The fool (2014) – Дурак
Regia: Yuriy Bykov
Distribuție: Artyom Bystrov, Natalya Surkova, Yuriy Tsurilo
Premiat în categoria „Cel mai bun actor” în 2014, la Festivalul Internațional de Film din Locarno
Mă gândeam zilele acestea la cât de dificil este să scrii o cronică de film. De ce? Pentru că senzațiile pe care le trăiește sunt atât de subiective, încât riști să treci cu vederea unele pelicule cu adevărat bune. Deoarece este prima mea recenzie de acest gen, am decis să joc o carte mare și am ales filmul „The fool” (în original „Дурак”). L-am văzut prima dată la festivalul de film documentar „Cronograf”, unde a rulat timp de 2 zile cu sala arhiplină. Nu este nimic de mirare, dat fiind faptul că filmul are un subiect destul de acid.
Pelicula sondează realitățile unei Rusii, în care corupția, nepotismul și favorurile sunt la ordinea zilei. Dima Nikitin, eroul principal, este un tânăr care-și îneacă aspirațiile într-o existență fadă, împărțită între o soție veșnic nemulțumită și niște părinți care nu fac altceva decât să-l învinuiască de propriile lor greșeli. Nikitin se zbate între ciocan și nicovală, continuând să învețe și să își cizeleze aptitudinile profesionale.
Marea problemă e că pare a fi total neînțeles de cei din jur. E mai aproape de istoria celui care urla că vin lupii și rămânea neauzit de restul lumii. Dificultatea cea mai intensă a eroului nostru este că s-a născut cu un viciu evident: un simț acut al dreptății. De aceea, atunci când descoperă o potențială catastrofă, și anume prăbușirea unui bloc de locuit în care viețuiesc oamenii săraci și fără perspectivă, apelează la forțele statului, în speranța unui ajutor necondiționat.
Anume din acest punct, filmul își ia o cu totul altă turnură. Pelicula devine grotescă, absurdă, este un amestec de deziluzii, murdărie socială și violență psihică. Regizorul Yuriy Bykov a mizat pe crearea unei istorii de impact, care ar viola nițel mintea spectatorului și ar apăsa pe acei noduli adormiți ai echității. Senzația, că tot ce se întâmplă în film e rezultatul unei conspirații bizare, nu te părăsește deloc, de la început și până la final.
Și aici țin să menționez că filmul este indispensabil pentru cei care nu cunosc Rusia oamenilor reali. O țară în care nu mai e loc de onoare, de bun-simț, în care oamenii cinstiți sunt vânduți pe bani mărunți. O țară în care corupția dictează regulile și face jocurile. O țară în care birocrația înlocuiește vieți, iar cei dintâi devin cei de pe urmă.
De apreciat este faptul că Yuriy Bykov nu șlefuiește colțurile. Nu veți avea parte de un film în care s-ar face doar aluzii la unele perspective. De departe, veți încerca senzația unei stări de impotență completă, căci imaginile văzute vor trezi un amestec de furie oarbă și mâini legate.
Totodată, filmul dizolvă foarte fin linia de demarcare dintre adevăr și minciună. La un moment dat, pur și simplu, nu mai înțelegi cine e răufăcător și cine e personajul bun, pentru că ajungi în punctul în care drumul spre iad se aranjează pe cele mai bune intenții.
Îmi plac mult astfel de filme, deoarece sunt încărcate emoțional și moral, au un mesaj de transmis, iar jocul actorilor este organic, fără pic de forțare.
1 comment
interesant, o sa il vad zilele astea