Legend of the Guardians – The Owls of Ga’Hoole (2010) – Legende din regatul bufnitelor
Regizor: Zack Snyder
Scenariul:John Collee, John Orloff, Kathryn Lasky
Voci: Jim Sturgess, Sam Neill, Helen Mirren, Emily Barclay, Geoffrey Rush, Miriam Margolyes, Ryan Kwanten, Abbie Cornish, Anthony LaPaglia, Hugo Weaving, David Whenham, Emilie De Ravin
Prezenta pe afisul unui film de animatie a regizorului Zack Snyder, m-a surprins, m-a intrigat si mi-a starnit interesul in egala masura. Si asta pentru ca, profilul autorului celebrelor „300” si „Watchman” nu se prea potriveste cu cel al unui realizator de filme de animatie iar lipsa de experienta in acest domeniu se face simtita. Scenariul comprima subiectul a trei, din cele cincisprezece carti pentru copii, scrise de autoarea americana Kathryn Lasky,despre un univers al bufnitelor situat intr-un spatiu de vis, cu multe detalii despre istoria, psihologia si obiceiurile bufnitelor de hambar.
Facem cunostinta astfel, destul de repede, cu Soren (Jim Sturgess) a carui rivalitate frateasca cu nesuferitul Kludd, (Ryan Kwanten) reprezinta doar un conflict minor desfasurat pe fundalul unei rivalitati mult mai mari si mai importante, intre un ordin al bufnitelor cu apucaturi fasciste – Cei Puri – si cel al bufnitelor – cavaleri onorabili, numite Gardienii, aparatori ai dreptatii, libertatii si justitiei .
Soren este o bufnita idealista care viseaza sa intalneasca intr-o zi, legendarii Gardieni din Ga’hoole. O intamplare nefericita legata de lectiile de zburat ii arunca pe Soren, Kludd si sora mai mica a acestora – Eglantine, (Adrienne de Faria) in ghearele Celor Puri. Malefica, regina acestora, Nyra, cu o voce profunda si temperamentala asigurata de Helen Mirren, il recruteaza pe tradatorul Kludd in garda sa personala, trimitandu-i pe Soren si pe sora sa, sclavi in minele din care se extrage un metal misterios, insa esential pentru pregatirile de razboi.
Impreuna cu noii sai prieteni, Gylfie (Emily Barclay), Digger,(David Wenham) si Twilight,(Anthony LaPaglia), scapa de sub vigilenta observatie a lui Metal Beak,(Joel Edgerton) si evadeaza. Micul grup de bufnite, pline de curaj, gasesc dupa multe cautari, drumul care Insula Secreta Ga’Hoole, resedinta renumitelor bufnite gardian si le informeaza despre iminenta invazie a Celor Puri si despre abilitatea lui Metal Beak de a dezlantui energiile distructive inmagazinate intr-un metal rar.
Alaturi de idolii sai de-o viata, Soren este instruit cum sa zboare in conditii extreme, de catre Ezylryb,(Geoffrey Rush), istoricul locului, care ii ofera si lectii despre razboiul mitologic din povestile ce i-au incantat copilaria. Ceea ce urmeaza este lesne de imaginat: confruntarea intre cele doua clanuri de bufnite, tradari, infrangeri si reveniri, trezirea la viata a eroilor de poveste si descoperirea unora noi.
Chiar daca este destinat celor mici, filmul abunda in scene violente si dure, superb realizate ce-i drept si montate intr-o succesiune care sa asigure impactul vizual si auditiv maxim, asupra spectatorului. Desi ca personalitate sunt bine conturate, multitudinea de personaje cu rol important in poveste le face greu de diferentiat – in fond toate sunt…bufnite, cu mici diferente de penaj, privire si mai ales atitudine. Secventele de lupta sunt impresionante, feroce, bufnitele avand casti de metal si cutite pe gheare, chiar daca e dificil sa urmaresti partile care se confrunta, diferentierea fiind greu de facut sau imposibil chiar.
Dotarile de lupta ale pasarilor si mai ales scopul luptei, in special cel urmarit de Cei Puri, indeparteaza si mai mult filmul de segmentul caruia ar trebui sa i se adreseze, caci e dificil pentru cei mici sa inteleaga gandirea rasista a bufnitelor malefice, motivul pentru care acestea ataca si omoara, dincolo de motivul obisnuit de a-si asigura hrana zilnica.
Cu toate ca este mult prea violent pentru un spectacol animat destinat copiilor si are un subiect prea simplist pentru a se adresa strict adultilor, orice spectator al ” Legend of the Guardians – The Owls of Ga’Hoole” va fi incantat de combinatia intre muzica, spectacolul vizual si animatia de calitate. La fel de apreciate vor fi si replicile amuzante, ce izvorasc in cascada din pliscurile lui Twilight, (voce Anthony LaPaglia) si Digger, (voce David Wenham). Potrivite si perfect incadrate in personalitatile eroilor principali sunt si interpretarile date de Jim Sturgess lui Soren, bufnita curajoasa, insufletita de povestile eroice spuse de tatal sau despre Gardieni, ce isi insuseste corect notiunile de bine si rau si deasemeni, Ryan Kwanten lui Kludd, fratele ambitios, invidios, tentat de partea intunecata a povestii. Dar, poate cel mai bun melange voce – personaj, il face Helen Mirren, insufletind cu mult patos pe diabolica Nyra cu ale sale multiple fete ale maleficului caracter, ce ii asigura puterea dominatoare asupra celorlalti.
Este de apreciat efortul si curajul studioului australian de animatie, Animal Logic, de a trece de la comedia „Happy Feet”, la dramaticul „Legend of the Guardians – (The Owls of Ga’Hoole”) care, desi nu se ridica la inaltimea standardelor Pixar-Disney, a reusit sa atraga atentia prin calitate si a intrat in lista lunga a posibilelor nominalizari la Oscar. Desi nu cred ca va depasi acest prag, concurenta fiind acerba, vizionarea acestei pelicule nu va reprezenta nicidecum o pierdere pentru orice spectator.
