Joi, 20 iunie 2013, Piaţa Unirii
Foarte puţini dintre noi consideră plăcută şi benefică o zi toridă – mă încadrez, deci, într-o minoritate răsfăţată de razele fierbinţi ale soarelui şi inspirată de lumina orbitoare. Iar dacă oraşul în care locuiesc găzduieşte şi un eveniment presărat cu surprize, o joi de iunie are şansa să devină memorabilă.
Piaţa Unirii (Cluj Napoca) a fost, din nou, scena unei lansări de carte deosebite: O Românie interioară, a lui Vasile Sebastian Dâncu. Ultimul volum al cunoscutului sociolog şi profesor universitar cuprinde o serie de reflecţii având ca subiect situaţia actuală a ţării noastre. În cadrul prezentării sale, Vasile Dâncu s-a declarat convins să continue să scrie de susţinerea prietenilor şi colaboratorilor, dar şi de prezenţa în număr mare a celor care îi apreciază viziunea. Nemulţumit de tot mai rara înclinaţie spre lectură a unei ţări care „se manelizează în fiecare zi”, autorul a fost de părere că misiunea celor care „se consideră intelectuali” este să încerce să ofere un sens vieţii; ideea sa fundamentală este clădită pe temelia cuvântului scris, care poate servi multor scopuri. „O să mai comit, probabil, vreo câteva cărţi, pentru că dacă voi avea atâţia cititori câţi sunt prezenţi aici, mă voi considera fericit”, a mai afirmat el.
Editura Eikon, la care a fost publicat volumul, a câştigat locul I, pentru cea mai reprezentativă editură, în cadrul Târgului de Carte „Gaudeamus”, desfăşurat în perioada 28 martie – 1 aprilie la Cluj Napoca.
Apogeul aceleiaşi joi s-a petrecut, însă, spre seară, când Ada Milea & Bobo Burlăcianu (fondatorul trupei Fără Zahăr) au susţinut un recital pe baza textelor Cărţii Alcool, aparţinând poetului Ion Mureşanu. Neperturbaţi de zgomotele iniţiale de fond, generate de motoarele puternice ale participanţilor la Raliul Transilvaniei, cei doi au cântat vreo zece melodii în dulcele stil clasic caracteristic Adei Milea. Prezenţa lor scenică a fost prietenoasă şi mereu zâmbitoare; am avut impresia că mă aflu la o întâlnire neoficială de folkişti, în ciuda numărului de spectatori, care se îngroşa cu fiecare nouă piesă. Până şi copiii s-au bucurat de spectacol, dansând şi alergându-se fără griji pe ritmurile alerte.
Vai săracii, vai săracii alcoolici,
cum nu le spune lor nimeni o vorbă bună!
Dar mai ales, mai ales dimineaţa când merg clătinându-se pe lângă ziduri
şi uneori cad în genunchi şi-s ca nişte litere
scrise de un şcolar stângaci.
Joia s-a încheiat într-o manieră mai mult decât satisfăcătoare. Căldura s-a atenuat, odată cu soarele care a plecat să lumineze alte festivaluri, în altă emisferă. Cu siguranţă însă a fost mulţumit de oferta celor de la Festivalul de Carte Transilvania, care, deşi aflaţi doar la prima ediţie, au ştiut să alcătuiască un program diversificat, pentru toate gusturile, în fiecare zi.
Festivalul continuă. Pentru doritori, găsiţi exponenţii, scena şi reprezentaţiile în inima Clujului. Eu doresc să particip duminică la o lansare, la un spectacol de păpuşi şi la „Citeşte-ne ce-ţi place”, un concept inovativ, pe care-l aştept cu nerăbdare.
