Filme Filme europene

Războiul dintre clase continuă: Triangle of Sadness (2022)

Triangle of Sadness (2022) – Triunghiul tristeții
Regia: Ruben Östlund
Distribuția: Charlbi Dean, Woody Harrelson, Harris Dickinson, Zlatko Buric

‘Triangle of Sadness’ al regizorului suedez Ruben Östlund este filmul care a cucerit juriul Festivalului de la Cannes în acest an. A fost o alegere aplaudată de mulți critici și criticată aprig de alti câțiva. Publicul a fost și el împărțit cam în aceiași proporție, dacă este să judecam după comentariile de pe IMDB. Majoritatea comentariilor au fost pozitive și dacă exista vreun motiv de mirare acela este că un film cu șanse bune de succes de public a reușit să câștige premiul cel mai important la pretențiosul festival. În același timp este vorba despre un film complex (și lung!) care nu numai că descrie conflictele sociale ale lumii contemporane dar nici nu ezită să ia o poziție clară și explicită. Este ceea ce probabil că a iritat o minoritate de critici și de spectatori. Complexitate fară ambiguitate. Daca este să căutam o filiație a abordării cinematografice, termenul de comparație cel mai evident îmi par a fi filmele lui Pasolini. Ca și în cazul maestrului italian, personajele aparțin unor clase sociale bine definite și această apartenență joaca un rol esențial în ceea ce sunt eroii, dar și în felul în care regizorul se aproprie de ei. Mesajele nu sunt implicite,  ci explicite, ceea ce vrea autorul să spună este nu insinuat, ci strigat.

Trei povești se succed în acest film. Personajele principale și comune celor trei episoade sunt Carl – un manechin de modă care nu are prea mare succes – și prietena lui Yaya care este ‘influencer’ – whatever that means – și câștigă mai mulți bani decât el. Primul episod se petrece în Suedia zilelor noastre și ne prezintă cuplul angrenat în discuții și dispute interminabile și destul de plictisitoare, tipice probabil tinerilor răsfățați și plictisiți de azi. În al doilea episod perechea este invitată, probabil pentru publicitatea ‘influenceriței’ , într-o croaziera pe un iaht de lux, în compania unor super-bogați deveniți așa din surse dintre cele mai dubioase (un negustor de arme, un inginer software faimos care nu prea poate să explice ce face codul pe care-l scrie și care l-a îmbogățit, un negustor de căcat – la propriu). Clasele sociale, absente în primul episod, sunt bine definite aici. Locuiesc la etaje diferite și cei de jos sunt invizibili pentru cei de sus. Ordinea domnește și conflictele sunt înăbușite. O furtună și beția căpitanului pun în pericol echilibrul vasului și al întregii lumi din acest film. Un eveniment traumatic separă episodul al doilea de al treilea, în care o parte dintre personaje se vor regăsi pe o insulă. Convențiile sociale sunt răsturnate. Cel mai bogat și cel mai puternic devine cel care poate aprinde focul și procura hrana.

Regăsim în acest film multe dintre obsesiile noastre contemporane: rigiditatea ierarhiilor sociale; averile dobândite prin mijloace dubioase; relațiile dintre bani, putere, sex; lipsa de comunicare între clasele sociale dar și în cupluri. Toate sunt redate cu instrumentele comediei și ale satirei sociale. Sunt citate produse ale televiziunii populare: episodul al doilea începe ca o variantă a serialului ‘Love Boat’, iar cel de-al treilea ca un episod din serialul ‘Lost’. Distribuția, ca și producția, este cu adevărat internațională și dă ocazia câtorva creații remarcabile. În primul rând trebuie să-l menționez pe Woody Harrelson care în rolul căpitanului crează un rol memorabil. Scena duelului de citate dintre căpitanul de vas american cu idei socialiste și capitalistul rus (actorul croat Zlatko Buric) ‘liberal’ care – în plina furtună pe mare – se duelează în citate din unii ca Mark Twain, Lenin, Thatcher și Chomsky, în timp ce își cresc cantitatea de alcool în sânge este de antologie. Sper că o propunere pentru Oscarul în rol secundar nu-l va ocoli pe Harrelson. Actrița filipineza Dolly De Leon joacă excelent rolul femeii care apare din subsolurile iahtului unde fusese servitoare invizibilă până atunci pentru a domina în prim plan ceea ce se va întâmpla în continuare. Actorul englez Harris Dickinson și sud-africana Charlbi Dean joacă excelent în rolurile tinerei perechi. Mi-ar fi plăcut ca scenariul să fie ceva mai generos cu descrierea relațiilor dintre ei, care încep foarte promițător în primul episod, dar sunt copleșite de celelalte teme în următoarele. Din păcate pentru tânăra și frumoasa actriță sud-africană acesta a fost ultimul rol, ea a murit în aceasta vară.

Mie mi-a plăcut mult ‘Triangle of Sadness’. Sunt conștient de câteva lipsuri minore, dar cred că ele sunt compensate deplin de energia satirei și de talentul de a construi personaje și povești al regizorului Ruben Östlund. Nu am simțit lungimea. În opinia mea este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2022.

Nota: 9/10

(Sursă fotografii: IMDb.com)

Articole similare

Prin blogosfera literară (13 – 19 august 2018)

Dan Romascanu

Camille Claudel 1915 (2013)

Mihaela

Prin blogosfera cinefilă (16 – 22 februarie 2015)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult