Filme Filme europene

Un musical în lumea lui Carax: Annette (2021)

Annette (2021)
Regia: Leos Carax
Distribuția: Adam Driver, Marion Cotillard, Simon Helberg, Devyn McDowell

Oricine se aventurează să vizioneze un film al lui Leos Carax trebuie să știe că are șanse bune să treacă printr-o experiență cinematografică inedită. ‘Annette’, care și-a făcut debutul la decalatul Festival de la Cannes din 2021, nu este o excepție. Desigur, iubitorii de cinema pot face tentative de a incadra acest film într-o categorie sau mai multe – de exemplu musical, operă rock, melodrama de familie, comedie sociala – și vor avea cu toții dreptate (cu un mare grad de aproximație). ‘Annette’ este înainte de toate un film de Leos Carax – este ciudat, dramatic, grotesc, sentimental, absurd, baroc, disperat. Este un film la vizionarea căruia te poți aștepta ca un sfert din spectatori să plece din sala de cinema destul de devreme în timpul proiecției, și în schimb cei rămași să fie fascinați și vrăjiți până la ultima scena. S-a întâmplat și la proiecția la care am asistat. Probabil că nu este nevoie să o mai spun, eu fac parte dintre cei care sunt atrași irezistibil în lumea fantastică a filmelor lui Carax, și nu intenționează să evadeze din ea curând, chiar daca ‘Annette’ are darul de a-i dezamăgi pe mulți dintre fanii lui.

Regizorul ne previne încă de la formidabila scenă care deschide filmul că vom asista la un spectacol de teatru cântat – musical sau operă rock, niciodată nu am înțeles exact delimitările dintre aceste genuri. Suntem invitați în culise și pe scenă înainte de ridicarea cortinei. Actorii, figuranții, corul, muzicienii se pregătesc de spectacol, se adună și apoi ies împreună în stradă într-un număr cântat de deschidere filmat ca un singur cadru lung compus din multe și frumoase minute. Facem cunoștință cu personajele principale, un cuplu de îndrăgostiți care sunt și celebrități: Henry este un comic de stand-up care face echilibristică intre umor despre sine și cinism. Ann este o cântăreață de operă specializată în roluri care se încheie inevitabil cu moartea eroinei. Henry și Ann își declară dragostea într-un alt număr muzical memorabil. Se căsătoresc. Se naște un copil – Annette – care nu va fi un copil obișnuit. Mă opresc aici cu povestitul pentru a nu răpi placerea celor care vor vedea filmul. Voi menționa doar că există în poveste multe elemente care descrise în cuvinte aparțin melodramei romantice, că sunt abordate teme diverse și serioase, și că regulile genului filmelor muzicale sunt respectate cu rigurozitate, în film, lipsind aproape complet replicile vorbite. Și, desigur, filmul aparține universului lui Carax.

‘Annette’ pare că nu dorește să placă, dar mie mi-au plăcut multe în el. Muzica aparține fraților Mael (a.k.a. grupul Sparks). Interpretarea lui Adam Driver este formidabilă și cred că am văzut în acest film pe unul dintre candidații la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol principal. Marion Cotillard mi s-a părut puțin sub-folosită în acest film. Merită menționată și prestația lui Simon Helberg, într-un rol secundar, însă semnificativ. Imaginea lui Caroline Champetier crează iluzia de spectacol scenic cu efecte speciale. Folosirea marionetei care o întruchipează pe Annette merită o discuție. Mulți vor iubi soluția, eu nu sunt entuziasmat. Înțeleg că face parte din concept, dar distanțarea emoțională prin estetică îmi da totdeauna un sentiment de lipsa de comfort.

În alte filme am rezonat cu personajele lui Leos Carax, chiar dacă nu pe toate le-am înțeles până la capăt. În ‘Annette’ s-a întâmplat fenomenul invers. Personajele filmului sunt deschise și explicite, dar mi-a fost greu să mă identific cu ele. Filmul abordează câteva teme importante – sistemul vedetelor, aviditatea mediilor de informare în căutare de senzațional și scandal, violența bărbaților în relațiile de cuplu, exploatarea copiilor artiști precoci -, dar evitând sentimentalismul regizorul a instalat o barieră între povestea din film și spectatori pe care eu nu am reușit să o trec complet. Când mi se mai întâmplă asta? La unele spectacole de operă. Poate că din sintagma ‘operă rock’ ceea ce trebuie să reținem când ne gândim la acest film este ‘operă’.

Nota: 8/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, Twitter.com)

Articole similare

Un mister baroc: The Draughtsman’s Contract (1982)

Dan Romascanu

Pulp Fiction (1994) – Săptămâna Quentin Tarantino

Iulia Dromereschi

The Railway Man (2013)

Codrut

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult