei ne-au dovedit ca “Elecventa este o arta prin care omul dotat isi exteriorizeaza gandurile, in forme elegante si convingatoare cu ajutorul cuvintelor, gesturilor, dictiunii si modularea vocii”. Si ca – din pacate – EI NU STAPANESC aceasta arta!
3 Comments › Leave yours
Leave a Reply
NU cred ca mafiotii romani au nevoie de o arta a elocventei, aceasta fiind TOTUSI apanajul claselor fine, cu istorie si istoric nu a noilor imbogatiti. Pana la urma nici nu ar trebui sa ma enerveze ceea ce se intampla la ora actuala in Romania, aceasta tara haotica si penibila, fenomenul este vechi si ca istoric ar trebui sa o stiu bine. Totusi, simt (fara sa vreau) romaneste si ma enervez romaneste cand vad ce uniune a fortelor anti-dictatoriale s-a organizat, dictatorul fiind Basescu, Popey, Marinarul Chiorul etc. Bre vitejilor, unde naiba erati in decembrie 1989? (intrebarea nu se pune decazutului poet Dinescu care era in arest la domiciliu- din pacate din acele gestuiri laudabile si din opera lui literara de dinainte de 89 NU se poate trai la nesfarsit- ce trista decadere, de la poetul viteaz de atunci la mahalagiul platit regeste de acum! Imi plange inima! Ce sa mai astept? Ca Plesu sa scrie ode lui Dinu iar Liiceanu o hegiografie Vantului?)
Astept cu nerabdare ca mogulii sa cumpere ultimele reviste si ziare de atitudine si, de ce nu? astept ca ei sa ii faca o oferta consistenta lui Jovy (macar un 10.000 de euro acolo- cat am la afacerea asta? 20%?). Cam atat valoreaza constinta in Romania. Da-o draculii, ce, te hraneste ea??!
Ca sa nu mai vorbim de valoarea constiintei unora ca Hurezeanu si Doina Cornea – marea cadere a momentului acesta!
Intotdeauna am fost un revoltat in ochii multora, dar asa ma consider si eu.
Asa ca e posibil sa accept cei 10000 de euro, precizati de Codrut, dar ma tem ca in cel mai scurt timp voi lua atitudine potrivnica, atitudine care nu va conveni “mogulului” ce ne-a cumparat. Aproape sunt sigur de asta!
Cat despre dezamagirile acestei campanii electorale, ele sunt prea multe, nu numai Hurezeanu si Doina Cornea…