Filme Filme romanesti

Rolul vieții sale: Luca (2020)

Luca (2020)
Regia: Horațiu Mălăele
Distribuția: István Téglás, Andi Vasluianu, Madalina Craiu, Bogdan Mălăele

S-a spus despre Horațiu Mălăele că este un talent artistic multiplu. Ceea ce mi se pare extraordinar la el este faptul că în fiecare domeniu artistic în care se manifestă atinge cel mai înalt nivel. Este unul dintre cei mai remarcabili actori de teatru și de film ai generației sale. Ca grafician este un portretist-caricaturist de mare clasă. Cu ‘Luca’ – prezentat în Israel în cadrul ediției 2022 a Festivalului Filmului Românesc – el demonstrează că este unul dintre cei mai interesanți și talentați regizori români, cu un stil original și cu un simț și o profunzime artistică de mare cineast. ‘Luca’ este al doilea din cele trei filme ale sale pe care l-am văzut, celălalt fiind ‘Nunta mută’. Un film care se lasă greu etichetat și pus în vreun raft. Un film greu de uitat, care te urmărește multă vreme după ce s-a terminat vizionarea. Un film de Horațiu Mălăele.

Eroul filmului este un român pe care destinul l-a purtat în America și înapoi în țară. Luca fuge de comunism, dar nu-și găsește în Lumea Nouă nici liniștea și nici realizarea profesională ca actor. Dimpotrivă, în timp ce practică una dintre meseriile tipice ale imigranților, șofer de taxi la New York, se complică cu o crimă la care este martor și este obligat să intre în programul de ‘protecție’ și să se întoarcă în România pentru a se ascunde de răzbunarea mafiei din New Jersey. Doar că ceea ce întâlnește în România este tot un fel de structură mafiotă de altă natură și o societate diferită la suprafață dar cu aceleași tare și uneori chiar cu aceiași oameni ca cea de care fugise cu ani înainte. Povestea scrisă de Adrian Lustig poate fi percepută ca o comedie politică sarcastică, ca o alegorie sau ca un film de suspense, ca un coșmar suprarealist sau ca o critică socială și politică legată de realitate. Sau toate în același timp.

Stilul regizoral al lui Horațiu Mălăele este cât se poate de departe de minimalismul majorității regizorilor Noului Val românesc. El se aproprie, în opinia mea, de cel al lui Silviu Purcărete, alt mare om de teatru, autorul filmului unic care este ‘Undeva la Palilula’. Alegerea lui István Téglás pentru interpretarea rolului principal se dovedește a fi extrem de inspirată. Realitatea îl copleșește pe bărbatul căruia visele îi sunt spulberate în timp ce coșmarul îi invadează viață. Refugiul în teatru poate fi privit că o invazie a magicului în cotidian sau ca un refugiu psihologic, poate imaginar, poate terapie, poate escapism. Ambalajul de teatru în film funcționează perfect, căci ce este teatrul sau arta în general altceva decât magie sau refugiu sau terapie sau escapism? Luca, actorul care a visat să joace roluri diverse și pe care viața l-a transformat în personaj tragic, îi va însoți multă vreme pe spectatorii acestui film special.

Disponibil pe Netflix.

Nota: 9/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, http://aarc.ro/filme/film/luca-2020)

Articole similare

High Noon (1952)

Jovi Ene

Orlando, de Virginia Woolf

Dan Romascanu

Prin blogosfera literară (18 – 24 ianuarie 2016)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult