Interviu

„Tot ce vedeți e autentic” (interviu cu Kiran Sonia Sawar, actriță din serialul The Nevers, HBO)

„Regina Victoria. Londra. 1880. Perioada victoriană. Superputeri. Supereroi. Doamne elegante. Iată câteva dintre premisele care face din The Nevers un serial irezistibil. O producție HBO Europe, în parteneriat cu BBC, de la care a împrumutat o distribuție de zile mari (mai ales pentru finii cunoscători ai filmelor și serialelor britanice). Cu o atmosferă încântătoare ce ne târăște prin mizeria londoneză desprinsă din romanele lui Dickens și apoi ne ridică în sălile de teatru, operă și baluri ale societății lui Henry James, The Nevers promite să fie una dintre super-producțiile HBO ale anului”, spunea colegul meu, Tudor-Costin, în recenzia în avanpremieră a serialului The Nevers, din 11 aprilie pe HBO Go.

Curioși să aflăm mai multe amănunte, am discutat zilele acestea cu una dintre principalele actrițe din serial, Kiran Sonia Sawar, cea care interpretează personajul Harriet Kaur. Mulțumim!

– Descrie-ți personajul din The Nevers.

Kiran Sonia Sawar: O joc pe Harriet Kaur, care locuiește în Orfelinat alături de Cei Atinși, în mare parte femei – dar și câțiva bărbați – atunci când începe serialul. Puterea ei specială este că poate transforma obiectele în sticlă, cu ajutorul respirației ei. Nu poate face asta cu oamenii, dar poate cu orice altceva. Este un personaj minunat care își dorește să-și folosească abilitatea, inteligența și cunoștințele. Vrea să învețe și să studieze și să practice dreptul în această societate victoriană, pentru a transforma lumea într-un loc mai bun.

– Cum ai filmat scenele în care Harriet transformă obiecte, precum boabe de struguri, în sticlă?

KSS: Am avut un ciorchine real. Am exersat cu struguri acasă. Și apoi am făcut asta cu struguri real pe platouri. Tipul de la recuzită se asigura că erau struguri de la M& S. [Marks & Spencer]. Erau, desigur, din cel mai bun tip de struguri de transformat în sticlă. Vorbim despre HBO – avem parte doar de ce e mai bun. Așa că tot ce vedeți e autentic. Știi cum e, mereu arată atât de magic. Când vezi lucruri magice la TV, te gândești: „Oh, ce cool. E uimitor”. Și apoi când faci lucrurile astea se dovedește a fi o experiență plictisitoare. Totul e sacadat și incoerent. Și totul e stop, începeți, stop, începeți. Și vin o grămadă de oameni cu mingi aurii și mostre de culori și alte lucruri pragmatice. Devine cel mai anti-magic lucru pe care ți-l poți închipui. Dar în mod evident trebuie să ai încredere că știu ce fac acei oameni, pentru că eu în mod clar habar n-aveam ce fac! Și apoi, când vezi lucrurile strânse laolaltă, îți dai seama că totul are sens acum, și bucata asta, și cealaltă.

 

Cu partea cu strugurele a fost foarte distractiv pentru că, în mod evident, pe ecran tot transformam boabele în sticlă și apoi le aruncam pe jos. Așa că trebuiau să facă un zgomot atunci când cădeau. Dar eu doar suflam pe un strugure și îl aruncam, așa că aveam o mulțime de boabe care săreau de pe podea și zăceau pe platouri. E incredibil. Ce se poate face zilele astea cu CGI [imagini generate digital] și cu efectele vizuale e uimitor. Adică e nevoie doar să ne uităm la personajul Annei Devlin, Primrose [care are 3 metri înălțime].

– Cu reflectoarele pe abilitatea personajului tău, cum te-ai asigurat că ea rămâne credibilă, ca o persoană reală?

KSS: A trebuit doar s-o ancorez în ceva adevărat. Și nu e foarte dificil să găsești adevărul, atunci când ai în lumea noastră mereu raportul față de „celălalt”, cel diferit, o persoană care nu-și găsește locul în societate. Adică aș putea vorbi ore întregi despre cum lucrul ăsta e încă complet adevărat în 2021. Odată ce ți-ai dat seama cine erau ca persoane și apoi de ce aveau puterea pe care o au și de ce acel lucru era prezent în viețile lor, atunci poți înrădăcina personajul în adevărul a ce însemna să ai defecte în societatea victoriană, care nu te acceptă pe mai multe paliere diferite. Aceasta a fost esența procesului de a afla cine sunt aceste fete, cum vor trăi și supraviețui și funcționa în acest loc mai progresist în care au ajuns.

– Majoritatea scenelor tale au loc la Orfelinat. Cum a fost să filmezi în acel decor uimitor, cu toate gadgeturile lui Penance în jur?

KSS: I-am avut pe oamenii de la recuzită în fiecare zi acolo, spunându-ne să nu mai atingem lucruri. Țin minte că într-o zi trebuia să am umbrela, pentru că folosesc umbrela într-un fel agresiv. Și jur că nu am avut niciodată atât de mulți oameni care să mă urmărească într-o zi și să mă întrebe: „Unde e umbrela? Ce ai făcut cu umbrela? Ce se întâmplă cu umbrela?” Toți erau atât de protectivi cu ea. Dar au făcut o treabă atât de uimitoare, nuanțată, plină de detalii cu ea, încât nu sunt surprinsă deloc. Wow, este incredibil. Așa că nu sunt surprinsă că sunt foarte foarte foarte prețioși cu lucrurile uimitoare pe care le-au creat. Țin minte că în prima zi când am intrat în atelierul lui Penance, actrița care o joacă pe Penance, Ann Skelly, l-a întrebat pe creatorul nostru: „Ați adus toate lucrurile astea din Argos?” a fost uimitor pentru că, dacă răspunsul ar fi fost da, mă înscriam pe listă pentru Argos.

– Când intri pentru prima oară în lumea din The Nevers, există atât de multe întrebări și mistere care vrei să fie rezolvate. Le poți promite spectatorilor că vor obține răspunsuri?

KSS: Păi, trebuie să ții minte că există și multe lucruri pe care nici personajele nu le știu! Adică nici eu nu înțeleg peste jumătate dintre lucrurile care se petrec. Sincer, oamenii îmi pun întrebări tot timpul, iar eu le răspund că nu știu! Și e adevărat, chiar nu știu atât de multe lucruri, pentru că există atât de multe fire narative și povești și părți diferite ale lumii. Toate ajung să se intersecteze într-un fel coerent, sperăm, dar pentru mulți dintre noi de la Orfelinat, nu știm nimic despre asta. Credem că Viola [Prettejohn] știe mai multe despre asta! Dar – și asta e valabil pentru mulți dintre noi -, călătorim împreună, aproape cot la cot cu publicul. Așa că toți trecem prin acest proces de descoperire. Și e incitant pentru toată lumea.

Articole similare

„Scriam în bucătărie, care e locul tradițional de scris al femeii române, după 12 noaptea, după ce se culca copilul” (Ema Stere, interviu, FILIT 2021)

Corina Moisei-Dabija

”Mă fascinează decorul istoric în literatură, el pune în scenă personajele ca nimic altceva” (interviu cu Oana David)

Jovi Ene

Mihail Vakulovski – interviu în exclusivitate pentru Filme-cărți.ro

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult