Carti Memorii jurnale

Odiseea căpitanului Cousteau, de Alexandru Marinescu

”Odiseea căpitanului Cousteau”, de Alexandru Marinescu

Editura Polirom, Colecția Hexagon. Cartea de călătorie, Iași, 2017

M-am capatuit inca din copilarie – de la bunica si parintii mei –  cu pasiunea de a citi despre marile peregrinari si descoperiri geografice si despre temerarii care si-au inchinat intreaga existenta si competenta minunatelor (dar si adesea – periculoaselor) indeletniciri, care au adus lumina asupra tainelor lumii in care traim.

Marco Polo, Thor Heyerdahl, Fritz Rudolf, Hillary, Mihai Tican Rumano, Darwin, La Perouse, Humboldt, Magellan, Columb, Cook, Racovita, Amundsen, Scott … si cati altii … mi-au hranit imaginatia si mi-au cladit imaginea atat de complexa a Terrei, dar si a oamenilor cu O mare, care – cum spuneam, au trait si adesea au murit pentru pasiunea si crezul lor.

Un loc de cinste in panoplia acestor Visatori-cu-picioarele-pe-pamant a fost si Jacques Yves Cousteau – ca sa glumesc … mai mult cu picioarele in apa. :-).

Cartea sa si a lui Frederic Dumas, “Lumea tacerii”, aparuta la noi in Editura Stiintifica – 1960, in traducerea Iuliei Soare, a fost si este inca in biblioteca mea, o carte de capatai, indelung citita si consultata – lipita si pastrata cu grija, dupa cum se observa in fotografia postata.

Mai apoi, dupa multi ani, in 1980, a aparut in Romania, in 1980 – la Editura Ion Creanga,  volumul semnat de Alexandru Marinescu, “Cuceritori ai adancurilor – Jacques Yves Cousteau-“, cu o prefata de Mihai Bacescu (zoolog, oceanolog, muzeograf – peste trei decenii director al Muzeului Antipa) si o postfata semnata de Pierre Drach (zoolog si oceanolog de mare renume, fost Director al Centrului National de Cercetare Stiintifica si profesor onorar la Universitatea “Pierre et Marie Currie” – Paris – si la Institutul Oceanografic).

Si aceast volum mi-a facut cunostinta cu Alexandru Marinescu, biolog, oceanolog, istoric al stiintelor, muzeolog, “unul dintre putinii romani care au avut sansa sa-l cunoasca personal pe Capitanul Cousteau, inca din anul 1966. Si nu numai atat, a avut sansa de a-i vizita “pe indelete si nava Calypso … si a avut prilejul sa cunoasca si sa discute cu cativa dintre colaboratorii cei mai apropiati ai lui Cousteau si a putut frecventa, pentru a-si complete documentarea, marea biblioteca a Muzeului oceanografic.”

Sigur, anii au trecut, experienta omenirii a acumulat noi cuceriri, descoperiri si nu in cele din urma, noi tehnici si tehnologii de cercetare, astfel incat acum avem acest nou volum semnat de catre Alexandru Marinescu, care poarta un titlu extrem de sugestiv “Odiseea Capitanului Cousteau”.

Alexandru Marinescu

Prin urmare, Alexandru Marinescu, care a activat “ca sef de sectie la Muzeul National de Istorie Naturala “Grigore Antipa”, ca presedinte al Comitetului National Roman al Consiliului International al Muzeelor, vicepresedinte al Comitetului pentru Istoria si Filozofia Stiintei si Tehnicii al Academiei Romane, care colaboreaza de peste 45 de ani la emisiunea “Teleenciclopedia” a TVR, care a primit numeroase premii, care a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural in grad de ofiter, care a participat la expeditii in Oceanu Pacific (insulele indoneziene), in Marea Mediterana si pe fluvial Saint-Laurent, care a publicat 18 carti, articole  stiintifice si de popularizare a stiintei”, vine astazi, in anul 2017 si dedica aceasta noua carte OMULUI pe care l-a cunoscut si l-a admirat si caruia in confera ceva din aura lui Odiseu, regale Itacai. Un temerar, un imblanzitor al furtunilor, o minte tenace si inteleapta, diplomat si prudent utilizator al vorbelor frumoase rostite pentru a-si implini visele. Si aceasta carte ne descrie Odiseea Capitanului Cousteau, care asemenea lui Odiseu, a obtinut nemurirea.

Cu multa modestie, Alexandru Marinescu ne spune “In multe privinte, autorul acestei carti este un om norocos. Intre altele si pentru ca a avut sansa de a-l intalni si de a fi, nu de putine ori, in preajma lui Jacques-Yves Cousteau, una dintre cele mai fascinante personalitati ale secolului XX”. Si cu aceasta “Marturisire in chip de nota introductiva”, autorul ne ia de mana si ne conduce pas cu pas in “Lumea tacerii”, care a inceput sa vorbeasca – in mare parte, datorita lui Cousteau si colaboratorilor sai.

Capitole extrem de interesante, ne familiarizeaza inainte de orice, cu planeta noastra, “O planeta a apelor”, “o planeta privilegiata, fiind singura pe care se gaseste apa in stare lichida, singura cu oceane”. Si unde este privilegiul? Pai iata care este: “Viata este celalalt fenomen care face unica planeta noastra si este o consecinta directa a primului. Fara apa n-ar fi putut exista nicio forma de viata, nici cea mai simpla, caci reactiile necesare vietii se produc numai in prezenta apei”.

Acest prim capitol al cartii ne ofera informatiile necesare pentru a putea plonja si intelege urmatoarele pagini. “Oceanul este o imensa uzina termica pusa in miscare de energia solara … o energie care este de 7.000 de ori mai mare decat intreaga energie produsa de om pe pamant”.  Alexandru Marinescu ne prezinta apoi “Omul si resursele spatiilor oceanice|”, atragandu-ne atentia asupra faptului ca aceste resurse, oricat ar parea ele de fara limita, omenirea trebuie sa se abtina de la “jefuirea sau exploatarea rationala a resurselor marine”, pentru ca “mitul abundentei de hrana din oceane pare sa nu mai aiba consistenta” si “din pacate, aviditatea omului a pus in pericol bogatiile uneia dintre zonele cele mai intinse si mai productive ale planetei albastre Terra”.

Este important sa observam ca pe de o parte, exista oameni extraordinari care si-au pus si isi pun existenta in slujba omenirii si conservarii resurselor planetei, dar exista si alti oameni, la fel de “extraordinari”, dar in sens negativ, care isi pun toate fortele in slujba intereselor lor imediate si meschine … daca ar fi sa ne gandim numai la taierea in devalmasie a padurilor din Romania.

Pe largul boulevard al cunostintelor, trasat de catre autor, strabatem acum si tronsonul “Preistoria aventurii submarine”. Preistorie nu inseamna insa milioane de ani, poate doar vreo cateva sute de ani.  Pentru ca oamenii incep sa faca experiente si sa creeze diferite aparate si mecanisme de scufundare inca din antichitate cand se spune ca “nu exista incercare mai groaznica decat aceea la care sunt supusi pescuitorii de bureti”, apoi de prin vremea lui Alexandru cel Mare – apoi Leonardo da Vinci(casti, glugi, tuburi, labe), apoi datorita fizicienilor cu experientele lor edificatoare asupra presiunii (vezi Toricelli si Pascal) lucrurile au inceput sa fie intelese sub aspect stiintific, astfel incat fiecare pas inainte … pana la scafandrul autonom (mijlocul secolului XX), a insemnat cercetare, invatare, experimentare si iarasi cercetare, experimentare si invatare … bineinteles, cu victime … dar si cu rezultate.

Dar, prin 1936, pe Coasta de Azur, isi fac aparitia “doi tineri ofiteri, pasionati de inot, dornici de scufundari si de vanatoare submarina. Acestia sunt Philippe Taillez si Jacques-Yves Cousteau”.

Capitolul urmator al volumului se intituleaza “Jacques-Yves Cousteau semneaza actul de nastere al scafandrului autonom”. “De multe ori, inceputul biografiei oamenilor exceptionali, care n-au fost copii-minune, se situeaza in domeniul obisnuitului. Copilarii normale, care nu te-ar lasa sa banuiesti coordonatele unor preocupari si activitati viitoare. Pana la un punct, biografia lui Jacques-Yves Cousteau intra si ea in aceasta categorie”.

Ei, si de aici mai departe, Alexandru Marinescu ne conduce in biografia Capitanului Cousteau, care alaturi de camarazii si prietenii pe care a stiut sa ii gaseasca si sa le insufle aceeasi dragoste si determinare, a ramas in constiinta omenirii drept “Un om al secolului sau”.  Strabatem anii dificili ai celui de-al doilea Razboi Mondial (cand Franta isi pierde flota – “ultima particica de independenta, mandrie si speranta”), dar ca un paradox, exact acel an 1942, marcheaza “inceputul carierei unui uimitor aparat de scufundare – scafandrul autonom”, realizat impreuna cu inginerul Emile Gagnan. “Uneori, marile inventii pot prinde forma dintr-o intamplare sau din intalnirea a doua minti preocupate de aceeasi problema. In cazul nostrum, un rol hotarator l-au avut, fara indoiala, si imprejurarile grele generate de razboi”.

“Scafandrul autonom era fara indoiala “cheia unei lumi noi.”

Si “cum se puteau demonstra posibilitatile noului scafandru decat cu ajutorul unui film?”

Goana dupa imagini a fost inca de la inceput si a ramas pana in 1997 una dintre coordonatele majore ale activitatii lui Jacques-Yves Cousteau, Chiar in present, intr-o epoca dominate de imagine, ba mai mult, definite ca o civilizatie a imaginii, modul in care aceasta a fost realizata si utilizata de Cousteau ramane unic. Cousteau a filmat animat de dorinta generoasa de a face cunoscute oamenilor aspectele infinit de bogate si de diverse ale mediului marin si in acelasi timp pentru a arata ca se poate patrunde cu destula usurinta intr-o lume pana nu demult interzisa. Imaginea a fost una dintre armele sale in lupta pentru cucerirea marii, mijlocul de a-si populariza si impune realizarile.”

Si in finalul volumului este prezentata “Lista filmelor realizate de Jacques-Yves Cousteau”, insumand 14 scurtmetraje, 4 lungmetraje (printre care si Lumea tacerii (1955 – colab. Louis Malle), filme pentru televiziune: 59 din Seria Odiseea submarina a Echipei Cousteau si 47 din Seria Echipa Cousteau redescopera lumea si inca 3 Teme de sinteza. “In iunie 1997, la decesul lui Jacques-Yves Cousteau se aflau in lucru mai multe filme cu o durata de 52 de minue, unele aproape terminate, altele abia schitate”.

Dupa cum spuneam si subliniaza si autorul, Jacques-Yves Cousteau a fost un om inteligent si bun diplomat, utilizand creativ toate tacticile de comunicare, obtinand sprijin financiar necesar, implicandu-se in extraordinara activitate de arheologie submarina – cu rezultate remarcabile atat pentru datele istorice cat si pentru valorile de pe fundul oceanelor, returnate omenirii.

Aceasta abilitate diplomatica a lui Jacques-Yves Cousteau i-a fost extrem de utila si in stabilirea relatiilor de camaraderie profesionala si umana, dar si in problemele familiale, jongland o parte din viata intre doua partenere si doua randuri de copii, dar avand norocul ca fiecare dintre aceste partenere sa ii fie devotate, Simone Cousteau fiind unul dintre stalpii activitatii, numita de catre Alexandru Marinescu “Marea doamna de pe Calypso.”

“O femeie exceptionala, … care a stat pe Calypso mult mai mult decat Jacques-Yves Cousteau, care pleca mereu in toate colturile lumii, la intalniri cu mari personalitati” “Singura femei din Franta care a primit medaliile de cavaler si ofiter al Meritului Maritim si una dintre putinele femei care si-a petrecut o mare parte din viata navigand pe oceane (…) A trait durerea imensa a pierderii fiului sau Philippe (…) ce importanta mai aveau acum infidelitatile lui Jacques-Yves, pe care le-a suportat cu stoicism”.

Alexandru Marinescu si-a structurat intelept bogatul material al acestei carti, subliniind atat contextul istoric si social al fiecarei perioade, interesul deosebit pe care l-a starnit personalitatea lui Jasques-Yves Cousteau si  a camarazilor si specialistilor de care s-a inconjurat, aportul adus de catre acestia – cunoasterii si dezvoltarii mijloacelor necesare unor noi faze in procesul cunoasterii … Si nu s-a sfiit sa prezinte si anumite puncte caracterologice slabe ale eroului sau … pentru ca acestea au facut parte din structura personajului si nu i-au scazut nimic din meritele sale exceptionale, unanim recunoscute de omenire. Si cititorul apreciaza paginile acestei carti si intamplarile descrise in ele, atat pentru bogatia de informatii prezentate, cat si pentru scriitura autorului.  O exprimare bogata, dar extrem de inteligibila, fraze bine articulate, informatii tehnice si stiintifice expuse intr-un limbaj simplu de asimilat, aprecieri personale bine fundamentate in privinta personajelor care apar in diverse istorisiri, o pozitie ferma manifesta ecologista, exprimata in mod special in capitolul “Oceanul trebuie sa traiasca!” Ba, pe alocuri, Alexandru Marinescu face sa ii transpara si interesul personal de zoolog si oceanolog, cum este cazul in paginile care se refera la calatoria in arhipelagul Galapagos si la structura anatomo-morfologica a iguanelor marine.

Si deasupra tuturor informatiilor bogate, interesante si chiar uluitoare, Alexandru Marinescu ne transmite cu supra masura infinitul respect si admiratie pentru Jacques-Yves Cousteau – Un om al secolului sau.

O carte pe care v-o recomand hotarat. Daca nu ati cazut pana acum in patima interesului pentru lumea adancurilor, prin aceasta lectura sunt sigura ca fenomenul vi se va intampla. Ceea ce va doresc!

Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.

Articole similare

Cartea pierduta a vrajitoarelor, de Deborah Harkness

Delia Marc

Soldații. Poveste din Ferentari, de Adrian Schiop

Jovi Ene

Un nou proiect editorial Polirom: seria de autor „Andrei Oisteanu”

Codrut

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult