Filme Filme romanesti

Mowgli și Sânzienele la Cordoba: Parking (2019)

Parking (2019)
Regia: Tudor Giurgiu
Scenairul: Tudor Giurgiu și Marin Mălaicu-Hondrari
Cu: Mihai Smarandache, Ariadna Gil, Luis Bermejo, Carmen Florescu, Eric Frances, Belén Cuesta.

Bazat romanul scris de Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea, publicat în 2010 la Cartea Românească, cel de-al patrulea lungmetraj al regizorului Tudor Giurgiu spune povestea lui Adrian, un poet din Sângeorz-Băi care emigrează ilegal în Spania anului 2002.  Acesta va lucra într-un parc auto ca paznic, în Cordoba, departe de familie și soție. Se îndrăgostește în Noaptea de Sânziene iremediabil de Maria, o cântăreață spaniolă căsătorită, iar existența sa se va schimba pentru totdeauna. Mihai Smarandache joacă impecabil rolul lui Adrian, care are cu siguranță trăsături ale lui Marin Mălaicu-Hondrari, el însuși emigrant vreme ce câțiva ani în Spania, poet și scriitor.

Marin Mălaicu-Hondrari menționa în sesiunea de Q&A de după proiecția de la Muzeul Țăranului la care am asistat, că scenariul nu respectă decât într-o mică măsură firul cărții, care a suferit multe modificări de-a lungul celor șase ani în care a lucrat la el alături de Tudor Giurgiu, cel care a insistat ca el să fie co-scenarist. S-a renunțat la o parte din poveștile care există în roman, pentru a centra pelicula pe Adrian și povestea sa de dragoste, pe poezie și modul în care reușește ea să reziste într-o lume care nu are nimic de-a face cu ea, ba dimpotrivă. Există în film un poem întreg citit de unul dintre personaje, un moment special care va fi savurat de iubitorii de poezie și nu numai. Pelicula a avut premiera la Gala de deschidere TIFF, pe 31 mai 2019.

Plasat și filmat într-un parc auto cu atmosferă sumbră din Cordoba, care însă nu este atât de apăsătoare pe cât pare la începutul peliculei, pentru că poveștile ridică puțin vălul acesta negru, dar care se degradează progresiv până la final, un soi de degradare calculată, până la dispariție, dispariția unui mediu toxic, care măcina personajele și care trebuie anihilat, pentru ca ele să se elibereze. Dincolo de povestea emigrantului roman în Spania, povestea de dragoste primează. Adrian e nesigur datorită situației sale, datorită fricii de ratare, de eșecul care simte că îl paște mereu după colț, stă la pândă în așteptarea unui moment în care să lovească din nou. De fapt, o și face, chiar de câteva ori în film. Adrian este însă dintr-un aluat aparte și reușește de fiecare dată să iasă din impas. Ajută și dragostea, fir roșu al filmului lui Tudor Giurgiu.

Parking este altfel decât ce am văzut pe marile ecrane în ultimii ani. Este un film diferit prin temă și consistență, este un microroman pus în scenă, are analiză, are conținut, are mize grele și are veridicitate. Nu idealizează, nici dragostea, nici poezia și cu atât mai mult viața de emigrant. Avem multă implicare, care se simte și în jocul personajelor, avem umor, avem durere și tragedii care trec dincolo de cotidian. Mediul este închis, dar personajele reușesc să elimine claustrofobia. Maria (Belén Cuesta) izbucnește la un moment dat datorită claustrării în rulota lui Adrian și în parcul auto dezolant, însă încrederea în poet o face să se răzgândească și să revină asupra deciziei de a-l părăsi.

Parking este și despre încredere, despre cum se construiește, despre limitele ei, dar și despre deconstrucția ei. Pentru că și Adrian este căsătorit și el nu îi spune nimic Mariei despre acest lucru. Momentul adevărului este dureros, soția venită din România cu speranțe noi este și ea dezamăgită, iar poetul simte că a eșuat din nou. Mobilizatoare este dorința lui de a reveni mereu, de a lupta pentru noua iubire, pe care o vede ca pe un soi de mântuire, ca pe ultima șansă, pe care nu are voie să o rateze. Și nu greșește, Maria revine și împreună reușesc să învingă temerile fiecăruia.

Este multă poezie în filmul lui Tudor Giurgiu, acesta este un alt element pe care nu îl găsești des în cinematografia contemporană. Poate salva poezia? Da, se pare că da, cel puțin în Parking o face cu brio, este un succes real, palpabil. Condiția scriitorului, dincolo de cea a emigrantului, este o altă problemă pe care filmul o atacă, pentru nu numai în afara țării are Adrian probleme, ci și acasă, unde nu reușește decât foarte greu să spargă gheața dintre el și cititori. Familia din România și probleme ei, mediul rural, amintire plăcută a celor care au copilărit acolo. Lista poate continua cu Spania dincolo de paradisurile din reclame, Spania neprimitoare, care privește cu neîncredere emigranții, dar și cu oamenii săi calzi, gata să ajute la nevoie, fără să țină seama de locul din care vin – Rafa (Luis Bermejo Rojo), proprietarul parcului auto și iubita sa, Mercedes (Ariadna Gil), îl susțin și îl înțeleg. Oamenii nu sunt chiar atât de diferiți, nevoia de a fi apreciat, iubit, mângâiat, nevoia de de apropiere este comună tuturor și asta se simte și în film. Nu sunt puține momentele în care personajele plâng unele pe umerii celorlalte. Nu sunt numai probleme lui Adrian, în film sunt mai multe fire, deși nu toate exploatate la fel ca povestea sa.

Marin Mălaicu-Hondrari spunea că multe bucăți din Parking au fost create și recreate chiar în timpul filmărilor. Povestind cu Tudor Giurgiu despre secvente din viața sa de emigrant, acesta îi spunea că amintirile povestire sunt chiar mai bune decât ce au reușit să imagineze în film și mai bune decât ce a scris în carte. Viața bate filmul și cartea s-ar putea spune, însă unele lucruri poate că este mai bine să rămână doar în amintirea celui care le-a trăit. Adrian nu este Marin decât într-o mică măsură, însă este un personaj extrem de bine construit și jucat de Mihai Smarandache, care reușește să atragă nu numai atenția Mariei, ci și a publicului încă de la primul contact. Nu este perfect, face câteva greșeli care sigur nu vor plăcea, însă nici viața reală nu este, iar Parking nu are intenția de a reda personaje ideale.

Cadrele dezolante filmate de sus aproape de finalul filmului sunt edificatoare. Fără apropiere totul de destramă, viața își pierde mobilul, lupta de unul singur devine aproape imposibilă. Atunci faci aproape totul ca acest lucru să se schimbe. Dincolo de pasiune trebuie să mai fie ceva, care susține legătura magică dintre cei doi. Ceva care își face simțită prezența din prima clipă în care cei doi se întâlnesc. Despre ce este vorba, vă las să descoperiți singuri. Parking mi-a depășit așteptările, atât ca poveste și substanță a poveștii, cât și ca muzică, mod de realizare și abilitatea de a gestiona un final care nu pare previzibil în multe dintre momente.

Parking rulează în cinematografele din întreaga ţară din 14 iunie și este distribuit de Transilvania Film. Poate fi vizionat la Cinema Muzeul Țăranului.

Nota: 9/10

Articole similare

O bijuterie cinematografică subevaluată: The Place Beyond the Pines (2012)

Dan Romascanu

Primul om pe Lunӑ (2018) – un documentar cu Ryan Gosling

Andra Avram

Avanpremieră mondială: Spirits in the Forest (2019)

Dan Romascanu

2 comments

Mihai Smarandache 21 iunie 2019 at 17:04

Mă bucur că v-a plăcut filmul.
O singură precizare : numele meu este Smarandache, nu Smărăndache.
O zi bună 🙂

Reply
Carmen Florea 22 iunie 2019 at 01:12

Imi cer scuze pentru scrierea gresita a numelui. Noapte linistita! 🙂

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult