The Gambler (2014)
Regia: Rupert Wyatt
Distribuția: Mark Wahlberg, Jessica Lange, John Goodman, George Kennedy
Viciul jocurilor de noroc a inspirat o mulțime de opere literare și cinematografice, începând poate cu romanul lui Dostoievski, care împărtășește numele cu filmele pe care le-a inspirat, până la filmul (aproape capodoperă) „House of Games” scris și regizat de David Mamet. „The Gambler”, regizat de Rupert Wyatt, nu este o adaptare a romanului scurt al scriitorului rus, ci mai degrabă un ‘remake’ al unui film din 1974 care l-a avut pe James Caan în rolul principal. Există suficiente motive pentru a vedea această versiune a temei realizată în anul 2014, cu Mark Wahlberg în rol principal, chiar dacă ați văzut sau nu filmul mai vechi.
În istoria filmului nu lipsesc eroi (sau anti-eroi) care duc o viață mai mult decât onorabilă și / sau au o profesie respectabilă la orele zilei, petrecându-și nopțile în vicii de tot felul. Majoritatea personajelor de acest gen sunt femei, dar există și bărbați că Jim Bennett, un profesor de literatură decent și pasionat și scriitor de romane care își petrece timpul liber în jocuri de noroc și cheltuiește banii pe care nu-i are, împrumutând de la tot felul de ‘băieți răi’, distrugând încrederea mamei sale și a iubitei sale. La un moment dat, spectatorii se întreabă dacă eroul joacă un joc de supraviețuire sau un joc de suicid, deoarece el invită problemele și pare indiferent la orice pericol sau sentiment de îndată ce trece pragul ușii unui stabiliment de jocuri. Răspunsul este în caracterul jucătorilor de noroc care scapă logicii (există câteva replici în film care descriu situația și despre care bănuiesc că au fost împrumutate de la Dostoievski). Șansa sa și a oricărui personaj real sau imaginar de a supraviețui in situația sa depinde de eliminarea dependenței.
„The Gambler” al lui Rupert Wyatt este scris mai mult ca un film de acțiune decât ca un studiu de caractere. La un moment dat, eroul împrumută bani de la trei grupuri de mafie diferite și folosește banii pentru a-i păcăli pe unii cu banii celorlalți în încercarea de a-și salva pielea. Influența filmelor cu gangsteri din anii ’70 și ’80 este vizibilă, cu reverențe față de Coppola sau Sidney Lumet. Violența, întunericul și chiar umorul sunt prezente în dozele potrivite.
În timp ce acțiunea este destul de satisfăcătoare, calitatea filmului derivă mai ales din jocul lui Mark Wahlberg, care reușește în acest film unul dintre cele mai bune roluri din cariera sa, cu o retrăire intensă a combinației dintre vidul interior și disperarea un erou inteligent care este conștient de căderea în spirală în care se află viața sa, dar are dificultăți în lupta de a o preveni. Rolurile secundare sunt interpretate de actori excelenți cum ar fi Jessica Lange, John Goodman și George Kennedy (ultimul său film!). Mi-a plăcut mai puțin finalul, care aduce a cinema convențional în raport cu restul filmului, dar impresia de ansamblu este mai bună decât mă așteptam.