Les caprices d’un fleuve (1996)
Regia: Bernard Giraudeau
Distribuția: Bernard Giraudeau, Richard Bohringer, Thierry Frémont
Un actor cunoscut scrie scenariul, regizează și interpretează rolul principal într-o fastuoasă producție istorică. Nu, nu este vorba despre Bradley Cooper. Au făcut-o și alții înaintea sa și printre ei se află cineastul francez Bernard Giraudeau al cărui film ‘Les caprices d’un fleuve’, realizat în 1996 reprezintă o antrepriză ambițioasă cu rezultate destul de spectaculoase.
Cinematografia franceză are o tradiție destul de bogată de confruntare cu trecutul colonial. Anii ’90 au fost probabil o perioadă de maxim interes pentru aceste teme, dacă ne gândim de exemplu la ‘Indochine’ al lui Régis Wargnier. ‘Les caprices d’un fleuve’ exploră trecutul mai îndepărtat al aventurilor coloniale franceze, plasându-și acțiunea în anii imediat dinainte și de după Revoluția Franceză. Eroul principal este un nobil francez, Jean-François de La Plaine, care este exilat de Ludovic XVI din cauza implicării într-un duel și trimis pe postul de guvernator al teritoriilor franceze din Africa de Vest. Exilul lui African seamănă la început cu cel al lui Ovidiu, cu aproape doua milenii înainte, exceptând clima. Se adaptează cu greutate moravurilor locale și este dezgustat de comerțul cu sclavi, practicat și de corăbierii spre Americi dar și de arabii veniți dinspre deșert, cu complicitatea șefilor de trib locali. Schimbă scrisori disperate cu iubita rămasă în Franța dar își găsește și o amantă locala, o metisă superbă. Viața lui începe să se schimbe când primește de la un șef de trib un cadou pe care nu-l poate refuza din cauza obiceiurilor locale – o fetiță sclavă de vreo 12 ani, pe care o numește Amélie. Treptat, Jean-François începe să fie prins de fascinația Africii, și în paralel să se îndrăgostească de fata pe care o educă și care creste devenind femeie. Între timp, în Franța, izbucnește revoluția. Triumful ideilor iluministe pe care le susținuse înseamnă pierderea privilegiilor de nobilitate și a postului de guvernator. Ce se va întâmpla cu legătura dintre Jean-François și Amélie?
Narațiunea demarează destul de lent, dar spectatorii care vor supraviețui primei jumătăți de oră vor asista la o intrigă din ce în ce mai interesanta și din punct de vedere romantic și din punct de vedere istoric. Abordarea nu este lipsita de probleme, și vor fi destui spectatori care se vor simți incomod în raport cu povestea de dragoste dintre rafinatul și puternicul nobil francez și sclava adolescentă africană. Putem privi aceasta legătură și ca pe un simbol al relației asimetrice dintre coloniști și localnici (‘civilizatori’ și ‘sălbatici’). Scenaristul Bernard Giraudeau încearcă să evite paternalismul și judecățile preconcepute și dă ocazia actorului Bernard Giraudeau să creeze un rol complex și nu ferit de contradicții. Regizorul Bernard Giraudeau se bazează mult pe excelenta cinematografie creată de Jean-Marie Drejou care reușește să transmită spectatorilor și ceva din fascinația peisajului african, dar și căldura, praful, transpirația care îi învăluie permanent pe eroi. Distribuția filmului este foarte bine aleasa, cu câțiva actori cunoscuți apărând în roluri scurte. Tehnic, este vorba despre un film foarte bine făcut. Intelectual, pune câteva întrebări istorice interesante, fară a-și ghida spectatorii spre un răspuns sau altul. Pentru mine, problema lui ‘Les caprices d’un fleuve’ este pe partea emoțională. Povestea romantică și melodrama istorică sunt intense, dar filmul nu a reușit să mă implice. Poate că de vină sunt și eu, poate că povestea este prea departe în timp sau poate că detașarea pe care și-a impus-o autorul pentru a nu redeschide rani istorice vechi vine cu un preț.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.amazon.fr/Caprices-dun-fleuve-Ren%C3%A9-Marc-Bini/dp/B00004UMPN)
