Concerte memorabile Recomandat

Concert: Kaas a cântat Piaf şi la Cluj

Kaas_chante_Piaf24 iunie 2013, ora 20:30

Sala Sporturilor „Horia Demian”

Biletele şedeau frumuşel într-o mapă de vreo câteva luni bune.

Le-am luat în avans, aşa, ca nişte oameni prevăzători, pentru că, personal, nu doream să ratez o şansă (poate) unică în viaţă: cea de a vedea în direct, „în carne şi oase”, cum se spunea cândva, o mare doamnă a scenei internaţionale; o stea a chanson-ului – o Patricia Kaas îndelung adorată şi pomenită de generaţia antepusă şi nu doar.

Concertul, conceput în stil piano bar şi înţesat de un sentimentalism aparte, este un omagiu adus celei care a fost Edith Piaf şi interpretărilor sale inegalabile. El face parte din turneul mondial „Kaas chante piaf” – 2013 şi, în România, a mai poposit şi la Bucureşi sau Iaşi.

La Cluj, Patricia Kaas a avut parte de un public numeros şi extrem de receptiv, care nu doar că a aclamat-o, aplaudat-o şi admirat-o din tot sufletul, ci s-a şi implicat activ în spectacol. Fireşte, nu s-ar fi întâmplat fără îndemnul cântăreţei, care a orchestrat un adevărat „duet” de voci feminine şi masculine pentru a-şi acompania una dintre piese. Am remarcat, printre spectatori, persoane de toate vârstele; tinere mame cu copii; femei însărcinate, însoţite cu atenţie de soţi grijulii; în sfârşit, doamne pline de demnitate şi decenţă, care, cu siguranţă, au fredonat cu aceeaşi ardoare, cândva, refrenele binecunoscute.

1

Spectacolul a definit, din punctul meu de vedere, conceptul de regal. Nu un regal actoricesc, de data aceasta, ci unui muzical: un regal de piese consacrate, într-atât fredonate încât versurile lor ţi se aşează singure pe buze – dar şi o prezenţă imagistică deosebită. Vizualul Patriciei Kaas este construit pe baza efortului său şi al micii sale formaţii. Este incredibil ce pot realiza un pian, un acordeon şi o vioară când însoţesc o voce şi o prezenţă scenică atât de speciale; eu am rămas, recunosc, mai mult decât plăcut impresionată.

2

Patricia Kaas a schimbat câteva oufit-uri, fiecare mai mult decât adecvat pieselor interpretate. Decorurile, simple, dar bine alese, şi mişcările dansatorului care apărea, fugitiv, pe scenă, au creat, alături de jocurile inspirate de lumini, o atmosferă foarte apropiată de cea care trebuie să fie dăinuit pe vremea faimoasei La Mome. Apogeul, după piese precum Padam, padam; Milord; T’es beau tu sais; La foule sau – cum altfel? – La vie en rose, s-a petrecut în final, după bis, când Patricia Kaas şi-a făcut apariţia într-o rochie impunătoare, şi totuşi fluidă, albă, un veşmânt cvasi-îngeresc, în care a interpretat, în aplauzele publicului ridicat de mult în picioare, Non, je ne regrette rien.

Ei bine, nu, nici eu nu regret cele mai bine de două ore şi jumătate petrecute într-o căldură infernală, într-o sală care abia de cuprindea mulţimea. Am primit un spectacol pe care-l pot păstra în suflet pentru multă, multă vreme, la fel ca şi pe melodiile nemuritoare ale celei care a fost Edith Piaf.

3

Articole similare

Monstrul din prag, de H. P. Lovecraft

Iulia Dromereschi

Soldații. Poveste din Ferentari (2017)

Iulia Dromereschi

Filme de Crăciun și melodiile lor

Delia Marc

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult