Recomandat Sex in literatura

Sex în literatură (28): Bogdan Costin și dependența de sex la bărbați

Cum sa faci primul milionÎncă nu am scris despre cartea lui Bogdan Costin, ”Cum să faci primul milion”, pe blog, dar o voi face cât de curând. Despre ea, am vorbit însă pe larg în interviul găzduit pe Filme-cărți.ro la începutul anului. O carte curajoasă, care mi-a plăcut mult, o surpriză pentru mine.

Eroul nostru din carte este, printre altele, dependent de sex. Iată deci cum își descrie această dependență:

”Da, se poate zice că sunt dependent de sex. Ca orice bărbat, de altfel. Din câte înțeleg, e ceva pur fiziologic, bărbații secretă zilnic hormoni și asta îi face să fie excitați tot timpul. Femeia face asta doar o dată pe lună, deci nu se omoară după sex. În consecință, căsătoria e mega țeapă din start și totuși bărbații continuă să greșească, după mii de ani de evoluție și cunoaștere a acestui fapt științific. Pe finalul relației noastre, eu și Diana făceam sex o dată la trei luni. Trist, dar inevitabil.

Eu am nevoie zilnic de sex și, din fericire, fizicul atrăgător și absența Dianei din patul meu mă ajută să îmi îndeplinesc această nevoie. Pe vremea când nu îmi obțineam doza, făceam o labă, ce mare lucru? Oricum, dacă mă gândesc bine, eu văd și sexul tot ca pe o masturbare, doar că în loc de mână folosesc o femeie. Mă implic la fel de mult.

În primul an de facultate, stăteam într-un cămin studențesc cu încă patru băieți în cameră, la etajul opt. vara obișnuiam să aruncăm cu pungi de apă în fetele care treaceau pe aleea de sub fereastra noastră. Odată, într-o sesiune, am aruncat o pungă plină cu spermă. O săptămână am colectat toți lichidul în punga lăsată la baie. De la fiecare după nevoi. A fost ca o întrecere din aceea comunistă, în care fiecare voia să-și depășească norma. Îmi amintesc că am prestat de minimum cinci ori pe zi. În cele din urmă s-a strâns o jumătate de pungă de un leu pe care am aruncat-o, nu eu, noi, peste două fete care treceau vesele și inocente, în rochițele lor vaporoase, în drum spre cantină. Nu le-am nimerit, au avut noroc. Mi-am amintit faza doar pentru că mi se pare că arată destul de precis cam de ce sunt băieții în stare atunci când e vorba de satisfacerea nevoilor ochiosului din dotare.

Sexul meu e un vulcan perpetuu, e un reactor nuclear imposibil de stins. Iar căsnicia nu e bună pentru asta, devine un mediu toxic. Nu s-a inventat soția care să-mi ostoiască mie pornirea de nestăpânit din vintre. Și cred că e valabil pentru toții bărbații.

(Cum să faci primul milion”, de Bogdan Costin, Editura Cartea Românească, București, 2013, pag. 127-128. Sublinierile ne aparțin)

Articole similare

Sex în literatură (14): Siri Hustvedt și beneficiile masajului

Jovi Ene

Sex în literatură (23): Marin Mălaicu-Hondrari și ”nimfomana”

Jovi Ene

Sex în literatură (29): Bogdan Costin sau ”cum tehnologia dăunează sexului?”

Jovi Ene

7 comments

roberts 9 februarie 2014 at 12:06

asa-i toata cartea? ce legatura are cu primul milion?:)

Reply
Jovi 9 februarie 2014 at 13:54

Nu, nu-i așa toată cartea. E doar un citat. Așa cum facem cu toate cărțile, unde găsim ”sex în literatură” îl publicăm în această rubrică.
Despre carte (foarte bună!) voi scrie, sper, săptămâna viitoare. Iar câteva informații poți citi din interviul nostru cu autorul: https://filme-carti.ro/slide/bogdan-costin-interviu-in-exclusivitate-pentru-filme-carti-ro-39622/

Reply
codrut 10 februarie 2014 at 18:45

Nu stiu daca nu cumva aceasta rubrica este cea mai buna de pe filme-carti.ro…

Reply
Jovi 14 februarie 2014 at 19:52

După numărul de cititori, nu e 🙂

Reply
Laura 14 februarie 2014 at 17:21

O experienţă personală, de Kenzaburō Ōe 1964
Editura Rao, 2004
Kenzaburō Ōe, laureat cu premiul Nobel 1994

“- Ştii, Bird, de fiecare dată când încerci să mă convingi să mă culc cu tine, eşti într-un hal fără de hal, spuse Himiko oftând. Iar atât de puţin de atrăgător ca acum nu te-am mai văzut niciodată.
Bird tăcea cu încăpăţânare.
– Dar o să mă culc cu tine şi aşa. Oricum, nu prea mi-a păsat prea mult de moralitate de când s-a sinucis soţul meu şi, oricum, chiar dacă ai de gând să-mi faci cele mai scârboase chestii, ştiu că o să descopăr ceva genuine în orice facem.
Genuine – autentic, adevărat, real, pur, natural, sincer, onest – profesorul de engleză de la şcoala pregătitoare ordona în minte traducerile posibile.”Dar în starea în care sunt, nici unul dintre cuvintele astea nu mi se potriveşte”, gândi Bird.
– Eu mă duc să mă spăl puţin, bagă-te tu întâi în pat.
Încet, Bird îşi scoase hainele murdare de transpiraţie şi se întinse pe spate pe pătura roasă. Cu capul sprijinit în mâini, îşi privi începutul de burtă şi penisul albicios şi insuficient de erect. Himiko lăsase uşa deschisă la baie şi acum, aşezată pe toaletă şi aplecată pe spate, îşi desfăcu coapsele şi îşi stropi vaginul cu apă dintr-o carafă pe care o ţinea în mână. Bird o privi o vreme din pat şi îşi imagină că era şi ăsta un obicei deprins în urma relaţiilor sexuale cu tot soiul de necunoscuţi, iar apoi continuă să se uite în tăcere la burta şi la penisul lui, aşteptând.
– Bird… îl strigă Himiko în timp ce se ştergea cu un prosop mare – se stropise cu apă până pe piept. Azi e cam mare pericolul de sarcină. Ai venit pregătit?
– Nu, nu sunt pregătit.
Bird simţi cum îl ardeau spinii de foc ai cuvântului „sarcină” şi scoase un mormăit gros şi îndurerat. Spinii îşi croiseră deja drum până la organele interne şi ardeau acum înăuntru.
– Păi atunci trebuie să găsim ceva, spuse Himiko, după care puse carafa pe podea cu un zgomot sec ca de revolver şi reveni lângă Bird frecându-şi trupul cu prosopul. Jenat, Bird îşi ascunse cu o mână penisul scofâlcit.
– S-a terminat dintr-o dată, Himiko, spuse. Nu mai sunt bun de nimic.
Respirând puternic şi sănătos, Himiko privi în jos către Bird continuând să se şteargă pe braţe şi pe piept, între sâni. Părea că încearcă să ghicească sensul ascuns al cuvintelor lui. Parfumul trupului ei îi provocă lui Bird un şir de amintiri violente de pe vremea studenţiei şi îşi ţinu răsuflarea: mirosea a piele pârjolindu-se în soare. Himiko ridică nasul ca un pui de spaniel şi apoi râse scurt şi sec, făcându-l pe Bird să se înroşească.
– Aşa crezi tu, spuse nepăsătoare şi, aruncând prosopul la picioare, se întinse peste Bird ca să îi acopere trupul cu al ei, cu sânii mici ieşiţi în afară ca nişte colţi. Ca un copil, Bird nu reuşi să îşi stpânească instinctul de autoconservare şi, cu o mână încă acoperindu-şi penisul, îşi înfipse celălalt braţ în stomacul ei. I se făcu pielea ca de găină când îi simţi mâna intrând în carnea ei moale.
– S-a terminat fiindcă ai strigat tu „sarcină” pe aici, se justifică grăbit.
– Ba n-am strigat, rspunse Himiko indignată.
– M-a lovit chiar în moalele capului. Ӑsta e un cuvânt pe care chiar nu-l suport acum.(…)

(…)Himiko se întinse cu faţa în jos în spaţiul îngust de lângă Bird care, încercând să se facă şi mai mic pe patul ce se legăna deja ca un hamac sub surplusul de greutate, îi asculta înspăimântat respiraţia uşoară în urechea lui. Ştia că, dacă începuse să simtă dorinţa, trebuia să facă ceva pentru ea. Dar nu putea sub nici o formă să-şi vâre penisul fragil ca un pui de cârtiţă în tunelul închis şi întunecat de dincolo de nenumăratele pliuri umede. Lobul urechii ei se freca uşor de tâmpla lui şi, deşi zăcea în tăcere, trupul îi vibra muşcat parcă de cohorte întregi de tăuni de dorinţă. Bird se gândi să încerce să o satisfacă mai întâi cu degetele, apoi cu buzele, apoi cu limba, dar ea îi spusese deja în seara trecută că toate astea o oripilau la fel de mult ca masturbarea. Dacă ar fi adus din nou vorba şi ar fi fost refuzat în aceiaşi termeni, ar fi însemnat să nu arate decât dispreţ şi cruzime unul faţă de celălalt. Îi trecu apoi prin cap că s-ar putea face ceva dacă Himiko ar avea înclinaţii sadice – era gata să încerce orice, atâta vreme cât evita gaura din care ţâşnise calamitatea. Putea să îl lovească, să îl plesnească, să îl calce în picioare, n-ar fi ezitat nici măcar să-i bea urina. Pentru prima oară în viaţă, Bird îl descoperi pe masochistul din el şi, cum asta se întâmpla după ce se scufundase deja într-o mlaştină nesfârşită de ruşine, se simţea oarecum atras de aceste umilinţe noi şi neînsemnate. Se gândi că doar aşa putea cineva începe să aibă înclinaţii masochiste, de fapt chiar şi el, de ce să nu recunoască. Nu peste multă vreme, ca masochist la patruzeci de ani, ar putea să-şi aducă aminte de ziua aceasta ca de aniversarea covertirii sale la cult. Rămase cu ideea fixă că pervertirea asta depindea doar de el şi de nimic altceva.(…)

(…) – Crezi că ţi-ar mai fi frică de un trup de femeie dacă nu ar avea vagin şi uter?
Ezitând o clipă, Bird spuse înroşindu-se:
– Nu contează prea mult, dar, mă rog, sânii…
– Adică n-ar trebui să-ţi fie frică dacă te-ai apropia de mine pe la spate.
– Păi…
– Bird! reteză scurt Himiko. Mi s-a părut întotdeauna că tu eşti tipul de bărbat pe care cei tineri au tendinţa să-l idolatrizeze – nu te-ai culcat niciodată cu vreunul din băieţii ăştia tineri?
Bird se simţi paralizat când realiză că planul pe care îl sugerase Himiko era de-ajuns pentru a-l face să treacă peste propriile reţineri morale şi sexuale. „Nu contează cum o să fie pentru mine, pentru Himiko probabil o să fie dureros, o să-i rănesc trupul, o să sângereze şi, probabil, o să ne mânjim amândoi”, gândi el eliberat o secundă de preocuparea exclusivă pentru sine. Dintr-o dată , simţi cum din dezgustul încolcit ca o funie în el creştea din nou dorinţa.
– Nu te-ai simţi umilită după aceea? şopti Bird într-o ultimă încercare de a se împotrivi, cu o voce tremurând de dorinţă.
– Nu m-am simţit umilită nici mcar în noaptea aceea de iarnă, în depozitul de cherestea, când m-am murdărit toată de sânge, de noroi şi de talaş.
– Dar tu o să simţi vreo plcere?
– Deocamdată vreau doar să fac ceva pentru tine, Bird, spuse Himiko şi adugă apoi cu o blândeţe nesfârşită, vrând parcă să-l asigure că nu are de ce să se simtă stânjenit: şi pe urmă, cum ţi-am spus deja, ştiu să găsesc ceva genuine în orice partidă de sex pe care ţi-ai putea-o imagina.
Bird se cufundă în tăcere. Nemişcat pe pat, o urmări cu privirea pe Himiko care alese ceva din puzderia de borcănaşe de pe măsuţa ei de toaletă şi se duse apoi la baie, unde scoase dintr-un sertar un prosop mare, curat. Se simţi aproape sufocat de valurile de anxietate care se ridicau încet în el şi, brusc, se ridică în capul oaselor, ridică sticla de whisky care se rostogolise lângă pat şi trase o duşcă. Îşi aduse aminte cum, în staţia de autobuz, ars de soarele amiezii, şi dorise sexul cel mai malefic cu putinţă. Şi acum avea să se întâmple. Înghiţi încă o gură bună de whisky şi se prăbuşi înapoi pe pat. Penisul îi era acum ascuţit şi tare, pulsând fierbinte. Întorcându-se de la baie, Himiko îi evită privirea, cu o expresie grea şi întunecată pe chip. Întrebându-se dacă nu cumva era şi ea în mrejele unei dorinţe fantastice, Bird simţi cu satisfacţie un zâmbet apărându-i pe buze. „Am trecut deja de zidul cel mai înalt, de-acum ar trebui să pot depăşi toate obstacolele de ruşine, ca un alergător într-o cursă fără limită de timp”.
– Bird, nu ai de ce să fii neliniştit, spuse Himiko percepând altfel încordarea lui. Se prea poate ca, de fapt, să fie o nimica toată.
…La început, a fost foarte atent faţă de Himiko. Însă pe măsură ce eşecurile veneau unul după altul, începu să aibă senzaţia că e batjocorit de micile zgomote ridicole şi de mirosul ciudat, iar iritarea lui crescândă îl făcu să nu simtă nimic altceva decât o concentrare egoistă asupra lui însuşi. În scurtă vreme, uitase de Himiko, iar în clipa când ştiu că se apropie de punctul culminant, a fost cuprins de o fervoare disperată. Frânturi de gânduri îi sfâşiau creierul ca nişte obuze strlucitoare: „Urăsc sânii lăsaţi şi sexul vulgar al animalelor, vreau orgasm în singurătate, numai pentru mine, nu te uita în ochii femeii care îţi priveşte chipul”. Era preludiul orgasmului. Să te preocupe orgasmul unei femei şi răspunderea care vine după ce ea rămâne însărcinată, în timp ce faci sex cu ea, înseamnă să te lupţi cu propriul corp în micare, să-i pui cătuşe. În capul înfierbântat, Bird scoase un urlet ca de luptă: „O fac acum cu o femeie în modul cel mai josnic cu putinţă! Sunt capabil de tot ce-i mai murdar şi mai mârşav, sunt ruşinea însăşi, corpul fierbinte pe care penisul meu îl sfârtecă acum sunt chiar eu.” Căzu apoi pradă unui orgasm atât de intens, încât i se întunecă privirea.
Trupul lui Bird se convulsiona de plăcere şi fiecare convulsie provoca un strigăt agonizant din partea lui Himiko, pe care Bird îl auzea doar pe jumtate contient. Brusc, de parcă s-ar fi acumulat în el prea mult ură, o muşcă de gât, către umeri. Himiko ţipă din nou şi, deschizând ochii, Bird văzu un firicel de sânge scurgându-i-se pe lângă ureche pe obraz. Scoase încă un geamăt.
Abia după ce orgasmul se stinse, Bird îşi dădu seama de grozăvia pe care o făcuse şi împietri. Se întrebă dacă după o copulare atât de inumană vor mai putea avea o relaţie cât de cât umană. Prăbuşit pe burtă ca un bolovan, gâfâind, îşi dorea să dispară pur şi simplu. Dar Himiko îi şopti în ureche cu o voce blândă şi plină de tihna vieiţi de zi cu zi.:
– Nu te atinge şi hai la baie, o să am eu grijă de tine.
Uimit, Bird se simţi salvat şi eliberat. Himiko se purta cu el de parcă ar fi fost un invalid paralizat, în timp ce el privea în gol cu o faţă absentă. Simţi cum surpriza îl învăluie şi se cuibăreşte apoi în el. Era evident că încăpuse pe mâna unei experte a sexului. Oare cum parcursese prietena lui lungul drum de la acea noapte de iarnă? Bird răsplăti grija lui Himiko faţă de el spălându-i cu dezinfectant, neîndemnatic ca un copil timid, rănile pe care chiar dinţii lui le făcuseră pe umerii ei. Fu uşurat când văzu culoarea revenindu-i în obraji şi pe pleoape.”(…) Pag. 95-102

„Era gol puşcă, fără apărare, ca un copil, şi în plus cineva se cuibărise în somn lângă el. Să fie soţia lui? Să doarmă iar gol alături de soţia lui, fără să-i fi spus secretul despre copilul grotesc pe care tocmai îl născuse? Nu, nu se poate! Ezitând, Bird întinse o mână şi atinse capul femeii goale. Pe când îşi cobora palma de pe umerii ei către piept (trupul era mare, generos, moale ca un trup de animal, cu totul diferit de cel al soţiei lui), femeia se încolăci în jurul lui încet, dar sigur. Brusc, îşi dădu seama cine era şi, aşa cum o descoperise pe Himiko, descoperi şi dorinţa, o dorinţă care nu mai condamna atributele feminităţii. Neluând în seamă durerea din umeri şi din mâini, o îmbrăţişă cu putere pe Himiko, asemenea unui urs care îşi strânge dumanul între labe. Încă adormit, trupul ei era mare şi greu. O strânse încet către el până îi simţi pieptul şi burta lipite de ale lui, iar capul îi era uşor aplecat spre spate, în dreptul umerilor lui. Bird îi privi chipul îndreptat în sus, conturat alb în întuneric, şi care părea foarte tânăr. Himiko se trezi brusc, zâmbi şi, cu o uşoară mişcare a capului, îl sărută cu buzele fierbinţi şi uscate. Fără să-şi schimbe poziţia corpurilor, începură să facă sex încet.
– Bird, poţi să te ţii până termin eu? întrebă Himiko cu o voce încă adormită.
Din moment ce voia acum să simtă şi ea plăcere, probabil că se pregătise împotriva pericolului unei sarcini.
– Bineînţeles că pot, răspunse Bird, viril, încordat, ca un marinar care tocmai fusese anunţat că vine o furtună. Se mişca atent, hotărât să-şi controleze corpul, sperând parcă să se revanşeze pentru prestaţia jalnică din depozitul de cherestea.
– Bird! ţipă Himiko scurt, cu o voce care se potrivea cu chipul ei de copil înălţându-se în întuneric.
Asemenea unui soldat care îşi însoţete un camarad la o luptă personală, Bird aştepta stoic ca Himiko să găsească în împreunarea lor acel ceva genuine după care tânjea. Multă vreme după orgasm, Himiko tremură din tot corpul. Apoi, feminină până în măduva oaselor, deveni fragilă, neajutorată, moale, şi în cele din urmă adormi adânc cu un lung oftat înăbuşit, ca de pui de animal sălbatic abia hrănit. Bird se simţea ca un cocoş veghind asupra unei găini. Simţind mirosul sănătos de sudoare care emana din capul ei ascuns pe jumtate sub pieptul lui, stătea nemişcat, sprijinit în coate ca să nu o strivească. Avea în continuare o erecţie formidabilă, dar nu voia să întrerupă somnul lui Himiko. Scăpase de blestemul feminităţii, care îi intoxicase creierul cu câteva ore înainte, iar acum putea s-o accepte pe Himiko pe deplin, deşi era mai feminină acum ca oricând. Partenera lui simţea asta şi dormea adânc, dar când Bird încercă să se retragă de lângă ea, penisul îi fu apucat de o mână caldă şi blândă. În somn, Himiko încerca să-l oprească lângă ea. Bird gustă o satisfacţie sexuală potolită, dar deplină. Zmbi fericit şi adormi(…)”(Pag. 105-106)

„Târziu în noapte, în poziţii perverse care limitau atingerea corpurilor, Bird şi Himiko făcură sex în întunericul umed vreme de o oră încheiată. Ca animalele, rămăseseră tăcuţi până la sfârşit. Himiko se prăbuşise de nenumrate ori în orgasm, la început la intervale scurte şi apoi după pauze din ce în ce mai prelungi. De fiecare dată, Bird îşi aminti de senzaţia de a lansa un aeromodel seara, pe terenul de joacă de la şcoala lui primară. Himiko se învârtea în jurul axei trupului lui în cercuri tot mai largi, tremurând şi gemând pe cerul orgasmului ei ca un aeromodel chinuindu-se sub povara unui motor prea mare. Apoi, cobora din nou pe terenul de aterizare unde aştepta Bird şi perioada de repetiţie mută şi încăpăţânată reîncepea. Pentru ei, sexul era deja înrădăcinat într-o senzaţie de linişte şi de rutină zilnică, iar Bird se simţea de parcă s-ar fi culcat cu acea femeie de cel puţin o sută de ani. Organele ei genitale erau acum simple şi sigure şi în ele nu se mai ascundeau nici măcar mugurii celor mai neîntemeiate temeri. Vaginul lui Himiko nu mai era oarecum un lucru insondabil, ci simplitatea întruchipată, un buzunar dintr-o răşină sintetică şi uşoară din care nu avea cum să apară vreo stafie care să-l bântuie pe Bird. Se simţea profund împăcat, pentru că Himiko limitase explicit şi fără ezitare obiectul relaţiilor sexuale dintre ei la plăcere. Îşi aducea aminte cum era cu soţia lui, timiditatea amândurora şi senzaţia apăsătoare de pericol. Chiar şi acum, dup ani buni de căsătorie, se înfundau în aceleaşi smârcuri psihologice de fiecare dată când făceau dragoste. Braţele lungi şi neîndemnatice ale lui Bird încercau să apuce trupul soţiei lui, obosit şi rigid din pricina luptei cu repulsia şi, invariabil, ea rămânea cu impresia că el încerca să o lovească, iar atunci, furioasă, se zbârlea la Bird şi dădea şi ea să lovească. Până la urmă, alternativele erau totdeauna aceleaşi: Bird fie se ciondănea cu soţia lui, retrăgându-şi trupul de lângă al ei şi continuând până târziu în noapte meciul acela care făcea să strălucescă, excitate, coarnele dorinţei, fie termina grăbit şi agitat, cu senzaţia că primeşte ceva de pomană. Îşi pusese toate speranţele legate de o revoluţie în viaţa lor sexuală în naşterea copilului şi în ceea ce avea să vină după aceea…
Cum Himiko, zburând întruna pe cerurile personale, strângea penisul lui Bird ca o mână care mulge, el ar fi putut să găsească în orgasmul ei cel mai intens momentul potrivit pentru propriul orgasm, dar teama de noaptea lungă ce ar fi urmat după copulaţie îl trăgea întruna înapoi. Amorţit, visa la somnul cel mai dulce, în care să cadă la jumtatea drumului pe panta uşoară către orgasm.
Dar Himiko zbura în continuare, coborând uşor către pământ şi ţâşnind iar spre cer ca într-un dans, asemenea unui zmeu prins într-un curent ascendent.(…)
(…)Patul, un bârlog sigur. Bird continuă să tremure în tăcere. Apoi, ca şi cum ar fi încercat să pătrundă mai adânc în bârlog, încercă să o penetreze pe Himiko. Repezit şi cu o erecţie doar parţială, dădu greş de câteva ori, dar apoi degetele lui Himiko îl îndrumară, indicându-i locul. Agitaţia lui o făcu repede pe Himiko să aibă mişcarea frenetică a partenerilor care ajung la orgasm în acelai timp, dar Bird se retrase brusc şi se goli energic într-o masturbare solitară. Resimţind bubuiturile din coşul pieptului ca pe o durere, Bird se prăbuşi lângă Himiko gândindu-se, fără să ştie prea bine de ce, că într-o bună zi avea să moară de un atac de cord.” Pag. 151-154

Dragostea Florii-de Bujor, de Lisa See 2007
Editura Rao 2011
Fantoma Florii-de Bujor, logodnica moartă a lui Wu Ren, pe care ea îl consideră soţul ei de drept, acum căsătorit cu tânăra Tan Ze:
„La început nu ştiam ce să fac, iar Ze mi se împotrivea de multe ori. Însă eram mult mai puternică, iar ea nu avea altă alternativă decât să mă asculte. Să-l satisfacă pe Ren era deja altă poveste. Învăţasem prin încercare şi eşec, prin încercare şi reuşită. Am început să-i urmăresc semnele şi să reacţionez la şoaptele sale, la tremurul ei interior şi la mişcările subtile ale trupului ei ca să pot ajunge mai bine la el. Îi direcţionam degetele lui Ze de-a lungul muşchilor lui. O obligam să-şi folosească sânii ca să-i mângâie pielea, buzele, limba. O făceam să-şi folosească umezeala gurii ca să-i tortureze sfârcurile, burta şi acea parte de jos. În sfârşit înţelegeam ce voise Tang Xianzu să spună când scrisese că Liniang cântă la fluier. Cât despre acea zonă întunecată şi umedă din Ze pe care Ren o dorea mai presus de orice, mă asiguram că e pregtită şi disponibilă pentru el în orice clipă ar fi dorit.(…)
(…)Ajunsesem să cred că dragostea adevărată înseamnă dragostea fizică. Îmi plăcea să-l fac pe soţul meu să sufere de durerea dorinţei. Ore întregi mă gândeam la metode noi prin care să prelungesc acea agonie. Îi foloseam trupul lui Ze fără nici un regret, remuşcare sau vină. O determinam să facă ceea ce trebuia să facă în calitate de soţie, apoi urmăream, – zâmbind, râznd, iubind cu tot spiritul meu – cum soţul meu îşi găseşte eliberarea în mâinile ei, în gura ei sau în peştera ei ascunsă. Deja aflasem că cea mai mare dorinţă a soţului meu era să ţină în mâini picioarele legate ale lui Ze, învelite în papuci de mătase roşie brodată, apreciind delicateţea şi parfumul lor, durerea prin care trecuse ea ca să-i ofere acea plăcere. Când am văzut că Ren putea să facă chiar mai mult cu ele, am împiedicat-o să-l refuze. Având-o pe Ze drept emisar, am descoperit dragostea sexuală.
Nu mă deranja că ea nu simţea nimic sau că nu ştiam ce gândea. Chiar şi când era obosită, când îi era teamă sau când se simţea stânjenită, o îmboldeam şi o foloseam. Carnea lui Ze era întotdeauna pregătită pentru ca Ren să o guste, să o mângâie, să o chinuiască, să o ciupească, să o sărute şi să o penetreze.”
(…) Aşa a devenit Tan Ze o soţie-soră pentru mine. O aşteptam în fiecare noapte, încolăcită pe grinzi, să vină în dormitor. În fiecare noapte alunecam din locul acela înalt până în patul nupţial ca să-i ghidez şoldurile, să-i arcuiesc spatele şi să o ajut să se deschidă pentru soţul nostru. Mă bucuram de fiecare geamăt care-i ieşea de pe buze. Îmi plăcea să o chinui la fel de mult cum îmi plăcea să-l chinui pe el. Când se împotrivea, tot ce trebuia să fac era să întind mâna, să ating o porţiune de piele descoperită şi să fac ca o căldură să-i pătrundă în corp, până nu mai era altceva decât un pachet de senzaţii, până când părul ei se răvăşea, iar pieptenii şi podoabele ei cădeau pe pat, până când venea momentul ei de topire dulce şi ploaie.
Fervoarea bruscă a lui Ze l-a adus pe soţul nostru înapoi acasă din bordeluri. A ajuns să-şi iubească soţia de pe pământ. Pentru fiecare clipă de plăcere pe care i-o aducea ea – şi erau multe, pentru că mă gândeam la metode noi şi diverse care să-l satisfacă – el o provoca imiediat înapoi cu ingeniozitatea lui. Trupul lui Ze avea multe locuri care aşteptau să fie explorate, însă el le-a găsit pe toate. Nu se împotrivea pentru că nu o lăsam eu. Când părăsea camera nu mai auzeam plângeri, critici sau cuvinte furioase în complex. Pasiunile lui au devenit pasiunile
ei.” Pag. 195-200

Reply
Jovi 14 februarie 2014 at 19:52

Superbe pasaje, Laura.
Ne permiti să le preluam pentru rubricile viitoare, care vor avea o mai mare vizibilitate?
Desigur, vom mentiona numele tau 🙂

Reply
Laura 16 februarie 2014 at 21:06

Sigur ca da, placerea va fi de partea mea.

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult