Blue Hawaii (1961)
Regia: Norman Taurog
Distributia: Elvis Presley, Joan Blackman, Angela Lansbury
Spre deosebire de celelalte filme prezentate pe acest site cu Elvis Presley, Blue Hawaii mi s-a parut departe de un subiect propriu-zis, fiind facut (criticii considera ca toate sunt facut pe acelasi calapod) mai mult pentru a-l infatisa pe Elvis in momentul maxim al carierei sale muzicale, cand melodiile sale aveau un mare succes, iar tinerele se inghesuiau sa il vada oriunde si oricand, mai cu seama cand este vorba de plajele din Hawaii, unde era mai mult dezbracat. Subiectul este simplist, mesajul nu exista, daca vei cauta un motiv sau un mesaj o vei face cu siguranta degeaba. Blue Hawaii este o alergatura pentru a prezenta insula si a-l vedea pe Elvis in toata splendoarea lui. Inculsiv cateva melodii interesante.
Blue Hawaii
Chad Gates (Elvis Presley) tocmai s-a intors din armata inapoi in Hawaii. Departat de prea mult de familia sa, se odihneste pe plaja insotit de prietenii sai dintr-o formatie, dar este vizitat zilnic si de prietena lui, Maile. Prilej de distractie, de surfing, de muzica frumoasa, dar si de vizitat insula, fiind ghid pentru o profesoara si cele trei domnisoare venite de pe Continent. Cele mai amuzante momente vin la intalnirile periodice cu familia lui, mama sa Sarah Lee (Angela Lansbury) fiind usor senila si dornica sa il aiba mereu aproape, iar tatal Fred (Roland Winters) isi manifesta arareori hotararea de a-si atrage fiul, dar nu pregeta in a-si ataca sotia si a provoca zambetele spectatorilor.
Este un film fara cap si coada, fara prea mari calitati, nici macar Elvis nu are cele mai reusite melodii aici, poate cu exceptia lui “Can’t help falling in love”. Perioada western-urilor si a filmelor de actiune din anii anteriori (Flaming Star, King Creole, Jailhouse Rock sunt considerate cele mai bune ale lui Elvis) pare ca a apus si cantaretul american este convins sa faca filme de duzina, fara mare valoare artistica. O nota mica si cateva melodii, la final.
