Filme Filme europene

Un David Copperfield ca niciunul altul: The Personal History of David Copperfield (2019)

The Personal History of David Copperfield (2019)
Regia: Armando Iannucci
Distribuția: Dev Patel, Hugh Laurie, Tilda Swinton

Versiunea 2019 a ecranizării celebrului roman ‘David Copperfield’ al lui Dickens, semnată de Armando Ianucci, va descumpăni pe multă lume și are șanse să fie în aceeași măsură criticată de cine ar trebui să o laude și lăudată de cei care nu te aștepți să o placă. Ceea ce este clar deja este că avem de-a face cu cea mai originală versiune cinematografica a acestei povesti care a fost realizata vreodată. Iubitorii lui Dickens care sunt de părere că reconstituirile istorice trebuie să fie cât mai riguros apropiate de epocă și că fidelitatea față de litera cărții este importantă vor fi probabil indignați. Fanii lui Dev Patel, Twilda Swinton și a altor actori excelenți care fac parte din distribuție se vor bucura să-i vadă pe ecran în roluri pe care evident le-au jucat cu plăcere, dar posibil vor obiecta în final că talentul preferaților lor a fost risipit pentru roluri colorate dar superficiale. Cei cărora filmul are șanse bune să le placă sunt spectatorii care caută idei originale, fie ele cât de trăsnite, și sunt destule în această neobișnuită adaptare a lui Dickens, de la atmosfera de vodevil până la distribuția multi-etnică parcă concepută pentru a raspunde recentelor cerințe ale Academiei pentru cel mai bun film (valabile începând cu 2024), cu toate că distribuirea și execuția filmului au fost realizate înainte de 2019. Rezultatul este un film distractiv și haotic, care are șanse să fie antipatizat de unii, să devină un film de cult pentru alții, sau pur și simplu să-i plictisească pe cei blazați.

Povestea este bine cunoscută, cel puțin de către cei care au citit romanul. Cele peste 600 de pagini ale cărții care relatează povestea melodramatică a copilului orfan care este trimis de tatăl vitreg în școlile severe și apoi în fabricile exploatatoare ale Angliei mijlocului de secol 19, urmată de maturizarea și confruntarea tânărului David Copperfield (Dev Patel) cu un destin plin de suișuri și coborâșuri, sunt concentrate în mai puțin de două ore de versiune cinematografică folosind pretextul unei conferințe combinate cu o reprezentație de teatru. Amintirile bărbatului matur sunt transformate cu versatilitatea unei baghete magice a iluzionistului care a împrumutat numele eroului lui Dickens într-o versiune de teatru comic, în care convenția scenica este combinata cu efectele cinematografiei, artă care de altfel avea să fie inventată doar cu vreo jumătate de secol mai tărziu. Convenția scenă-ecran permite însă absorbirea fără probleme a distribuției excentrice propuse de Armando Iannucci. Regizorul de teatru are mult mai multă libertate decât cel de film în a propune o viziune proprie asupra lumii și a operei literare pe care o adaptează, versiunile pentru scenă netrebuind să se supună regulilor de realism vizual presupuse de film.

Efectul comic rezultat constă din comparația permanentă pe care spectatorul familiar cu cartea o face între personajele cunoscute și întruchipările lor pe ecran. În special rolurile secundare. Tilda Swinton, Hugh Laurie, Peter Capaldi, Ben Whishaw își joacă cu vizibila placere rolurile respective și adaugă versiuni simpatice (dar nu mai mult) galeriilor de personaje pe ecran care i-au precedat (pe un blog de cinema am văzut o listă cu 21 de adaptări pentru ecran înainte de aceasta). Dev Patel este un actor carismatic pe care nu poți să nu-l simpatizezi, dar nu a părut să rezoneze în acest film cu niciuna dintre tinerele femei de care Dickens l-a declarat îndrăgostit. Cea ce mi s-a părut mai puțin reușit în aceasta ecranizare a fost fluxul narativ: evenimentele se succed în ritm accelerat dar ceva în scurgerea timpului cinematografic nu funcționează. Rezultatul este că nu avem timp nici să ne întristam de loviturile destinului, și nici să ne bucurăm atunci când roata norocului se întoarce în favoarea eroilor. În plus, costumele, colorate și fanteziste arată bine pe ecran, dar nu reflectă întotdeauna starea psihologica și economică a eroilor (un exemplu – Mr. Micawber și familia să sunt curați și lustruiți chiar și când ajung să trăiască în strada). Mesajul de critică socială a capitalismului englez în expansiune din romanul lui Dickens se pierde aproape complet, locul lui îl iau pitorescul și comedia de caractere. Cred că acest film îi va bucura în special pe cei care au citit cartea, dar nu sunt indignați de infidelități și pe mulții admiratori ai actorilor buni din distribuție, dar pentru cei nefamiliari cu acțiunea vizionarea va fi destul de derutantă. Este cea mai originala ecranizare a lui ‘David Copperfield’, dar una care poate entuziasma sau poate dezamăgi. Viitorii spectatori se pot considera avertizați.

Nota: 6/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, Searchlightpictures.com)

Articole similare

O imaginație nepământeană te face să râzi și să te strâmbi: Naked Lunch (1991)

Albert Dascălu

Destinele a două femei din Franța postbelică: Coup de foudre (1983)

Dan Romascanu

Or noir (2011)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult