War Horse (2011): un film, doua pareri

War Horse (2011) – Calul de lupta
Regia: Steven Spielberg
Distributia: Jeremy Irvine, Emily Watson, David Thewlis, Celine Buckens, Tom Hiddleston, Benedict Cumberbatch

Nu imi plac filmele cu animale, este clar. In afara de animatii, pe care este normal sa le suportam pentru ca majoritatea sunt cu animale, nu imi aduc aminte de vreun alt film pe care sa il fi placut cu adevarat de la serialul Lassie din copilaria timpurie, undeva pe la inceputul anilor ’90 (unul dintre motivele pentru care nu imi place acest gen de filme este ca nu imi plac animalele-probabil sentimentul este reciproc, imi e frica de majoritatea si imi sunt de multe ori pur si simplu indiferente). Asa ca m-am mirat ca Steven Spielberg a facut un asemenea film, cu un animal nobil precum calul, in genul „Black Beauty”, dar motivul sincer pentru care l-am ales spre vizionare este ca este unul dintre filmele care au fost nominalizate la Oscar pentru cel mai bun film.

Suntem in preajma izbucnirii primului razboi mondial, iar tatal lui Albert Narracott, un betiv sufletist si influentabil, castiga la licitatia comunala un cal de calitate, care nu poate fi folosit la muncile de camp, exact in lucrul care era necesar familiei sale pentru supravietuire. Albert insa ia asupra sa greseala tatalui sau, ii da calului sau un nume, Joey, si fagaduieste ca il va dresa pentru a asigura astfel viitorul familiei sale. Daca inceputul e dificil, urmatoarele scene ne dovedesc faptul ca acest cal nu este „normal”: ara un camp plin de pietre doar pentru ca se simte sustinut si apropiat de noul sau stapan, iar ulterior, dupa despartirea de acesta, supravietuieste unui intreg razboi (oare pana la sfarsit?), trecand dintr-o parte in alta a baricadei.

Daca este sa privim outside the horse, filmul se dovedeste o analiza interensanta pentru personalitatile combatantilor unui razboi atat de dificil, care s-a desfasurat in conditii extrem de grele pentru toate partile: orgoliile ofiterilor superiori, camaraderia dintre soldatii aflati in transee, greutatile pe care au trebuit sa le suporte batranii si copiii care aveau doar nenorocul de a se afla in calea campaniilor militare, respectul reciproc dintre partile combatante atunci cand se afla intamplator unii in fata celorlalti in conditii de ne-razboi, etc. Personajele sunt extrem de interesante, dar sunt normal puse in umbra, nemeritat, de celebrul cal, care in mod sigur nu supravietuia unor astfel de lupte (stiuta fiind rezistenta lor la rani!) daca nu era subiectul unui film.

Din toate aceste perspective, va marturisesc ca acest film nu avea ce cauta pe lista celor mai bune 9 filme ale anului 2011, cel putin dupa umila mea parere, pentru ca, asa cum glumeam in momentul in care l-am vizionat, el putea concura doar pentru premiul de… cel mai bun cal :D. Cu toate acestea, nu este de ignorat: Spielberg face in continuare o treaba extraordinara, razboiul si evenimentele din jurul sau sunt exceptional prezentate, iar cu exceptia sangelui (care nu avea, pe buna dreptate, ce sa caute intr-un film de familie pana la urma) ororile acestuia si greutatile inerente unui macel din strafundurile istoriei (asa se vede dupa atatia ani) sunt puse cu mult talent si veridicitate in scena. Si, poate, ceea ce ne ramane in minte sunt frumoasele apusuri de soare de la ferma lui Albert.

Nota: 7/10

Jovi

Ma scot din minti vocile acelora gata sa scormone si sa gaseasca oricand nod in papura, vocile acelora cinici, sau snobi, sau a toate vazatori si stiutori si satui si pana la urma vocile acelor uscati la suflet, pentru ca intradevar trebuie sa fii uscat si imun la orice emotie minima si fireasca, ca sa nu recunosti si sa respingi  cu motivatii din cele mai abracadabrante, calitatea acestui War Horse si implicit, valoarea lui Spielberg si a echipei sale de productie! Si credeti-ma, sunt multe astel de voci in spatiul virtual.

Cand am pornit sa vad filmul, nu prea stiam la ce sa ma astept altceva decat la un Steven Spielberg. Aproape doua ore si jumatate am ramas cu ochii si cu sufletul pe ecran, ravasita de emotia povestii, dar si de frumusetea si bogatia transpunerii ei cinematografice si nu in cele din urma de mesajele morale atat de rar luate in considerare in viteza traiului din zilele noastre. Si din nou, tarziu, in noapte, nu am putut adormi, depanandu-mi pe ecranul mintii imaginile filmului.

Pentru ca dincolo de cuvinte, filmul este extrem de vizual (cinematografia Janusz Kaminski), firul epic tulburator este evidentiat de o maiestrie picturala a cadrelor incarcate de culoare, de miscare, de emotii, spaime si tensiuni dramatice. Spielberg ne aduce in fata ochilor o enorma fresca a WWI, cu o atentie speciala si delicata asupra amanuntului.

O lectie despre primul razboiul care a zdruncinat intreaga Europa in secolul XX, in conditiile chinuitoare ale unor tehnici de lupta inferioare si aducatoare de suferinta atat pentru oameni, dar si pentru bietele animale, superbii cai siliti sa-si dea sufletul tragand tonele de fier ale tunurilor. Un studiu si o lectie despre natura umana, despre caderi si ridicari, despre munca si viata prin munca, despre rivalitati, despre frica si despre bravura, despre iubire si despre ura, despre frica de Dumnezeu si onoare, despre diferite moduri de a fi las si despre a fi curajos si mai presus de orice despre “un cal remarcabil” – Joey si legatura dintre acesta si tanarul sau stapan Albert!

De la manzul frumos, jucaus si neimblanzit de pe pajistile Devonshire-ului – nedespartit de mama sa – si pana la superbul “camarad”, greu incercat de-a lungul razboiului, pe campul de lupta, in transee, inhamat la jugul tunurilor ucigase, alaturi de armata engleza, alaturi de armata Kaiserului, prizonier in mijlocul valatucilor de sarma ghimpata pe noman’s land dintre fronturi , dar salvat de catre un Colin (englez) si un Peter (german) printr-o comuniune de simtire – o bresa de pace si intelegere intre doua transee dusmane sub fulgii de zapada – un catharsis universal. Exista momente si ratiuni pentru care dusmanii pot deveni prieteni si daca nu un om este cauza si scopul  acestei clipe, iata ca salvarea unui cal poate unii doua tabere dusmane.

Nu este un film melodramatic acest War Horse este un film pur si simplu despre un om si calul sau in incercarile vietii.

Si cum  viata fara muzica nu este posibila, Spielberg a stiut sa si-l ia din nou alaturi pe John Williams (Schindler’s List, War of the Worlds, etc) si coloana sonora a filmului este impresionanta, “The Homecoming” fiind o mostra a acestei performante.

O distributie in care exista un singur personaj principal: Joey, splendidul “War Horse” cu patru ciorapei albi si stea in frunte, toti ceilalti eroi – la propriu si la figurat eroi, jucandu-si cu mult talent si daruire rolurile alaturi de acest superb actor pe patru picioare. Niciunul dintre foarte multele personaje ale filmului nu acapareaza ecranul, apar, isi fac treaba excelent, cedeaza locul urmatorilor si creaza ansamblul. O mentiune totusi pentru cativa: Jeremy Irvine – un tanar promitator, plin de emotie si simplitate, Emily Watson – extrem de nuantata, Peter Mullan – pentru felul in care se face inteles, Niels Arestrup – o foarte placuta reintalnire dupa Sarah’s Key, Un Prophet, Benedict Cumberbatch – din nou dupa Sherlock Holmes, Celine Buckens.

Si un Steven Spielberg inepuizabil si plin de surprize! Care continua sa scrie pagini memorabile in istoria cinematografiei!

Nota: 9.5/10

Delia