Filme Filme europene

Holocaustul dintr-o perspectivă diferită: Nowhere in Africa (2001)

Nirgendwo in Afrika (2001) – Nicăieri în Africa
Regia: Caroline Link
Distribuția: Juliane Köhler, Merab Ninidze, Matthias Habich 

Cât de mult s-au schimbat industria cinematografică, percepția și gusturile în numai 17 ani. Aceste gânduri au fost declanșate de vizionarea lui “Nowhere in Africa”, un film care a fost premiat în 2001 cu Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Deși subiectul Holocaustului rămâne la fel de actual ca întotdeauna și este încă una dintre temele preferate printre câștigătorii Premiilor Academiei, filmul are un fel de aspect învechit și în multe momente abordarea lui pare mai degrabă aparținând cinematografiei secolului al 20-lea decât celei a secolului 21. Îndrăznesc să spun că dacă romanul sau povestea adevărată care a inspirat filmul ar fi adus pe ecran în zilele noastre, ar fi arătat diferit, iar filmul așa cum este nu ar avea un astfel de impact dacă ar fi prezentat astăzi ca o premieră.

Originalitatea filmului, care a fost în parte motivul succesului său cu 17 ani în urmă și este încă actuală astăzi, constă în abordarea unei povestiri care a fost spusă de multe ori, dar din perspective diferite. “Nowhere în Africa” ​​este un film despre Holocaust, dar nu există scene cu lagăre, genocid sau persecuții. Cea mai mare parte a acțiunii nici nu are loc în Europa, ci în Africa. Eroii acestei povești aparțin acelei categorii de evrei germani și europeni care au înțeles mai devreme decât alții ce se va petrece și au avut mijloacele materiale de a scăpa din Germania și din țările care aveau să cadă sub ocupație germană. Ei și-au salvat viața fugind în orice țară sau loc pe Pământ care i-a primit (nu toate au făcut-o, multe refuzând intrarea lor ca refugiați). Au ajuns în locuri precum China, America de Sud și pentru familia Redlich în filmul acesta Africa, mai exact Kenya, atunci o colonie britanică.

Eroii filmului trăiesc sub soarele Africii, dar norii negri ai Holocaustului sunt peste tot – în frica cu care așteaptă fiecare scrisoare de la părinți și restul familiei rămase acasă, în coșmarurile lor și în dorul pentru continentul lăsat în urmă, în lupta pentru a supraviețui și în căutarile adevăratei lor identități. Filmul se referă la Holocaust ca la o tragedie îndepărtată care afectează viața refugiaților, dar și la confruntarea noilor veniți cu peisajul, cultura și oamenii din Africa, despre prejudecățile care au stat la baza suferinței lor și cele cu care se confruntă din partea autorităților și populației britanice locale, dar și despre prejudecățile pe care le simt ei înșiși față de africani și pe care trebuie să le depășească. Este, de asemenea, un film despre maturizarea unei fete tinere care este doar un copil când vine în Africa, care este prima care se adaptează și se îndrăgostește de peisajul local și de oamenii locului, cu deschiderea și nevinovăția copiilor, și care crește în a deveni o adolescentă inteligență dar care va moșteni dilemele identitare ale părinților ei.

Ce mi-a plăcut. Întreaga poveste combină temele Holocaustului și căutării identităților. Descrierea Holocaustului în absență, doar prin presiunea sa psihologică, fără o reprezentare grafică, reușește foarte bine. Evoluția personajelor este credibilă, mai ales cea a mamei din familie (Juliane Köhler). Interacțiunea dintre fată (Lea Kurka, Karoline Eckertz) și bucătarul local, Owuor (Sidede Onyulo) este foarte emoționantă.

Ce mi-a plăcut mai puțin. Unele dintre momentele melodramatice ale povestirii și dialogurile retorice par să fi îmbătrânit mai repede decât restul filmului. Jocul actorului din rolul tatălui (Merab Ninidze) nu este atât de convingător.

Regizoarea Caroline Link nu a profitat prea mult în carieră sa după ce a câștigat Premiul Oscar. A făcut doar două filme după “Nowhere în Africa” și nici unul nu a avut același succes. Motivele pot fi găsite poate în ceea ce pare a fi prăfuit astăzi în filmul din 2001. O poveste bună este importantă pentru un film de succes, dar nu este suficientă. Povestea însăși trebuie spusă într-o manieră mai puțin conformistă.

Nota: 7/10

https://www.youtube.com/watch?v=91u0pgwoJ6c

Articole similare

Miracle on 34th Street (1947): Săptămâna Filme-cărți.ro de Crăciun

Mihaela

Nu e niciodată prea târziu: Mr. Kaplan (2014)

Dan Romascanu

Prin blogosfera cinefila (3 – 9 februarie 2014)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult