Editorial

Beatrice Bernath – Work-In-Progress

BB sau Betty sau Beatrice Bernath este un fenomen. Cei care o cunosc în persoană nu pot scăpa de farmecul și prezența ei magnetică. Cei care îi cunosc întâi doar cărțile sau doar picturile se află la începutul unei explorări a unei personalități artistice complexe cu multe fațete. Am avut bucuria să o întâlnesc cu câțiva ani în urmă, și astfel am putut urmări dezvoltarea în timp și expansiunea spre noi direcții a unei personalități artistice originale. Beatrice se dezvoltă într-un univers cu dimensiuni multiple și fiecare dintre axele sistemului de coordonate este plină de substanță și de culoare.

Revin în timp cu câțiva ani în urmă, la prima noastră întâlnire fizică. Scriu ‘fizică’ deoarece ne cunoscusem deja prin intermediul rețelelor sociale și îi remarcasem scrisul alert și implicat, inclusiv cu luări de poziții personale în domenii politice sau sociale cu care uneori eram de acord, alteori eram în dezacord, dar de ignorat era greu să le ignor. Am răspuns invitației (primite cred că tot prin intermediul rețelelor sociale) de a-i vizita expoziția organizată în Haifa, la Casa Artiștilor, pe una dintre străzile laterale ale splendidului bulevard al Coloniei Germane de la poalele Grădinilor Bahailor, locul care oferă una dintre cele mai spectaculoase panorame din Israel și poate din tot bazinul Mediteranei. A fost o întâlnire pasionantă și interesantă. Lucrările erau expuse într-o dezordine care aducea mai degrabă a atelier decât a galerie. Contribuia la aceasta și una dintre caracteristicile stilului plastic al lui Beatrice. Spațiul este folosit în mod inegal. Întotdeauna ai impresia că este vorba despre ‘work-in-progress’, poate chiar este în multe cazuri. Stilul ei este foarte spontan. Una dintre primele întrebări pe care i le-am pus în prima noastră discuție a fost dacă atunci când începe o pictură și după ce intră în procesul de creație, o face după un plan, cu o imagine a ceea ce va fi să fie lucrarea în final, sau dacă este vorba despre un proces în care mișcările și culorile de acum generează mișcările și culorile care urmează. Răspunsul, cum oarecum mă așteptam, a fost că planificarea este minimă, iar ceea ce urmează cu atât mai puținprevizibil, chiar de către ea. Cred că nu mă înșel când scriu că BB a folosit cuvântul ‘transă’ pentru a descrie unele dintre stările ei de creație.

Legătura artistei cu tradiția plastică și culturală românească, israeliană și universală avea să mi se dezvăluie în anii care au urmat. Enciclopedismul și multi-culturalismul nu este o invenție a secolului 20 și a avangardei sale. Renașterea a dat lumii numeroși artiști, unii geniali, care și-au revărsat creativitatea spre domenii multiple, de la arhitectură la poezie, de la muzică la inginerie. Avangarda inaugurată de dadaiști cu un secol în urmă și continuată de suprarealiști a adăugat câteva caracteristici noi. Printre ele se numără importanța improvizației și a spontaneității ca măsură a sincerității comunicării și a actului artistic. La acestea putem adaugă relevanța cel puțin egală a formei în raport cu conținutul. Forma de exprimare face parte din mesaj. Aceste caracteristici ale avangardei românești și universale din anii 20 și 30 ai secolului trecut pot fi regăsite și în lucrările plastice ale lui Beatrice Bernath. La ea materia se supune ideii și ideea se regăsește in materie, fie că este vorba despre pictură, fotografie, colaj.

Dacă ar trebui să aleg doar una dintre caracteristicile esențiale ale creațiilor literare și plastice ale lui Beatrice, cred că aș menționa libertatea. În tot ceea ce face în arte și în scris ea pare să caute exprimarea sinceră și fără rețineri, în formă și în conținut. Există o simbolistica și elemente care revin (păsările, corpul omenesc, ochii, ah, ochii din picturile lui Beatrice!) însă spre deosebire de tradiția expresionistă, simbolul nu pune stăpânire pe mesaj. Precum în cazul multor alți artiști de valoare, libertatea se transformă în valoare datorită unei arderi interioare dar și ca urmare a unei formații artistice academice solide. Aveam să primesc o dovadă a acestei excelente pregătiri de bază culturale când am vizitat împreună cu ea și cu un grup de prieteni o expoziție a gravurilor lui Goya. Beatrice ne-a fost ghid expert, dovedind cunoștiințe profunde de istorie a artei și de tehnici de creație, ca și un talent vizibil de a explica și de a se face înțeleasă și de un public mai profan.

Nu cred că artista a căutat recunoașterea ‘oficială’ și atunci când ea a venit sub forma unui premiu național ea a fost prima care a fost surprinsă. Acel prim premiu l-a obținut pentru poezie, domeniu pe care îl cunoșteam noi, cei câteva sute de prieteni ai ei de pe Facebook, dar care odată cu apariția volumelor tipărite s-a materializat și structurat într-o nouă formă de exprimare artistică. Consistența și rezonanța cu pictura sunt vizibile desigur în volume ilustrate ca ‘Decameronii mei mișună în paradis’, ‘nudă de pus sub pernă’, ‘bazaconii existențiale’, sau ‘eu perimat’ (editura Tracus Arte, 2016) – combinații de trăiri personale și de reflectări din afară spre interior a realităților unei lumi de multe ori violente și absurde. Simbolurile revin și trec dintr-un domeniu în celălalt, din forme în cuvinte și din text în culori. Există influențe universale și cea a generațiilor beat și pop din arta și poezia anglo-saxonă pare dintre cele mai evidente, și există și o radiație a urgenței isterice a peisajului și a realității israeliene, cu căldura oamenilor, ariditatea pietrelor, culorile infinite ale mării și amenințarea perpetuă a violenței și a războiului. Folosirea limbii române la Beatrice Bernath este o experiență și ea specială. Beatrice s-a născut și a copilărit în orașul din inima României, acolo unde culturile și limbile se întâlnesc și dialoghează pe străzi și în suflete. Româna nu este nici limba ei maternă și nici limba pe care o folosește curent azi în viața de zi cu zi. Și totuși, în românește, Beatrice este fluidă atunci când scrie poezie. Poemele ei sunt ca improvizațiile unui lăutar iscusit, pe care dacă l-am pune să cânte după note o sonată clasică ar fi inevitabile câteva falsete, dar căruia melodia ii iese fără cusur când da frâu liber propriilor sentimente.

Dacă nu ar fi decât poetă, BB ar fi posesoarea unui condei remarcabil. Dacă nu ar fi decât pictoriță BB ar fi o artistă pe care aș urmări-o cu fervoare de microbist expoziție după expoziție. Talente multiple s-au întâlnit în ea, și neliniștea nu o lasă să stagneze. În cea ce privește evoluția sa viitoare, aș fi surprins doar dacă Beatrice Bernath nu ar continua să ne surprindă.

Articole similare

Prin blogosfera literară (5 – 11 octombrie 2015)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literara (15 – 21 aprilie 2013)

Dan Romascanu

Trenul credintei

Dan Romascanu

1 comment

Sorina Jecza 5 iunie 2020 at 07:56

Impresionante rigoarea și capacitatea de sinteză într-o expresie pregnantă, atotîncăpătoare.

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult