Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefila (10 – 16 septembrie 2012)

-Alice Kanterian de la Observator Cultural s-a intors destul de multumita de la Festivalul de la Venetia: ‘Nostalgicii erei Marco Mueller evocă timpurile unui festival de mare bogăţie şi eleganţă. Într-adevăr, parfumul de glamour, covorul roşu, starurile şi aclamaţiile, recepţiile extravagante (de neuitat, chiar dacă, eventual, nu este corect politic, de menţionat recepţia sponzorizată de Gaddafi Junior). Şi chiar leii care, odinioară, flancau mîndri intrările la palazzo del cinema, parcă s-au retras în tufişuri, aşteptînd ce va aduce ziua de mîine. .. Optimistii afirmă că e nevoie de un răgaz, trebuie dată o şansă noului căpitan/director să se afirme, dar, de fapt, Alberto Barbera nu este un necunoscut la Veneţia, îşi are fidelii lui, el a fost căpitanul vaporului cu ani în urmă, dar a picat cînd Berlusconi a venit la putere. Şi a revenit după ce Berlusconi a picat. Calitatea selecţiei a fost indubitabilă, cu nume ca Brian de Palma sau Robert Redford, acesta din urmă pentru prima oară la Veneţia! Numele concurenţilor la Leul de Aur, ediţia 69, au fost dintre cele mai serioase. ‘

-Irina Nistor de la liternet.ro a vazut versiune 3D al lui Ice Age 4 – Continental Drift: ‘Noul episod, mult aşteptat pe căldurile exasperante ale acestei veri fierbinţi şi la propriu, şi la figurat, Ice Age 4: Continental Drift este primit cu entuziasm şi lansat spectaculos la AFI Cotroceni, unde împreună cu Casa Distribuitoare, Odeon, am avut ocazia să vedem cum poate fi sculptată ghinda obsedatei veveriţe, de la care începe noua aventură, să mâncăm îngheţată pe băţ colorată şi “fructată” pe săturate, să închiriem patine de superfiţe, ca să nu mai pun la socoteală că putem să vedem genericul senzaţional, din aisberguri locale, aflat chiar în holul cinematografului. Continente se rup şi o parte din familia de animale foarte amestecate pluteşte în derivă pe o banchiză.’

-Tot aici Razvan Sadean discuta despre Cafe de Flore al canadianului Jean Marc Vallee: ‘Filmul lui Jean-Marc Vallée face abuz de câteva clişee simbolistice mult prea uşor recognoscibile, iar cheia prin care rezolvă şi dezvăluie povestea filmului poate fi uşor atacabilă, şi chiar a fost aspru taxată de către critică. Cu toate acestea, chiar dacă filmul nu este un regal cinematografic, Café de Flore este într-atât de emoţionant, ajutat şi de melodiile meticulos alese de pe coloana sonoră şi de prezenţa suprinzător de plăcută a Vanessei Paradise, încât este greu de crezut că la sfârşitul celor 120 de minute de peliculă ar putea lăsa pe cineva rece, indiferent.’

-O contra-recomandare vehementa primim de la Movie Zone pentru Piranha 3DD: ‘Ce am vazut eu din toate promisiunile a fost o dubla prostie dublata de-o dubla lipsa de idei decente unde nudul ajunge ca atractie pentru un public ce plateste asemenea stupizenii (nu de alta cu bilete moca). Pot sa-l consider ca a fost pe de parte cea mai proasta experienta la cinema, cu prea mult zel de-a arata tot ce inseamna praf in ochi si furt pe fata a celor care au asteptat un fel de parodie cu atatia actori pe metrul patrat…alte cuvinte nu gasesc la adresa acestei tentative de film si va recomand cu draga inima sa nu-l vizionati numai daca vreti sa fiti oripilati de prostia umana transpusa cinematografic…’

-In asteptarea ocaziei de a vedea ‘To Rome with Love’ tot citesc cronici despre el. Iata ce scrie Adina de ‘La buticul cu filme si carti’: ‘La Roma cu dragostea ca sa traduc mot a mot (sau în altă formă, ceva mai epistolară: Romei, cu dragoste) pare sa explice ce s-a vrut prin acest turism, Woody plimbă dragostea ca pe un eter prin orașele care ii sunt dragi (sau acolo unde a obtinut finanțare) și o toarnă în vasul urbei respective, ca un Cupidon ramolit al orașelor și pentru că mâinile nu îi mai sunt atât de tinere, săgețile lui zboară mai haotic ca alte dăți de unde si aciditatea comicului de situație. Filmul este unul moale, cald, sonor ca si rotunjumile limbii italiene, așezat ca și orașul căruia i se închină, un film enjoyant și m-as feri să îl compar cu altele din filmografia sa așa cum nu poți compara realmente un oraș cu altul. Merită văzut deoarece nu stiu câte ocazii vom mai avea sa il revedem pe Woody jucând..u-se pe sine.’

Articole similare

Un road movie foarte special: Lillian (2019)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literara (24 – 30 decembrie 2012)

Dan Romascanu

Prin blogosfera cinefila (19 – 25 noiembrie 2012)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult