Stiri

Câteva știri din lumea culturală românească (26 februarie – 4 martie 2018)

Știrile săptămânii: Nou în Biblioteca Polirom: Muzică de belele, Charles Bukowski; O noua aparitie la Editura Compania: Ultima boemă bucureşteană (1964-1976), de Mihai Neagu Basarab; Reading Gives You Power – parteneriat Nemira și cafenelele 5 to go; Noutate Editura Herald: Mindfulness : Munca, Sex si Bani – Traieste deplin constient in viata reala, de Chogyam Trungpa; Simon Sinek: Începe cu de ce, la Editura Publica; Nou în colecția „Eseuri și Confesiuni” a Editurii Polirom: Elegie pentru Mihai, de Ion Vianu; Imperiul. Cum a creat Marea Britanie lumea modernă, o analiză remarcabilă a istoriei imperiale britanice semnată de Niall Ferguson; Cressida Cowell – Blue Peter Book Award pentru romanul The Wizards of Once, în curs de apariție la Editura Nemi; Noutate editoriala: Dansul furiei de Harriet Lerner; Un policier nuanţat, cu puternice accente shakespeariene, în Biblioteca Polirom: Juan Gabriel Vásquez, Forma ruinelor; A apărut revista Timpul nr. 227/februarie 2018; Stagiunea UNATC – program spectacole martie 2018; „Casa de la Marginea Nopții“ de Catherine Banner, Editura Humanitas Fiction – lansare de carte.

Nou în Biblioteca Polirom: Muzică de belele, Charles Bukowski

Povestirile din Muzică de belele descriu partea întunecată a Los Angelesului, lumea mahalalelor, a declasaţilor şi a rataţilor de profesie: vagabonzi, dezaxaţi, femei uşoare, cupluri cinice sau violente, scriitori alcoolici. Printre ei se amestecă uneori şi alter ego-ul scriitorului, Henry Chinaski, cînd implicat, cînd simplu martor la spectacolul acestei lumi decăzute, pe care o priveşte cu înţelegere şi ironie. Istorisiri extrem de crude, de la încercarea repetată a unei soţii de a-şi împuşca soţul pînă la un act de canibalism modern, alternează cu schiţe de un umor nebun sau cu scene de viaţă oarecum tihnită în mizeria şi promiscuitatea lor. Farmecul prozelor lui Bukowski constă de fapt în capacitatea de a prezenta cu o aparentă simplitate, ce arată un mare rafinament al privirii, acest univers lipsit de speranţă şi strălucire, dar profund uman.

Muzică de belele, de Charles Bukowski, a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, în traducere lui Dan Sociu.

„Povestirile din antologia lui Bukowski arată nu doar ce poate face lumea din oameni, ci şi ce îi pot face oamenii lumii din jur cu cruzimea şi depravarea lor… Francheţea dură a acestor proze e reflectată inclusiv de brutalitatea cu care curge textul în Muzică de belele.” (The Culture Trip)

„Bukowski a trăit în Los Angeles şi tot ce a scris el acolo, tot ce a simţit, concepţia lui despre lume şi viaţă, toate reflectă capriciile oraşului şi propria sa viaţă dezordonată, în special problemele pe care le-a avut cu alcoolul, femeile şi scrisul. Cineva l-a întrebat odată: «Cum faci asta? Cum scrii, cum creezi?». El a răspuns: «Nu o faci… Nu te zbaţi. Asta-i foarte important: să nu te zbaţi nici pentru Cadillacuri, nici pentru creaţie sau nemurire. Aştepţi, iar dacă nu se întîmplă nimic, mai aştepţi o vreme…»” (Portland Book Review)

„Bukowski este singurul scriitor american important de după al Doilea Război Mondial care a negat eficacitatea Visului American.” (Russell Harrison)

Charles Bukowski s-a născut în Germania, la Andernach, în 1920. Cînd avea doi ani, părinţii lui s-au mutat în Statele Unite, stabilindu-se în Los Angeles, unde scriitorul a copilărit şi şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă. A studiat la Los Angeles City College, dar a abandonat cursurile şi a dus o viaţă dezordonată, scriind cu o pasiune îndîrjită şi schimbînd diverse slujbe pentru a supravieţui: a lucrat într-un abator, într-o fa­brică de biscuiţi pentru cîini, a fost spălător de vase, şofer de camion, funcţionar de poştă etc. A publicat prima povestire la douăzeci şi patru de ani, iar în 1960 a debutat cu un volum de versuri. Încetul cu încetul, valoarea operei sale a început să fie recunoscută, iar în 1969 Bukowski a semnat un contract de exclusivitate cu Black Sparrow Press, ceea ce i-a permis să renunţe la slujba din acel moment şi să se dedice exclusiv scri­sului. Autor prolific, a publicat numeroase volume de poezie, antologii de povestiri şi romane, devenind unul dintre cei mai citiţi scriitori americani contemporani. La Editura Polirom au apărut pînă în prezent romanele Femei (2003, 2012, 2016), De duzină (2003), Factotum (2004), Poşta (2004, 2017), Şuncă pe pîine (2011, 2015), volumele de povestiri Dragoste la 17,50 $ (2016) şi Poveşti despre nebunia obişnuită (2017), precum şi antologia de poezie Dragostea e un cîine venit din iad (2007). Charles Bukowski a murit în 1994 în San Pedro, California.

Colecția „Biblioteca Polirom” este coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu și numără în prezent peste 1.000 de titluri.


O noua aparitie la Editura Compania: Ultima boemă bucureşteană (1964-1976), urmată de Portrete de boemi, de Mihai Neagu Basarab

Boema evocă de obicei o imagine romantică despre « viaţa de artist ». Imaginea realistă a boemei e mai degrabă o ţesătură deasă de politici, tradiţii locale, negocieri între grupuri sociale, războaie între impostura culturală şi gloria pe merit. Să fie boemii oameni prea slabi într-o lume dură sau prea tari pentru o societate nivelată ?

« De ce a reapărut boema bucureşteană în 1964 ? Motivul prin­cipal l-a constituit amnistierea deţinuţilor politici, sute de mii, care reprezentau în sânul poporului român de atunci o masă ca de minereu aurifer îmbogăţit faţă de restul populaţiei, mai adaptată la socialism, cu credinţa mai puţin antrenată, în libertatea iluzorie „de afară“. Nici nu se punea prea insistent problema caracterului ambiguu al libertăţii, toţi românii ştiau că-n puşcărie e mai rău decât „acasă“, oricât de rău ar fi fost „acasă“. Printre zecile de mii de deţinuţi politici eliberaţi în Bucureşti erau câteva mii de intelectuali şi artişti remarcabili, poeţi, foşti profesori universitari, foşti ziarişti faimoşi, care, vrând-nevrând, au devenit boemi, siliţi să locuiască în mici ca­mere mansardate sau în subsoluri în care altădată îşi duseseră zilele poate chiar servitorii lor. Ciudat este faptul că preferau trei metri pătraţi pe strada Brezoianu la subsol unei garsoniere de 18 metri pătraţi, cu duş şi bucătărie, în Balta Albă, unde se simţeau, printre foştii copii de foşti ţărani semiurbanizaţi, ca în­tr-un ghetou siberian. »  

Boema ca antidot la dezumanizare

Se vorbeşte adesea la noi despre « deschiderea » de după venirea la putere a lui Ceauşescu. O perioadă de respiraţie cam de un deceniu între două treceri de buldozer peste ţară. Ridicarea tălpii de pe pedala politico-ideologică ar fi adus, se spune, bunăstare diplomatică, economică şi socială, îngăduind şi o renaştere culturală, pe lângă speranţa difuză a întoarcerii la o oarecare normalitate. Istoria oficială şi studiul documentelor o confirmă. În volumele de memorii şi amintiri se găsesc, citate cu nostalgie, locuri de plăcută petrecere a timpului în Bucureşti, amintirea tarafurilor, a presei străine de la chioşcuri şi a magazinelor care aveau ce vinde.

Cartea lui Mihai Neagu Basarab luminează brusc un fenomen esenţial dar încă nelămurit al acelei epoci: boema. Iar fenomenul apare, la fel de brusc, legat de decretul care a eliberat din închisori cohorte de prizonieri politici, mulţi dintre ei foşti oameni cu funcţii şi cu carte, cu morală şi maniere, cu demnitate şi umor. Greu de cazat fizic şi profesional, « foştii » au iradiat însă bagajul lor de caracter şi experienţă în lumea care fusese nu doar răsturnată şi năucită, ci şi nivelată, cu o brutalitate organizată, în douăzeci de ani. Printre mulţii conaţionali care îşi doreau deja sincer să fie plaţi, neutri, oarecare, ca să nu atragă atenţia – evident, răuvoitoare – a nimănui, cei care se singularizau de bunăvoie – prin destin dar şi prin opţiune proprie sau prin simpla lor incapacitate de a mima măcar o stimă indiferentă pentru regimul imbecililor gravi şi cruzi – constituiau o lume aparte : lipsită de şansa de a da vreun erou « exemplar » în socialismul românesc, suportând să fie tolerată, evitând pe cât posibil să fie instrumentată, supravieţuind cu aparenţe onirice/retard-inofensive şi cultivându-şi marja de libertate atât cât să evite conflictul cu puterea. Câteva serii de intelectuali şi artişti îşi începeau astfel după 1964 negocierea inevitabilă a compromisului întru salvarea sufletului. Vârstnicii dar şi tinerii care îşi alegeau dintre « boemi » magiştrii învăţau, de asemenea, să depisteze şi să îmbrobodească până la împrietenire durabilă personajele « cu cifru » (cu misie, cu asterisc, cu sertar dublu, cu cheiţă, cu zurgălăi…) pe care « aparatul », mereu îngrijorat de eventuale focare de răscoală, le strecura de veghe printre aceşti semi- sau sfertomarginali care, de regulă, beau şi vorbeau prea mult.

Avem mare noroc cu Mihai Neagu Basarab ca autor al acestei disertaţii despre boemă şi câteva dintre figurile ei ! Doctor, excelând în bolile minţii, dar şi medic curant preţ de decenii al multor boemi faimoşi, cufundat în istoria medicinii, pe care a şi predat-o, precum şi cunoscător în alte istorii ale lumii vii exo- şi esoterice, de câţiva ani director al Bibliotecii Române de la Freiburg (tezaurul exilului scris al românilor), iată un scriitor curios şi treaz, iubitor de oameni şi de artă, care nu s-a temut să frecventeze boema anilor ’60-’70, fără a face parte din ea, fiind mai mereu înăuntrul şi în afara ei în acelaşi timp. Cu aceeaşi naturaleţene teoretizează în volum boema franceză (standardul clasic), simulacrele ei de aiurea şi începăturile interbelice ale boemei româneşti, dar ne şi desenează în detaliu peisajul şi persoanele « ultimei boeme bucureştene ». Întâlnim astfel nume foarte cunoscute, ca Petre Ţuţea (fireşte, nici comunist, nici legionar, ci mintos de gradul zero), alături de cvasinecunoscutul Dan Boiţă (maestru neşcolit la desen şi stomatolog de performanţă), dar şi un pe nedrept uitat Oscar Lemnaru, un zgomotos Niculai Georgescu sau un autonomciudat ca Decebal Niţulescu, un dramaturg adorat doar de unii, ca Teodor Mazilu, sau un reporter-prozator apreciat de toţi, ca Monciu-Sudinski ş.a.m.d. Printre portretele amănunţite trec, cu anecdotele şi focurile lor de artificii, Gheorghe Dinică, Taşcu Gheorghiu, Ion Barbu, Miron Radu Paraschivescu, Ion Vinea, Păstorel Teodoreanu, Mircea Popa, Mihai Cismaru etc., etc., etc.

Galeria personajelor marcate de talent-tupeu-temeritate-târnoseală-tăvălug ne provoacă voluntar la reflecţie pe marginea valorilor şi imposturii care au format şi malformat spaţiul public autohton zeci de ani. Involuntar, ni se relativizează imaginea preformatată despre boemi, căci punerea sub lupă a oricărei vieţi, cercetarea ei în intimitate, tentativa de a dezghioca motivaţii pe care subiectul însuşi le ignoră pulverizează rezumatul utilitar de la taifasuri sau articolul sec din dicţionar. Mai mult, Mihai Neagu Basarab pune şi toate întrebările incomode din preajma distincţiei tradiţionale între modul de a fi « artist » şi « opera » ca unică garanţie acceptată a statutului de artist – cu alte cuvinte, în plasa condiţionărilor în care trăieşte omul concret, cât gest vital onest şi câtă operă mare poate el face ca să rămână deopotrivă în adevăr şi în artă ?

Medicul şi scriitorul Neagu Basarab plasează în text, sub aparenţa unor digresiuni nevinovate, îndoielile sale  îndreptăţite în privinţa înţelepciunii câştigate de umanitate cu trecerea ei prin seculi. Ce soi de civilizaţie o fi  cu adevărat superioară altora ? E mai fericită şi mai durabilă societatea aşezată pe cifre crescătoare şi multă ordine sau cea în care cumsecădenia (uitare, milă, întrajutorare…) şi-a păstrat un locşor ? Să fie dispariţia boemei un semn bun pentru mersul Europei în general şi al României în special ?

Căci « boema » nu e un fenomen colateral, înţelegem pe măsură ce înaintăm într-o carte graţioasă şi uşoară la vedere, ci un fel de tainică secreţie morală şi spirituală a grupurilor omeneşti. E chiar straniu că nu ne-am  dat seama de asta până acum… Adina Kenereş

Mihai Neagu Basarab (născut în 1946 la Bucureşti) este medic şi membru al Uniunii Scriitorilor din 1972. A absolvit Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti în 1971, apoi s-a specializat în psihiatrie (1975-1978 – doctorat în ştiinţe medicale în 1977, medic primar psihiatru în 1990), iar la în­ceputul anilor ’80, în homeopatie şi acupunctură.

Din 1973 a fost asistent universitar la catedra de Istoria medicinii şi etică medicală la Universitatea « Carol Davila » din Capitală. După mineriada din 1990 a plecat în Germania, unde şi-a continuat activitatea, lărgindu-şi câmpul de com­pe­ten­ţe medicale (medicina de urgenţă, psihoterapie, medicină psi­ho­­somatică,  diabet etc.). A publicat numeroase cărţi de medicină şi popularizare a ştiinţei medicale (Medicina de voiaj,  150 de remedii homeopatice vegetaleNevrozele şi turismulPe urmele lui Victor BabeşParacelsus,  călătorie neîntre­rup­tă…), a contribuit cu capitole la tratate de medicină publicate în România şi în Germania  (unde a ţinut şi cursuri de homeo­patie la Uni­versitatea din Freiburg, ca, de altfel, şi la Basel, în Elveţia),  a îngrijit editorial volume de documente ale unor personalităţi din istoria medicinii româneşti şi a colaborat la radio cu emisiuni pe teme de sănătate şi igienă a vieţii.

După debutul cu proză SF din Scânteia tineretului în 1967, s-a ilustrat literar mai ales cu dramaturgie (cinci volume între 1969 şi 1985 – ultimul, La Gura leului, Editura Cartea Româ­nească, premiat de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti). A făcut, de asemenea, traduceri şi a avut rubrici permanente la un mare număr de reviste (Viaţa studenţeascăAmfiteatruAstraFila­telia…). După 1990 a scris în presa exilului (VatraCu­vântul românescDorul…) şi a prezentat lucrări ştiinţifice la congrese naţionale şi internaţionale, publicând în continuare volu­me de literatură şi medicină.

Distins în 2016 de Academia Română cu « Meritul acade­mic », este din 2017 membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România.

Preşedinte al Academiei Germano-Române din Baden-Baden, a fost ales în 2011 director al Bibliotecii Române şi al Institutului Român de la Freiburg, unde editează în fiecare an un Buletin substanţial.


Reading Gives You Power – parteneriat Nemira și cafenelele 5 to go

Editura Nemira și lanțul de cafenele 5 to go anunță lansarea unui parteneriat pentru promovarea lecturii în rândul tinerilor, sub mottoul Reading Gives You Power.

În spiritul acestei campanii, Nemira propune pentru lectură peste 400 de cărți în cafenelele 5 to go din București și din țară, pentru că nicio zi nu ar trebui să treacă fară cafea și fără câteva capitole dintr-o carte bună.

De asemenea, cititoarele ce vor păși în cafenelele 5 to go pe 8 martie vor primi cadou bestsellerul Fata care citea în metrou, de  Christine Féret-Fleury, o poveste frumoasă, care ne amintește că în epoca rețelelor sociale imaginația e cea mai importantă.

În cadrul aceluiași parteneriat, 15.000 de pahare de colecție, cu un layout special ce va sublinia mesajul campaniei Reading Gives You Power, vor fi distribuite în cafenelele 5 to go în perioada 23-28 aprilie. Sărbătorim astfel împreună Ziua Internațională a Cărții printr-o campanie inedită de promovare a plăcerii lecturii.

5 to go este cel mai mare lanț de cafenele din România și Europa de Est și totodată unul dintre cele mai puternice brand-uri românești din zona business-urilor HoReCa.

Editura Nemira, una dintre primele edituri particulare din România, se află de  peste 25 de ani în topul preferințelor cititorilor, prin prestigiul autorilor și rafinamentul cărților.


Noutate Editura Herald: Mindfulness : Munca, Sex si Bani – Traieste deplin constient in viata reala, de Chogyam Trungpa

In fiecare zi, avem de-a face cu provocarile vietii obisnuite: o serie de experiente mundane, printre care un loc de capatai il ocupa munca, sexul si banii. Cu totii speram ca aceste aspecte ale vietii vor fi o sursa de implinire si de placere. Si totusi, tot ele reprezinta intotdeauna sursa problemelor pentru care cautam sfaturi si solutii. Conform autorului, cel mai bun remediu este o doza de realitate si, de asemenea, o doza de respect fata de noi insine si fata de lumea noastra.

Chögyam Trungpa desfiinteaza in aceasta carte bariera dintre spiritual si mundan, demonstrand ca munca, sexul si banii sunt o parte a vietii noastre spirituale in aceeasi masura in care sunt o parte a existentei noastre zilnice. Rezultatul este o viziune larga asupra vietii, care cuprinde atat cele mai mari probleme, cat si cele mai mici detalii ale vietii noastre de zi cu zi.

Venerabilul Chögyam Trungpa (1939-1987) s-a nascut in provincia Kham din estul Tibetului, in 1940. La doar 13 luni, Chögyam Trungpa a fost recunoscut drept un mare tulku, sau maestru intrupat. La varsta de 8 ani, Trungpa Rinpoche a fost hirotonisit si a devenit calugar incepator. In urma hirotonisirii, s-a angajat intr-un studiu intens si in practica disciplinelor monahale traditionale. In 1970, s-a casatorit cu o tanara englezoaica, Diana Pybus, iar cei doi s-au mutat in America de Nord. In timpul celor 17 ani in care a predat in America de Nord, Trungpa Rinpoche a capatat reputatia unui profesor dinamic si dispus sa dialogheze cu elevii. A fost un pionier, unul dintre primii dascali budisti tibetani din America de Nord, precedandu-i cu cativa ani. In multiplele sale calatorii prin America de Nord si Europa, a sustinut mii de prelegeri si sute de seminarii. A infiintat centre importante in Vermont, Colorado si Noua Scotie, precum si alte centre mai mici de meditatie si studiu in orase din America de Nord si Europa. In 1973, a fost format un corp administrativ central al acestei retele, numit Vajradhatu.


Simon Sinek: Începe cu de ce

DE CE unii oameni sau unele companii sunt mai inovatoare, mai influente și mai profitabile decât altele? DE CEunele se bucură de o loialitate mai mare din partea clienților și angajaților? DE CE atât de puține companii de top sunt capabile să-și mențină succesul?

În anul 2009, Simon Sinek a inițiat o mișcare prin care încerca să ajute oamenii să devină mai inspirați la locul muncă, aceștia inspirându-și la rândul lor colegii și clienții. De atunci, milioane de persoane au fost motivate de puterea ideilor sale, inclusiv cele peste 37 de milioane de oameni care i-au urmărit discursul TED bazat pe cartea Începe cu de ce, a treia cea mai populară înregistrare a seriei TED Talks a tuturor timpurilor.

Începe cu de ce demonstrează că liderii care au avut cea mai mare influență la nivel mondial gândesc, acționează și comunică în același mod, exact opusul modului în care procedează toată lumea. Sinek numește această idee „cercul de aur” și oferă o structură pe care pot fi construite organizațiile, pot fi conduse mișcările și pot fi inspirați oamenii. Iar totul începe cu întrebarea „de ce?”.

„Începe cu de ce” a apărut cu susținerea MMM Consulting:

Această carte ar trebui să fie pe biroul fiecărui om care conduce alți oameni, antreprenor, corporatist sau persoană din administrație. De ce? Pentru că, așa cum spune și titlul, te trimite la esența modului în care poți conecta oamenii la viziunea și la mesajul tău, într-un mod simplu, autentic și puternic.

De când am luat prima dată contact cu „cele trei cercuri de aur” ale lui Sinek, întreaga mea abordare și filosofie de leadership, coaching și dezvoltare s-a transformat într-un mod care a generat rezultate extraordinare. Dacă ești inspirat, reușești să-i inspiri și pe ceilalți. Dacă îți înțelegi credințele și valorile, poți să le inspiri și să le modelezi și pe ale celor cu care muncești, cu care construiești zi de zi, mult mai ușor, mai fluent și mai eficient. Este o carte pe care o citești și recitești, o descoperi și o redescoperi. —Madi Rădulescu, PCCTM, MBA, Managing Partner MMM Consulting

Despre autor:

Simon Sinek învață liderii și organizațiile cum să inspire oamenii și și-a prezentat ideile în întreaga lume, de la companii nou-lansate până la cele din topul celor mai bune 50 de companii al revistei Fortune, de la Hollywood la Congresul SUA și Pentagon.


Nou în colecția „Eseuri și Confesiuni” a Editurii Polirom: Elegie pentru Mihai, de Ion Vianu

Prilejuit de moartea lui Mihai I, eseul memorialistic al lui Ion Vianu schițează principalele etape din viața regelui pe fundalul deopotrivă al evoluției României și al vieții autorului. De la regele-copil la anii războiului, cînd Ion Vianu îl vede în multe rînduri pe Mihai trecînd prin fața casei în care locuia, și actul de la 23 august, de la anii exilului, în care autorul îl întîlnește de asemenea pe rege la Versoix de mai multe ori, la avatarurile epocii postdecembriste, biografia lui Mihai I e, în ciuda calităților pe care acesta le-a avut, una marcată esențial de eșec – și poate tocmai de aceea românii se regăsesc atît de bine în ea –, însă un eșec trăit mereu cu remarcabilă demnitate.

„Viaţa Regelui Mihai poartă amprenta tragediei (care stătea scrisă pe chipul său, un joc de riduri şi de mimici care sugera nu numai maiestatea rănită, ci şi lacrimile, disperarea stăpînite; o privire care avea luciri sfîşietoare). Dacă Mihai este atît de bine înţeles şi iubit este pentru că românii se regăsesc în eşec. Numai El a putut aduce neamului Lui mîngîierea şi proba că acest eşec se poate trăi în demnitate şi chiar în frumuseţe, frumuseţea dureroasă a tragediei” (Ion Vianu)

Elegie pentru Mihai, de Ion Vianu, a apărut de curînd la Editura Polirom, în colecția „Eseuri și Confesiuni”, şi în ediţie digitală.

Ion Vianu

Născut la Bucureşti în 1934. Studii de filologie clasică, neterminate. Doctor în medicină al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti (1960). Psihiatru, cadru universitar al Clinicii de Psihiatrie, Bucureşti. Voiaje de studii în Germania Democrată, Franţa.

1964-1977: Colaborează la Contemporanul, Viaţa Românească, Luceafărul etc. 1975: Publică un volum de eseuri, Stil şi persoană, premiat de Uniunea Scriitorilor, şi o Introducere în psihoterapie.

1977: Emigrează, după ce a aderat la Apelul lui Paul Goma. Se stabileşte în Elveţia, practicînd psihiatria. Este prezent în mişcarea pentru apărarea drepturilor omului în România. Începe o activitate de publicist pe subiecte politice care va continua pînă în ultimii ani, în ţară.  1990: Revine din ce în ce mai des în România, unde se reinstalează. Publică, în genuri diverse: memorialistică (Amintiri în dialog – cu M. Călinescu –, Exerciţiu de sinceritate); romane: Caietele lui Ozias, Vasiliu, foi volante, Paramnezii, Necredinciosul, Amor intellectualis („roman autobiografic”), distins cu mai multe premii, printre care şi „Cartea Anului” (2010), şi Arhiva trădării şi a mîniei.

În domeniul eseisticii, publică: Blestem şi Binecuvîntare, Investigaţii mateine, Apropieri, Frumuseţea va mîntui lumea şi alte eseuri.


Imperiul. Cum a creat Marea Britanie lumea modernă, o analiză remarcabilă a istoriei imperiale britanice semnată de Niall Ferguson

Cum a reuşit o insuliţă ploioasă din nordul Atlanticului să conducă lumea? Şi de ce imperiul său, unde soarele nu apunea niciodată, a intrat în declin şi, în cele din urmă, s-a prăbuşit?

Apreciatul volum al lui Niall Ferguson deapănă povestea Imperiului Marii Britanii în toată măreţia şi misterul său, arătînd cum o mînă de corsari şi căutători de aur au sădit sămînţa celui mai mare imperiu din istorie – şi au aşezat lumea pe făgaşul modernităţii.

Cîndva, suprafeţe vaste de pe tot cuprinsul globului erau marcate cu roşu imperial şi Marea Britanie stăpînea nu doar întinsul mărilor, ci şi preriile Americii, stepele Asiei, junglele Africii şi deşerturile Arabiei.

Imperiul. Cum a creat Marea Britanie lume modernă, de Niall Ferguson, a apărut în această săptămînă în prestigioasa colecţie a Editurii Polirom, „Historia” (coordonator: Mihai-Răzvan Ungureanu), în traducerea Corneliei Marinescu.

„Cu bune şi cu rele – justă sau mîrşavă –, lumea pe care o ştim astăzi este în mare măsură rezultatul epocii imperiale a Marii Britanii. Problema nu este dacă imperialismul britanic a fost fără pată. Nu a fost. Întrebarea este dacă ar fi putut exista şi o cale mai puţin sîngeroasă către modernitate. Poate că, teoretic, ar fi fost posibil. Dar practic? Ceea ce urmează îi va permite, sper, cititorului să decidă.” (Niall Ferguson)

Niall Ferguson, unul dintre cei mai cunoscuţi istorici britanici, profesor de istorie la Harvard University şi Harvard Business School, Senior Research Fellow la Jesus College (Oxford University), Senior Fellow la Hoover Institution (Stanford University) şi profesor de istorie şi relaţii internaţionale la London School of Economics. Este autorul lucrărilor: Paper and Iron: Hamburg Business and German Politics in the Era of Inflation, 1897-1927 (1995); The World’s Banker: The History of the House of Rothschild (1998); The Pity of War (1998); The Cash Nexus: Money and Power in the Modern World, 1700-2000 (2001); Colossus: The Rise and Fall of the American Empire (2004); The War of the World: History’s Age of Hatred (2006). Publică regulat articole în ziare şi reviste din întreaga lume. A redactat şi a prezentat cinci serii de documentare pentru televiziune difuzate de Channel 4, care s-au bucurat de o remarcabilă audienţă: Empire (2003), American Colossus (2004), The War of the World (2006), The Ascent of Money (2008) şi Civilization: Is The West History? (2011). De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut: Civilizaţia. Vestul şi Restul (2011, 2014, 2017); Istorie virtuală. Evoluţii alternative şi ipoteze contrafactuale (coord., 2013), Marele Declin. Cum decad instituţiile şi mor economiile (2014) şi Ascensiunea banilor. O istorie financiară a lumii (2016).

În pregătire, în colecţia „Historia”:

Orlando Figes, Dansul Nataşei. O istorie culturală a Rusiei

J.M. Roberts, O.A. Westad, Istoria lumii. Din preistorie pînă în prezent


Cressida Cowell – Blue Peter Book Award pentru romanul The Wizards of Once, în curs de apariție la Nemi

Cressida Cowell, îndrăgita autoare a seriei Cum să-ți dresezi dragonul, a câștigat premiul pentru cea mai bună poveste la Blue Peter Book Awards cu primul roman din seria The Wizards of Once, care apare la editura Nemi pentru copii în luna aprilie a acestui an. 

Organizat de BookTrust, Blue Peter Book Awards premiază cele mai bune cărți pentru copii publicate în anul precedent, iar volumele câștigătoare sunt votate de peste 500 de elevi din școlile din Marea Britanie.

The Wizards of Once este povestea unui băiețel vrăjitor și a unei fetițe războinice care au crescut învățând să se urască fără se cunoască și care trebuie să-și unească forțele pentru a se confrunta cu un inamic comun, pe tărâmul fantastic al anticei Britanii, plin de mistere și păduri magice.

„Cowell dă viață unor personaje credibile și ușor de îndrăgi de către copii. Un început de serie promițător de la un autor de bestsellere.” School Library Journal

„Cressida Cowell prezintă o nouă lume fantastică plină de magie, istorie a Epocii de Fier, umor care te face să râzi cu gura până la urechi și o distribuție imensă de personaje. Așa se face un bestseller.” The Daily Mail

Cressida Cowell  a crescut în Londra și pe o mică insulă, aproape nelocuită, de pe coasta de Vest a Scoţiei unde și-a petrecut timpul scriind povești, pescuind și căutând dragoni. Era convinsă că pe insulă trăiau cu adevărat dragoni și, de atunci, a rămas fascinată de ei. Este primul autor de cărți pentru copii care a primit premiul prestigioasei reviste Philosophy Now pentru „Lupta împotriva Ignoranței”, deoarece romanele din Cum să-ți dresezi dragonul (apărute la editura Nemi pentru copii – Cum să-ți dresezi dragonulCum să fii pirat, Cum să vorbești dragoneza) le stimulează imaginația micilor cititori, dar totodată îi face să mediteze la teme etice, politice și sociale, iar materialele auxiliare sau activitățile care se pot inspira din carte sunt nenumărate.


Noutate editoriala: Dansul furiei de Harriet Lerner

Exprimarea furiei a fost condamnata mereu si nici in prezent nu se bucura de o reputatie prea buna. Manifestarea furiei, in special de catre femei, atrage dupa sine diverse etichetari: slabiciune, defect de caracter, impolitete, proasta-crestere. Suntem educati si sfatuiti in spiritul concilierii, al mascarii adevaratelor noastre emotii, de dragul aparentelor sociale. Cu atat mai mult cu cat obiectul nemultumirii este partenerul, un parinte sau copilul.

Prea putini ne spun ca furia este o emotie legitima, fireasca si, de multe ori, salutara. Harriet Lerner se numara printre acesti invatatori intelepti. Dupa cum explica autoarea, furia ne poate semnala multe lucruri: ca suferim, ca ceva nu merge bine, ca nevoile noastre nu sunt implinite in mod adecvat, ca e nevoie de o schimbare. Pentru a impiedica furia sa degenereze sau sa ne altereze relatiile de familie, este necesar sa invatam sa ne comunicam limpede nevoile si dorintele, sa nu ne straduim sa ii schimbam pe ceilalti si sa ne aparam ideile si convingerile intr-un mod asertiv. Dansul furiei este bestseller New York Times, cu vanzari care depasesc trei milioane de exemplare, si a fost tradus in mai mult de treizeci si cinci de limbi.

Dr. Harriet Lerner este unul dintre cei mai apreciati si mai respectati experti in relatiile de cuplu din Statele Unite, fiind renumita in domeniul psihologiei feminine si al relatiilor de familie. Este autoarea cartii The Dance of Anger, un bestseller New York Times, si a altor carti de succes, ale caror vanzari totale depasesc 5 000 000 de exemplare. Timp de peste doua decenii, a fost psiholog la clinica Menninger din Topeka (statul Kansas) si membru al Scolii de Psihiatrie Karl Menninger. In prezent, ofera consultatii pe cont propriu. Dr. Harriet Lerner este  conferentiar, consultant si organizator de ateliere in domeniu si a aparut in emisiuni ale canalelor CNN si NPR, precum si in emisiunea celebrei Oprah Winfrey. A publicat articole in publicatia The Huffington Post si in rubrica „The Dance of Connection”, pe website-ul psychologytoday.com. In colaborare cu sora sa, a scris carti pentru copii. Traieste impreuna cu sotul ei in orașul Lawrence  si are doi copii.


Un policier nuanţat, cu puternice accente shakespeariene, în Biblioteca Polirom: Juan Gabriel Vásquez, Forma ruinelor

În 2014, un bărbat este arestat în Bogotá pentru că a încercat să fure din vitrină costumul găurit de gloanţe al lui Jorge Eliécer Gaitán, unul dintre cei mai charismatici politicieni din istoria Columbiei, asasinat în plină glorie, în timpul campaniei prezidenţiale din 1948. Juan Gabriel Vásquez, devenit narator şi mai tîrziu investigator, povesteşte cum a ajuns să-l cunoască pe acest bărbat, Carlos Carballo, şi să fie atras încetul cu încetul în obsesia lui pentru trecutul violent al ţării şi în universul tenebros al teoriilor conspiraţioniste. Astfel descoperă nu numai o legătură misterioasă între asasinarea, în 1914, a politicianului Rafael Uribe Uribe – cel care l-a inspirat pe García Márquez în crearea personajului Aureliano Buendía din Un veac de singurătate – şi uciderea liderului liberal Jorge Eliécer Gaitán, ci şi o faţă pînă atunci necunoscută a istoriei.

Un policier nuanţat, cu puternice accente shakespeariene şi numeroase detalii autobiografice, Forma ruinelor este cel mai ambiţios şi mai provocator roman de pînă acum al scriitorului columbian Juan Gabriel Vásquez.

Ediția în limba română  a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari, și este disponibilă şi în format digital.

„Una dintre cele mai originale voci ale literaturii latino-americane contemporane.” (Mario Vargas Llosa)

„Pentru cine a citit întreaga operă a lui Gabriel García Márquez şi se află în căutarea unui nou romancier columbian, Juan Gabriel Vásquez este o descoperire pasionantă.” (Colm Tóibín)

„Printr-o împletire de realitate şi ficţiune, Vásquez se reinventează ca narator şi, într-un fel, ca investigator al crimelor din roman.” (El Periódico de Catalunya)

„Scriitorul columbian exorcizează în Forma ruinelor propriii demoni şi pe cei ai ţării sale, bîntuită încă de violenţe şi de teroarea semănată de cartelurile de droguri.” (El Norte de Castilla)

„Investigaţia lui Anzola este absolut hipnotică, o mostră de scriitură tensionată, agilă, inteligentă.” (El Mundo)

Juan Gabriel Vásquez s-a născut la Bogotá, în 1973. După încheierea studiilor de drept la Universidad de Rosario din oraşul natal, a plecat la Paris, unde a obţinut un doctorat în literatură latino-americană la Sorbona. A trăit în Belgia şi la Barcelona înainte de a se întoarce în Columbia. A publicat pînă în prezent şase romane – Persona (1997), Alina suplicante (1999), Los informantes (2004), Historia secreta de Costaguana (2007), El ruido de las cosas al caer (2011; Zgomotul lucrurilor în cădere, Polirom, 2015), distins în acelaşi an cu Premio Alfaguara Novela şi în 2014 cu International IMPAC Dublin Literary Award, şi Reputaciones (2013) –, un volum de proză scurtă, Los amantes de Todos los Santos (2001), o biografie, Joseph Conrad: el hombre de ninguna parte (2004), şi volumul de eseuri El arte de la distorsión (2009). A tradus din operele lui John Hersey, John Dos Passos, Victor Hugo şi E.M. Forster şi este editorialist al cotidianului columbian El Espectador.

Colectia „Biblioteca Polirom” este coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu și numără în prezent peste 1.000 de titluri.


A apărut revista Timpul nr. 227/februarie 2018

Revista de cultură și politică TIMPUL vă aduce în atenție apariția numărului 227 din luna februarie 2018, care este disponibil în toată țara prin rețeaua de distribuție de presă Inmedio, rețelele de librării Humanitas, Cărturești, Librarium, Libris și Sedcom Libris, iar în format digital pe www.elefant.ro și pe www.adenium.ro. Urmăriți-ne pe www.revistatimpul.ro, precum și pe pagina de facebook a revistei.

A apărut numărul 227 al revistei de cultură și politică Timpul. Un amplu interviu cu jurnalistul și eseistul francez Thierry Wolton, autorul trilogiei Une Histoire Mondiale du Communisme  (realizat de Dan Pavel) este publicat sub titlul „Crimele comunismului sunt inerente ideologiei comuniste”. Tema specială a acestui număr se leagă de una dintre cele mai dinamice controverse ale perioadei postcomuniste („România, republică sau monarhie?”) și cuprinde articole semnate de Mihai Milca, Sorin Antohi, Maria Cernat, Dinu Zamfirescu, precum și un  megacomentariu-recenzie la volumul Dinastia de Stelian Tănase și Elena Vijulie. Directorul revistei Timpul (Dan Pavel) publică editorialul „Ce este «statul paralel»?”, iar redactorul-șef (Sabin Drăgulin) semnează cronica internă („Politica pasivă vs politica activă”). Cronica externă a Timpului se intitulează „Jocuri Olimpice, politică și fair-play.

Revista Timpul continuă să publice de-a lungul întregului an grupajul tematic „Centenar. Un secol de istorie națională și europeană, 1918-2018” (în acest număr semnează Cosmin Dima, Victor Rizescu și Cătălina Manea). Rubrica „România eternă” cuprinde texte semnate de Gabriel Andreescu („Cum a afectat teza «unirii» viitorul Republicii Moldova”) și Aurelia Peru-Bălan („Securizarea spațiului informațional din Republica Moldova într-un an electoral”). Într-un interviu acordat revistei Timpul, Raluca Știrbăț dezvăluie istoria redescoperirii unei compoziții de Constantin Silvestri.

Actorul Adrian Păduraru semnează rubrica lunară „Cred”; actualul număr conține poezii semnate de Ioana Scoruș și Teodor Corban. Maria Bilașevschi, Cristina Simion, Anastasia Stoiciu semnează cronicile de arte vizuale; Ioan Alexandru Tofan, cronica de poezie; Daniel Ungureanu, cronica de film, iar Dana Țabrea, cronica de teatru. Romeo Aurelian Ilie și Mihaela Toader scriu pe larg despre volumele semnate de Savastie Bașovoi (Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei) și Rosemary Sullivan (biografia fiicei lui Stalin, Svetlana Allilueva).

Revista Timpul este publicată de editura Adenium, al cărei CEO este Adriana Nazarciuc. În noua sa formulă de revistă de cultură și politică, Timpul este rezultatul unui efort colectiv, sub coordonarea lui Dan Pavel (director), Sabin Drăgulin (redactor șef), Adina Scultenicu (secretar general de redacție).


Stagiunea UNATC – program spectacole martie 2018

La UNATC, se află în plină desfășurare stagiunea de teatru cu spectacole în care actori sunt studenții de la secțiile Actorie (ciclul Licență) și Arta Actorului (ciclul Master) – Facultatea de Teatru.

Aproape zilnic, pe parcursul lunilor martie – mai, în sălile de spectacole ale universității, se joacă spectacole după texte din dramaturgia universală printre care: „Chicago” scenariul de Gelu Colceag adaptare după Fred Ebb și Bob Fosse, „Lecția” de Eugen Ionesco, „A fi sau a nu fi Hamlet” de Aldo Nicolaj, „Bădăranii” de Carlo Goldoni, „Ani de pribegie” de Aleksei Arbuzov, „Cântăreața cheală” de Eugen Ionesco, commedia dell’arte „Slugă la 5 stăpâni” scenariul de Mihai Gruia Sandu, „Acești îngeri triști” de D. R. Popescu, „Aniversarea” de Jeroen van den Berg, „Caii la fereastră” de Matei Vișniec, „One way”, adaptare după „O zi de vară” de Slawomir Mrozek, „Domnișoara Iulia” de August Strindberg. Vor urma pe parcursul stagiunii și spectacole de coregrafie și animație.

Stagiunea 2017-2018 a Artei actorului Master reușește să ofere atât studenților, cât și spectatorilor, o varietate consistentă din punct de vedere stilistic și tematic. Varietatea este generată de abordarea unor genuri diferite precum: musical, commedia dell arte, teatru absurd, expresionism. Toate acestea sevesc atât la perfecționarea mijloacelor masteranzilor, cât și la prezentarea unor spectacole energice, dinamice și chiar experimentale.” (Andreea Iacomiță, coordonator organizare spectacole Master)

Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” este unul dintre cei mai mari producători de spectacole din țară, numărând  peste 30 de producții pe an, cu un repertoriu foarte variat ce include: musical, teatru clasic, teatru contemporan, coregrafie, teatrul absurdului, teatru realist, etc. Până în acest moment, opt spectacole au avut premiera, dar până la finalul anului universitar numărul se va mări considerabil. Prima întâlnire cu publicul este un moment special în cariera oricărui artist. Este un prilej pentru a pune la încercare tot ce a învățat  și pentru a se perfecționa. Vă invităm să urmăriți viitoarele generații de artiști, să-i provocați și să-i încurajați.” (drd. Cosmin Pană, coordonator organizare spectacole Licență )

Programul lunar al spectacolelor este actualizat pe site-ul www.unatc.ro, la secțiunea Calendar Spectacole de teatru. Intrarea la toate spectacolele este gratuită.

Detalii despre spectacole, modalități de rezervare locuri și programul actualizat, aici: http://unatc.ro/evenimente/.

Calendarul lunii martie:

„Ani de pribegie” de Aleksei Arbuzov, ora 20:00, Sala Cinema – UNATC: 11 martie

„Bădăranii” de Carlo Goldoni, ora 20.00, Sala Cinema – UNATC: 13, 15, 16, 20, 22, 24, 25, 27 martie

„Cântăreața cheală” de Eugen Ionesco, ora 19:00, Platoul Ion Sava – UNATC: 17 și 22 martie

„Chicago” adaptare după Fred Ebb și Bob Fosse, ora 19:00, Sala Atelier – UNATC: 6, 10, 30, 31 martie

„Lecția” de Eugen Ionesco, ora 19:00, Sala Ileana Berlogea – UNATC: 7, 18, 24 martie

„Raptus” după o idee de Lynn Nottage, ora 19:00, Sala Atelier – UNATC: 12, 26 martie

commedia dell’arte „Slugă la 5 stăpâni”, ora 19:00, Sala Ileana Berlogea – UNATC: 16, 23, 25 martie


„Casa de la Marginea Nopții“ de Catherine Banner, Editura Humanitas Fiction – lansare de carte

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă miercuri, 7 martie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Casa de la Marginea Nopții de Catherine Banner,  bestseller internațional tradus în peste douăzeci de limbi, desemnat drept „una dintre cele mai bune cărți ale anului 2016“ de publicații prestigioase din Marea Britanie, Canada și SUA. Scriitoarea britanică Catherine Banner va participa prin Skype la acest eveniment. Vor prezenta cartea Ana Barton,scriitoare, Cristina Stănciulescu, jurnalistă și Laura Câlțea, blogger cultural, iar moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction. Seara se va încheia cu un microrecital de canțonete al studenților Dragan Najdoski (Macedonia), Cristina Fieraru, Cătălina Marina Barbu, Octavian Ene și Do Vu Lan Nhung (Vietnam) de la Universitatea Națională de Muzică București (prin amabilitatea prof.dr. Oana Sălișteanu).

Castellamare, o insulă imaginată în largul coastelor Siciliei, biciuită de sirocco și aflată sub protecția Sfintei Agata, suficient de îndepărtată de continent ca să fie uitată, dar nu îndeajuns încât să fie ocolită de freamătul și zbuciumul lumii. Inima insulei este Casa de la Marginea Nopții, un bar situat într-una dintre cele mai vechi clădiri de piatră, cu fațada acoperită de bougainvillea. Acesta este locul în care Amedeo Esposito, un copil abandonat din Florența ajuns medic, își găsește un cămin și mai ales dragostea, pentru a întemeia ceea ce a visat de când se știe: o familie. Cuprinzând aproape un secol de istorie, împletind mistere ale insulei și taine ale locuitorilor ei, încercări și sacrificii, Casa de la Marginea Nopții urmărește destinele membrilor familiei Esposito și ale celorlalți locuitori care trăiesc, iubesc și mor pe această insulă.
 

„Amintind de Casa spiritelor de Isabel Allende, romanul autoarei britanice Catherine Banner ne transportă într-o lume ancorată deopotrivă în mit și în realitate, o lume cu personaje de o stranietate încântătoare, cu o arhitectură amplă.“ Kirkus Reviews

„Cartea lui Catherine Banner este palpitantă, luxuriantă, combină istoriile de iubire, rivalitățile și speranțele unei familii într-o poveste splendidă. În scrisul lui Banner se regăsesc ecouri din Italo Calvino. Lectura Casei de la Marginea Nopții e ca o călătorie într-o lume fantastică în care timpul a stat în loc, și totuși schimbările se petrec într-o pace de neînchipuit.“Star Tribune

„O emoționantă istorie a patru generații dintr-o familie italiană. Acest roman dramatic, cu o scriitură elegantă, abundă în personaje interesante și în povești misterioase, pe care insularii le-au păstrat din tată în fiu.“ Booklist

Catherine Banner s-a născut la Cambridge în 1989 și a început să scrie proză la vârsta de paisprezece ani. A studiat literatura engleză la Fitzwilliam College, Cambridge, apoi a fost profesoară  în comitatul Durham. Mai întâi a publicat o trilogie pentru adolescenți, The Last Descendants, alcătuită din romanele: The Eyes of a King(2008), Voices in the Dark (2010) și The Heart at War (2015). Apărut în 2016, romanul Casa de la Maginea Nopții (The House at the Edge of Night; Humanitas Fiction, 2018) a devenit bestseller internațional și a fost tradus în douăzeci și două de limbi, în SUA figurând printre cele mai bune cărți ale anului în topurile alcătuite de Kirkus Reviews, NPR și Los Angeles Public Library. Catherine Banner este membră a PEN Writers’ Circle. De asemenea, este consultant pentru Project VOICE, o organizație non-profit de creative writing al cărei scop constă în încurjarea lucrătorilor umanitari din întreaga lume să-și spună poveștile, fiecare în propria limbă. În prezent locuiește împreună cu soțul ei la Torino.

Romanul Casa de la Marginea Nopții de Catherine Banner este recomandat de Blogul unei cititoare de cursă lungă și Radio România Cultural. Accesul la eveniment este gratuit și se face pe baza unei rezervări prealabile prin eventbook.

Articole similare

Filmul „Bună! Ce faci?”, inspirat de una dintre cele mai „năstruşnice” ştiri din 2005

Jovi Ene

Câteva știri din lumea culturală românească (29 octombrie – 4 noiembrie 2018)

Jovi Ene

Concurs: Câștigă trei cărți ”Poveste pentru timpul prezent”, de Ruth Ozeki – ÎNCHEIAT!

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult