Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

La belle et la bête (1946)

Articol publicat de Jovi pe 18 Mai 2011
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

La belle et la bête (1946) – Frumoasa si bestia
Regia: Jean Cocteau
Distributia: Jean Marais, Josette Day, Marcel André

Atunci cand spui Frumoasa si bestia, toata lumea se gandeste la capodopera lui Disney, celebrul film animat. Numai ca au existat incercari mai vechi, pe filon francez, respectiv filmul din 1946, in regia lui Jean Cocteau. L-am urmarit cu placere (nefiind un fan al animatiilor, colega noastra Mihaela fiind specialista noastra) si i-am descoperit virtuti interesante, un film captivant prin dramatismul unei povesti de dragoste dintre doua fiinte complet diferite: frumoasa Belle si Bestia ocrotita de magie si de un castel misterios, plin de maini invizibile.

Tata a trei fiice si a unui fiu, personajul interpretat de Marcel André, cauta sa iasa din saracia in care se afunda treptat si se duce in port pentru a negocia cu creditorii. La intoarcere, smulge un tradafir din gradina unui castel misterios din padure si este sortit mortii: Bestia (Jean Marais, in triplu rol) il lasa liber doar daca una din fiicele lui se vor intoarce la castel si ii va lua locul. Belle (Josette Day) este cea care isi asuma acest rol, fiind fiica cea mica, ascultatoare, harnica,  care isi iubeste cu adevarat tatal si careia nu ii pasa de saracie, ci de iubirea parinteasca.

Bestia

Majoritatea actiunii se intampla intr-un castel plin de magie, unde Bestia isi are taramul fermecat si unde slujitori nevazuti il slujesc si ii ofera tot ceea ce el si vizitatorii lui isi doresc. Belle se simte ca o prizoniera pentru a afla ca este stapana locului, se plictiseste si simte dorul tatalui ei si chiar al surorilor rauvoitoare. Si, pe langa toate acestea, zilnic la ora 7 seara, ia cina alaturi de Bestie, care ii pune mereu o unica intrebare: “Vrei sa fii sotia mea?”. O intrebare profund omeneasca pentru o fiinta atat de stranie: chip de leu, ragete infioratoare, porniri animalice si un suflet prea bun pentru a nu fi uman.

Pentru Jean Cocteau, o personalitate culturala autentica, era doar al doilea film pe care il regiza si a ramas una din capodoperele sale: este regizor si scenarist, a adaptat pentru ecran o poveste populara, iar filmul nu impresioneaza printr-o interpretare desavarsita, ci prin perfecta punere in scena a unei situatii fantastice, a unei iubiri imposibile, a unui loc necunoscut in care este redusa mica lume a castelului din padure. Cocteau realizeaza o transpunere perfecta a basmului, lasand spectatorului emotia intalnirii cu un adevarat monstru, reusind sa ii lase acestuia alegerea spre partea binelui sau a raului, spre iubirea autentica sau prietenia cu un personaj aparent malefic, dar care are o inima calda, buna si care incearca sa se impotriveasca pornirilor venite din fiinta sa animalica.

Nota: 7/10

Îmi place să citesc, pe scurt. Altfel, sunt Project Manager al acestui blog colectiv cultural, unde pasiunea mea pentru cărți și filme se materializează în formă scrisă. Nu am pretenții să știu totul despre această lume, iar pasiunea rămâne pasiune. În rest, vă pot scrie și despre bere, și despre Grecia, despre călătorii sau despre familie. Dar azi n-am chef :)


« »

Un raspuns la “La belle et la bête (1946)”

  1. […] capata apoi nuante dark, oferind destul sentiment lugubru pentru a putea fi considerat un film demn de a fi vazut pana la capat si se termina destul de previzibil, insa […]

Parerea voastra

Ultimul vostru articol









Booking.com

FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium